CFR – Gloria Bistrița a fost varianta fotbalistică a unui film vechi, dar bun, cu Gheorghe Dinică și Oseciuc. Dinică – interpretând un Diplomat șmecher – și Oseciuc – Darie cel naiv – se târâie prin imperiul austro-ungar al anului 1907, un imperiu în descompunere. În 2010, imperiul fotbalistic de anul trecut al CFR-ului e scrum. Mercenarii străini ai Clujului, altădată imperiali pe

În declarațiile de după meciuri, Liga I e un film de aventuri al cărui subiect este întotdeauna explicarea cât mai ingenioasă a eșecurilor. Avem urmăriri, spioni, curve, trădători, mașini și gadgeturi. Mai lipsește James Bond, dar e Dragomir. Mitică Dragomir. În atmosfera asta halucinantă se prind până la urmă și oamenii serioși. Ultimul e Helmuth Duckadam. Președintele

Prin anii ”80 țineam cu Știința, Păunescu ținea și el cu Craiova, dar asta nu însemna că țineam sau îl plăceam pe Păunescu. Îl consideram un fel de promotor talentat al echipei de aur a lui Ilie Balaci, un Don King din Dolj care boxa cu rimele și microfonul. Era util și atât. La fel, mica noastră gașcă de studenți leneși și blazați consuma spectacolele Cenaclului Flacăra

Rapid – Pandurii a câștigat detașat titlul de cel mai distrus meci al campionatului, orice ar spune Dinu Gheorghe. Sigur, domnu” Vamă are oarece dreptate când zice lucruri neprincipiale despre Dinamo și Cristi Borcea, dar asta n-are nicio legătură cu ce a făcut  arbitrul. Drăgănescu, dacă juca pe față în tricoul rapidiștilor, nu putea fi atât de eficient. În  materie de

Dragii mei, când veți citi aceste rânduri, eu nu voi mai fi sau, mă rog, voi fi salată dacă nu îl supraveghează nimeni pe îngrijitorul bazinului.

Adrian Mutu e un fel de Avram Iancu în exil în Italia, un Crăișor cu crampoane care ia cu pumnul prin baruri apărarea românilor umiliți. Asta e apărarea unui jucător mare care are avocați la fel de mari. Pe scurt, Mutu a pocnit un ospătar sârb la cinci dimineața pentru că „pe stadion ne înjură, pe stradă ne înjură, la cârciumă ne înjură… da” ce, au ajuns românii

Hagi + Galatasaray = love. Ă‚sta e rezumatul știrilor despre numirea Regelui la cârma Galatei. Fanii îl iubesc, ziariștii îl iubesc, bașcanii îl iubesc, e atâta lapte și miere la Istanbul, încât clubul parcă e o baclava, cu Hagi pe post de umplutură. La noi a apărut o întrebare dulce-acrișoară: De ce nu-l punem, domnule, la națională, uite, alții îl apreciază și îl iubesc

Trei deputați de la trei partide diferite s-au luptat din greu pentru titlul de cel mai mare admirator cu imunitate al lui Bute. S-au schimbat declarații grele, dar s-a deplâns în cor faptul că meciul lui Bute n-a fost transmis de TVR.

Directorul FRF Lupescu joacă mult mai spectaculos și mai dur ca fotbalistul Lupescu. Cu trei fraze scurte și două adjective, a intrat la rupere și l-a scos de pe terenul naționalei pe Rădoi. Acum, Lupescu spune că poate declara orice despre oricare fotbalist.

JR Lucescu a explicat frumos de ce Naționala este unde este: pentru că suntem un popor fragil psihic. Deci nu pentru că avem de ani de zile probleme grave de management la Federație și la Ligă, nu pentru că pe hoitul fotbalului românesc se încaieră două găști, una de „conducători”, alta de impresari, ci pentru că suntem labili. Pe cale de consecință, dacă poporul e așa, și

Franța – România e un meci perfect pentru relansarea echipei lui Răzvan Lucescu. Nu facem parte din aceeași grupă valorică, palmaresul nostru e comparabil cu sfârșitul paginii a doua a palmaresului lor, dar facem parte din aceeași categorie: a necăjiților de azi ai fotbalului. Franța n-a mai bătut pe „Stade de France” de un an, România a obținut ultima victorie demult într-un

Adrian Cristea și Cătălin Hîldan. Două nume de fotbaliști ai aceleiași echipe, Dinamo, dar alăturarea lor pare o impietate. „Prințul” Cristea, adică Bianca, scandal, presing tv cu silicoane, Bote, modă, chiloți și, în final, bomboane pe coliva bunului-simț: un penis gol fluturat prin tabloide. Cătălin Hîldan, adică „Unicul Căpitan”, lacrimi, exemplu de angajament,

Posibila amendă ce-i va fi dată lui Kapetanos pentru cartonașul roșu din meciul cu Napoli e un fault logic. Problema are două variabile, Becali și Kapetanos, iar enunțul ei e simplu: Gigi spune că grecul a greșit, că Napoli a egalat din cauza lui și că Pantelis trebuie amendat cu 30.000 de euro. La rândul său, Pantelis afirmă că „n-a intenționat” și susține că pleacă dacă

Rapid seamănă perfect cu un bilanț contabil al uneia din nenumăratele firme ale lui Copos. Firma, adică echipa, merge bine, nemulțumirile sunt pe persoană fizică. Copos riscă să-i piardă pe gratis pe Costin Lazăr, Bozovic și Spadacio dintr-un motiv mai simplu ca o returnare de TVA: jucătorii intră în ultimele șase luni de contract și nu se înțeleg la salarii cu patronul. Regele

Problema lui Andone cu suporterii e simplă. Dinamo, echipa cu cinșpe patroni mari și mici, vizibili și invizibili, echipa cu vreo cinci galerii, are un singur antrenor. Andone era bun pe postul și pe praful ăsta nu pentru că ar fi un tehnician capabil, ci pentru că e un simbol acceptat de toți. Dacă-l tai, din vene îi curge un lichid alb-roșu, care are anticorpi pentru steliști și

Laudele pentru Steaua după un 1-4 sunt atât de multe, încât au devenit enervante. Discursul tip post-Anfield seamănă deja cu un necrolog clasic, în care despre „morții” din repriza a doua se spun doar lucruri frumoase. Astfel, colectivul de antrenori interesați de meci, de la Roy Hodgson la Viorel Moldovan, este alături de Ilie Dumitrescu la trecerea în eternitatea statisticii a

Răzvan Lucescu e un antrenor care vorbește bine și a cărui echipă joacă prost. Tehnicianul naționalei a vorbit întâi de o conspirație a criticilor tricolorilor, a clanurilor becaliote care-i cer demisia. După aia a trecut la un nivel superior, dând vina pe situația politico-economică, apoi a ajuns la chestiuni adânci, de genul „cine suntem și încotro ne îndreptăm?”. De fapt,

Adrian Porumboiu a plantat aiurea o semnătură pe un contract și s-a trezit în povestea lui Don Quijote întoarsă pe dos. Să fii tu nobil finanțator, călare pe destinul lui FC Vaslui, să visezi că bați uriașii și, dintr-o dată, pac! Sancho Panza antrenorul nu te ascultă și nici nu vrea să plece, deși echipa e blândă ca iapa Dulcineea cu adversarii. În plus, Sancho, pe numele

Ultimele secunde ale meciului România – Spania. Dacă sunt atenți, tricolorii vor obține un egal grozav, care a fost muncit minut cu minut. Deodată, șut, mingea zboară ireal, gool! România învinge Spania! România învinge Spania! Dacă asta era o poveste din fotbal, fraza asta era repetată de mii de ori, la tv, în ziare, la radio, apoi era scandată în Piața Universității.

Grasshopper, luată bob cu bob, nu e mai bună ca Steaua, dar roș-albaștrii au tremurat tot meciul dintr-un motiv simplu: adversarii au fost o echipă, erau mai calmi, în declarațiile de dinainte de partidă și în timpul acesteia elvețienii aveau ceva din liniștea cu care Wilhelm Tell și-a potrivit în arbaletă săgeata. Sau, ca să revenim la sport și la contemporani, aveau ceva din

Victor Pițurcă nu vine la Craiova în calitate de manager sau antrenor. Dacă vine în Bănie, Piți vine ca un om sfânt, trimis al Fotbalului pe pământ, capabil să facă minuni.

Abia când moare, ne dăm seama ce frumoasă echipă putea fi Unirea. Cu Hajduk Split a făcut egal o repriză și, apoi, a obținut exact cât  Dinamo dintr-un motiv simplu: croații au jucat nu cu o formație pe jumătate distrusă, ci cu o viitoare selecționată divizionară Unirea-Astra-CFR-Steaua și cine o mai participa la lichidarea de stoc a lui Bucșaru. Frunză, acest Maradona de

Mișcarea pentru Eliberarea Stelei, să-i zicem așa, a devenit o organizație teroristă. E vorba de un terorism mic, blând și mioritic, constând în înjurături și îmbrânceli, dar orișicât. Luptătorii anti-Becali i-au atacat pe cei care voiau să intre la întâlnirea cu Victoria Brănești, considerând că le boicotează lor acțiunea „Nimeni la meci”. Îmbrânceala asta e la fel

Înfrângerea României în Turcia seamănă cu o baclava împărțită de doi prieteni – e dulce pentru ambele echipe. Turcii se bucură că au câștigat, noi ne bucurăm că avem scuza perfectă – un penalty inventat pentru adversari. Că după aceea Allah cel Milostiv și Îndurător a venit cu golul doi al lui Arda, nu mai contează.

Momente și schițe de organizare la Steaua: antrenorul Ilie Dumitrescu e plătit cu un Caragiale, adică fix cu o bancnotă de 100 de lei. Contrastul cu milioanele de euro și moșiile cerute de Pițurcă e atât de mare, încât e umoristic. Oricum, aici nu mai e vorba de evaziune fiscală, ci de evaziune fotbalistică. Gigi Becali „mănâncă” atât de repede glorii roș-albastre, încât

Agonia financiară a Unirii Urziceni e cea mai urâtă din fotbalul românesc din cauza unui contrast. E vorba de contrastul dintre munca pe brânci a unei echipe mici și felul cum a făcut și cum cheltuie patronul banii. Aici, replica clasică e ceva de genul „mulți, puțini, sunt banii lui și face ce vrea cu ei”. Așa este, dar, în România, mai încape o nuanță în fraza asta.

După un meci frumos, Steaua a obținut o victorie urâtă cu Universitatea Craiova. Pata neagră care a stricat tabloul s-a numit Onicaș, un tușier de care, dacă era bun, nu trebuia să știe nimeni c-a fost pe teren. Victoria e cu pete, inclusiv pentru destui suporteri roș-albaștri. O victorie frumoasă e aia care închide definitiv gura adversarului, care-l face să vorbească de pojarul

O frază banală, dar incorectă: meciul cu „U” Cluj e un test pentru antrenorul Stelei. În realitate, Pițurcă e ca o mașină supusă în serie la vreo patru teste de siguranță pe „bancul de probe” de la Alba Iulia. Întâi limuzina Piți 2010 va trebui să facă față unui test de impact cu foarte posibilele erori de arbitraj care pot strica marea cursă pentru cele trei puncte a

Iubitu mieu fiiu, tu carele ai arbitrat bine spre foarte bine meciul CFR – Unirea Urziceni, nu fi trist. Io, Vasile Avram, Voievodul Țării Arbitrilor, îți spui ție cu glas necurmat să nu pleci urechea la cuvintele deșarte ale presei și la vorbele spurcate ale lui MM Stoica, lenevosul și păcătosul iaște ancorat în trecut. Astăzi, nainte de toate, arbitrii, patronii, ziariștii se cade

Întoarcerea patronului rătăcitor Mititelu pe stadionul „Ion Oblemenco” din Craiova s-a transformat într-o glumă proastă. Mititelu pune condiții primăriei, e firesc, și Maradona pune condiții ca să rămână antrenorul Argentinei după un 0-4 cu Germania. Dar condițiile lui Mititelu, acest Maradona al echipei investitorilor din fotbalul românesc, nu se compară cu cele puse de El

Spania a câstigat CM din Africa de Sud, dar, vorba lui Gogu si Trandafir, „ce avem noi aici?” Chiar, din punctul de vedere al românilor, ce avem noi aici în afara de Brigada Diversa a fotbalului mondial în actiune? Avem un conducator de federatie internationala care seamana în multe privinte cu Mircea Sandu al nostru. Si Blatter, si „Nasul” poarta cravata, si presedintele FIFA, si

Fotbalul e o religie pentru milioane de oameni, dar îi lipsea un proroc. În sfârșit, acesta a apărut în acvariul din Oberhausen, Germania, întruchipându-se într-o caracatiță pe nume Paul. Nu strâmbați din nas, într-un joc în care Maradona poate înscrie cu „Mâna lui Dumnezeu” și se și laudă cu asta, cefalopoda e perfect calificată pentru acest post. Nevertebrata seamănă

N-ați înțeles. Gigi Becali nu l-a trimis pe Adrian Porumboiu pe unde a ieșit, nu l-a făcut zdreanță, doar a încercat să stimuleze echipa Stelei și, implicit, tot campionatul. Pițurcă mai are acum un obiectiv, poate la fel de important precum cucerirea titlului: câștigarea disputelor cu Vasluiul.

În prima repriză, Olanda – Brazilia n-a fost un meci clasic de fotbal, a fost doar un tablou al luptei omului cu natura dezlănțuită. Echipa cariocas nu dansa samba, tricourile albastre se revărsau implacabil spre poarta adversă cu forța unui Amazon umflat de fluxul oceanului. Pe scurt, Holl-land era chiar ținutul scufundat, digurile sale îți dădeau senzația că pot ceda oricând,

Echipa Italiei s-a acoperit de rușine pe teren, dar plecarea spre casă i-a ieșit perfect. Portarul Buffon spune că „merităm să mergem acasă”, iar tehnicianul Lippi declară simplu că „antrenorul nu a pregătit echipa în mod corect în plan psihologic, fizic și tactic”. Niciun cuvânt despre golul discutabil anulat al Italiei la 0-1 în meciul cu Slovacia, niciun cuvânt despre

„Ziua de naștere a lui Kim Jong Il este, în mod oficial, cea mai norocoasă zi pentru națiune” în Coreea de Nord. Ziua când au decis transmiterea meciului Portugalia – Coreea de Nord este, aproape oficial, cea mai ghinionistă zi pentru șefii fotbalului din Republica Populară / slash – pauză – Democratică. Crainicul meciului a fost elocvent. La 4-0 a zis scurt: „Acum încheiem

Relația dintre Gigi Becali și Victor Pițurcă e una complexă, seamănă deja cu relația dintre vuvuzele și televizoarele fixate pe Campionatul Mondial. Până acum, declarațiile lui Gigi Becali erau la fel de enervante precum trompetele din plastic cu prelungitor. În Africa de Sud au început să facă bani vânzătorii de dopuri de urechi, prin restul lumii sunt la modă site-urile care