Mircea Sandu e un om cinstit, dar foarte naiv, în vârstă de 56 de ani. Intrarea lui Penescu pe terenul DNA l-a scos brusc din silenzio stampa. Președintele FRF a făcut o conferință de presă doar ca să spună că el n-a făcut nimic și că nu știe nimic. „Nașul” nu știe exact ce-a făcut Penescu, nu știe ce-a făcut Constantin, șeful arbitrilor, nu știe ce au făcut arbitrii, în general, nu știe nimic precis din ce fac subordonații săi. E mai detașat de corupția din fotbal decât e

Demiterea antrenorului naționalei s-a transformat într-o partidă de poker, lucru altfel firesc pentru fotbalul nostru condus de doctori și doctoranzi în barbut. Cărțile s-au împărțit în trei, la Pițurcă, Ionuț Lupescu și Mircea Sandu. Șeful FRF, pentru că vrea să moară în funcție, a ales să fie mână moartă în acest joc și l-a lăsat la masă pe subalternul său. Pițurcă a început partida în stilul său: și-a potrivit în față pachetul de Davidoff, a potrivit camera video din pachet, a privit potul de 600.000 de euro și a încercat să-i tragă o cacealma lui Lupescu: „Bă, la contract scrie că merge tot la moa, dacă există șanse matematice de calificare”. Da” să vorbești așa când șansele alea sunt de 0,63% e ca și cum ai zice că o să-ți intre din prima o royală servită. Lupescu se uită la Sandu, Sandu se strâmbă, Lupescu se strâmbă și zice, simplu: „200.000?”. Pițurcă se strâmbă și el și se uită la

Meciul dintre Gigi Becali și Procuratură e un caz clasic de presing. Dom” Gigi, arestat pentru că i-a presat pe hoții care au intrat tare, la deposedare, în Mercedesul său, acuză presiuni politice. Procurorii acuză presiuni mediatice, în timp ce atacanții sinistrați din Vadu Roșca presează poarta Tribunalului. Și ce faci când nu se marchează, când poarta arestului mai rămâne închisă? Corect, verticalizezi jocul, adică presezi pe unu” mai sus de judecător, mai sus de președinte, mai sus de toată l

Meciul Austria – România seamănă cu obținerea unui credit de la o bancă de la noi cu capital străin. Intri, la început e frumos. Sigla băncii e peste tot, gazdele sunt amabile: „Luați loc în terenul nostru, serviți ceva, o apă, un corner?”. Cel mai amabil e portarul austriac, care ne-a oferit ca bonus un gol. Cum ar veni, creditul acordat echipei lui Pițurcă e bun, are perioadă de grație, ratele sunt mici. După aia, au început problemele. Unu”, Hoffer, care aleargă exact ca un funcționar, le explică cu un gol lui alde Rădoi, Raț și Goian că austriecii percep un comision de acordare a creditului. Asta este, e 1-1, mergem cu meciul, ratele și speranțele mai departe.

Conform calculelor matematice, România mai are șanse să se califice la Mondiale. Toți suporterii sunt de acord cu asta, așa cum la generală toți erau de acord cu profesorul care le prezenta teorema lui Pitagora. Problema e: ce fel de calcule folosim ca să demonstrăm teorema lui Piți? Adică să obținem o calificare de pătrat, având în vedere că până acum am extras radicalul din ea? Deci calculul diferențial, oarece integrale, logaritmi? Nu ajung, având în vedere ce joacă băieții și cum se mișcă ceilalți. Aici, vorba lui Boc la stabilirea bugetului, e nevoie de calcule complexe, socio-economice. Întâi, Austria o vom rezolva pe baza complexului lor național, violatorul Fritzl. Acesta, sprijinit de Ministerul nostru de Externe, va obține dreptul la recu

Meciul România – Serbia s-a terminat, așa cum orice microbist a aflat deja, cu rezultatul 1 x 2. Inevitabil, așa cum ziua urmează nopții și încălcarea promisiunilor electorale urmează încheierii alegerilor, partida a continuat cu declarațiile oamenilor de fotbal. Primul a vorbit Mitică Dragomir, cunoscutul oracol din Bălcești cu viză de flotant în București: „Dom”le, v-am mai spus-o și s-a văzut din nou. Fără Mutu și Chivu împreună pe

Discuțiile despre jucătorii selecționați pentru meciul cu Serbia seamănă deja cu celebra comedie a lui Kusturica, „Pisica albă, pisica neagră”. Subiectul vine de la vecinii de peste Dunăre, avem un bulibașă care iubește filmele de dragoste vechi, pardon, avem un șef peste națională care iubește jucătorii vechi. Șeful Pițurcă declara că a convocat cei mai în formă jucători români. În continuare, declarația are frumusețea scenei din film în care un porc mănâncă cu poftă un Trabant. Unul dintre acești cei mai în formă e Ovidiu Petre, care „are probleme medicale, dar nu e nimic grav”. Altul e Cociș, care n-a jucat niciun meci în campionatul Rusiei, dar e un fotbalist care „nu-l îngrijorează” pe selecționer. De aici, țipete și scanda

Articolul nu e despre fotbal, așa că ultrașii sunt rugați să întoarcă pagina sau să dea click mai departe. Subiectul e Lucian Bute, un român care a ajuns campion mondial la box în Canada. S-a întors în România, l-am aplaudat cum aplaudăm o primă picată pe neașteptate și toată lumea a spus că am vrea cât mai mulți ca el. Dar ce șanse sunt să avem un Bute II peste câțiva ani? Șansele sunt egale cu șansele Gloriei Bistrița de a câștiga campionatul la fotbal.

Dinamoviștii Pulhac și Goian s-au dus la Bamboo ca să-și completeze caloriile pierdute pe teren. Că au băut ceva „energizante”, nu e o știre. Mai bine decât să intre în sevraj, ca Tamaș, în cantonament. Problema reală e că au consumat caloria taman în clubul ăla de fitze, unde chelnerii n-au noțiunea de

Steaua joacă prost și lumea se întreabă „Cine e de vină?”. Mai precis, cine e mai vinovat, antrenorul sau finanțatorul? Întrebarea seamănă cu chestia clasică „Cine a fost mai întâi, oul sau găina?”. Deci cine e mai întâi, fragilul antrenor Lăcătuș, sau Becali, găina cu ouă de aur? Primul a răspuns domnu” Gigi: „Antrenorul e responsabilul numărul unu.”