57 de ani despart două scandaluri cu similitudini izbitoare provocate de șefii formației din Ghencea. De fiecare dată s-a dovedit că roș-albaștrii umblaseră cu bani la jucătorii adverși.

Legile emise de guvernul adus din URSS pentru ca Steaua și Dinamo să se impună în fotbalul românesc, mecanismul de mită folosit de roș-albaștri, foarte asemănător cu practicile lui Gigi Becali acum, banii negri cu

Apele par limpezi în subsolul clasamentului. După doar 21 de etape, „favorite” clare la retrogradare au devenit Sportul, Urziceni, Pandurii și Craiova. Pe primele le mai salvează doar o minune, gorjenii par să-și fi regândit deja strategia, iar în Mititelu se trage din toate părțile.

Destinul tragic al românilor care au avut ghinionul să-și trăiască viața în perioada anilor 40-60 e bine ilustrat de traiectoria demnă de film hollywoodian a unuia dintre cei mai mari fotbaliști pe care i-a avut țara noastră: Titus Ozon. Născut la București, pe 13 mai 1927, în Obor, într-o vilă situată la o aruncătură de băț de locul unde e acum amplasată Gara de Est, Ozon a început fotbalul la Unirea Tricolor. Cariera acestui jucător „conflictual, independent și genial pe teren”, după cum îl caracteriza antrenorul Cornel Drăgușin, care l-a avut elev la Progresul, a fost marcată de războiul cu generalii de la Dinamo.

Finalul anului 1947 a adus primul incident de proporții din istoria confruntărilor Dinamo – Steaua. Tonul l-au dat chiar angajații Ministerului de Interne și cei ai Armatei, care s-au bătut crâncen în tribune, pe gazon și pe străzile Bucureștiului în ziua de 14 decembrie 1947, după Unirea Tricolor MAI – AS Armata 4-5.

După dovezile prezentate în episodul precedent, „Cum a întors Rapid armele”, atât clubul, cât și suporterii „feroviarilor” au protestat.

Dezvăluirile din episodul precedent al serialului nostru, în care am prezentat afinitățile Rapidului cu ocupanții sovietici, felul în care erau priviți ceferiștii de parteneri și acuzațiile aduse de ziarele de opoziție în perioada 1945-1947, au provocat reacția giuleștenilor. Atât luarea de poziție de pe site-ul clubului, cât și cea de pe pagina de web a suporterilor sunt civilizate. Ambele constestă faptul că Rapid ar fi avut vreo legătură cu sovieticii. În comunicatul „Prea mult zgomot pentru nimic”, pe site-ul www.fcrapid.ro se menționează că „apreciem eforturile cotidianului ProSport de redare a adevărului despre istoria fotbalului românesc, dar, măcar în ceea ce privește povestea clubului din Giulești, trâmbițata dezvăluire chiar că nu spune absolut nimic”. Dovezile prezentate sunt socotite „simple insinuări, forțate” și se reproșează că nu s-a scris nimic despre „răul cel mare”, Steaua și Dinamo.

Dinamo a avut o ascensiune diferită, dar la fel de necinstită precum cea a omologilor de la Armată. Inspirați și iritați de succesul militarilor, generalii de Securitate și Miliție au decis, în 1947, că e momentul ca și Ministerul de Interne să-și facă echipă. Tactica a fost însă mai vicleană: n-a fost desființat un club, ci furate două!

Puterea se adună din toți „micii” împreună. Aceasta e concluzia clasamentelor comparate: cel real, cel al derby-urilor și cel al întâlnirilor echipe puternice – echipe mici.

După 20 de etape, vorba prăfuită „titlurile se câștigă în meciurile cu echipele de pluton” este probată de Liga I. Privind ierarhiile alăturate și procentajul punctelor câștigate, se observă că nu e suficient să fii leu cu

În 1940, oborenii au retrogradat, dar au rămas în prima ligă pe motiv că sunt o echipă „pur românească”. În sezonul următor aveau să câștige și titlul

O idee încetățenită este că autoritățile comuniste ar fi instalat, la noi în țară, sportul pe criterii ideologice. Fenomenul a început însă mult mai devreme. În anii 30 a apărut și tendința ca fotbalul românesc să schimbe criteriul valoric cu cel etnic.

Cazul Rapid este unul pe cât de delicat, pe atât de special. Echipa și-a păstrat, de-a lungul deceniilor, un anumit grad de popularitate, reușind să supraviețuiască indiferent de regimul politic. Modul în care a reacționat Rapid după 1944, dar și felul în care a fost tratat de noua putere nu sunt, la o privire mai atentă, chiar surprinzătoare.

„Feroviarii” au fost, după 1944, prima mare echipă care a făcut pactul cu noua orânduire bolșevică. Giuleștenii sunt singurul club interbelic important care a supraviețuit represiunii comuniste

În peisajul „underground” al sportului românesc din primele decenii ale secolului trecut, pe care ProSport l-a creionat deja în primele trei episoade ale serialului „Blaturile fotbalului”, un stil nou, foarte agresiv, și-a croit drum începând cu anii 40: abuzurile făcute pe linie ideologică și rasială. În partea de azi a demersului nostru vom descoperi cine a adus în România sportul de partid și ce mare echipă a deschis cutia Pandorei, făcând pactul cu invadatorii sovietici.

Între 1909 și 1940, cel puțin patru titluri naționale au fost câștigate prin manevre de culise. De fiecare dată, rezultatele de pe teren au fost ignorate sau anulate, pentru a câștiga „cine trebuie”.

Titluri însușite pe fals, lupte dure pentru putere, campioane făcute în birouri și blaturi fără număr, aceasta este fața nevăzută – și, până acum, neștiută publicului larg – a fotbalului românesc de dinaintea celui de-al

ProSport continuă serialul „Blaturile fotbalului românesc” cu noi întâmplări care au marcat evoluția competiției în țara noastră încă din primii ani în care sportul a căpătat o miză minimă. În cel de-al doilea episod al serialului vom vorbi despre tărăboiul iscat în jurul titlului de campioană a României chiar de la ediția inaugurală a competiției interne – sistem divizionar, despre primul caz de blat sancționat oficial de FRF prin pierderea meciului de către ambele echipe cu 0-3, precum și despre primul scandal de proporții din Cupa României.

Acest stil de lucru, în care șefii aveau prioritate în fața jucătorilor, avea să afecteze grav, în cele din urmă, performanțele României la prima Cupă Mondială din istorie. Pentru că un sfert dintre membrii delegației erau oficiali, au fost lăsați acasă fotbaliști foarte valoroși.

În prima partidă, disputată la Montevideo, pe „Estadio Pocitos”, și câștigată în 14 iulie 1930 de tricolori, 3-1 cu Peru, jocul foarte dur al adversarilor a dus la accidentările grave ale fundașului Steiner (dublă fractură) și atacantului Stanciu (deplasare de rotulă). Dintre cei 15 jucători, doi erau portari, iar doi deveniseră indisponibili, astfel că partida decisivă pentru calificare, disputată pe 21 iulie, cu Uruguay, pe celebrul „Centenario”, a fost abordată de România cu o echipă improvizată, care a și pierdut, de altfel, la scor: 0-4.

ProSport vă propune, începând de astăzi, un demers în premieră pentru presa din țara noastră: o istorie a blaturilor din fotbalul românesc. Parcurgând aranjamentele interbelice de la restauranul „Mercur”, presiunile politice ale ministrului de Interne care patrona echipa Venus, abuzurile Miliției și ale Armatei din anii comunismului, persecuțiile fotbaliștilor rebeli, circumstanțele dubioase ale celebrului România – Iugoslavia 4-6 din 1977, ciudățeniile meciului Dinamo – FC Argeș 3-4 din 1979, care a trimis titlul la Pitești, arestările pentru corupție, teroarea din anii 80, șmecheriile care au dus la desființarea „Ghetei de Aur”, perioada de glorie a Cooperativei și anii din urmă, în care toate aranjamentele se fac pe bani, vom constata că acum asistăm la perpetuarea unor cutume vechi deja de aproape un secol.

Modul în care s-au împărțit banii din vânzarea lui Bogdan Stancu readuce în prim-plan contrastul, dar și legătura directă dintre sărăcirea fotbalului românesc și prosperitatea oamenilor care-l speculează. Ca la multe alte asemenea tranzacții făcute după 1990, clubul care a pierdut fotbalistul a încasat doar o parte din suma totală, diferența intrând în conturile intermediarilor. De data asta, păgubită a fost Steaua, dar în trecut cazuri similare s-au petrecut și la alte echipe. În acest gen de afaceri, nici FIFA, nici UEFA, nici legile și procurorii nu pot apăra sportul de oportuniștii care-l secătuiesc.
Steaua a câștigat din transferul celui mai bun atacant din Liga I trei milioane de euro. Intermediarii afacerii, frații Ioan și Victor Becali, au încasat, conform vărului lor, Gigi Becali, alte trei milioane, 20 la sută dintr-un viitor transfer al fotbalistului și comision din salariul acestuia. O altă versiune spune că frații primesc „doar” două milioane de euro, pe lângă comisionul din salariu și procentele din viitorul transfer. Oricare dintre variante ar fi reală, un lucru e clar: în Ghencea nu vor ajunge toți banii plătiți de Galata.

ProSport a contabilizat cele mai cunoscute cazuri de transferuri ale unor fotbaliști de pe urma cărora cluburile se știe că au ieșit în pierdere. Diferența rezultată din tabelele de mai jos e colosală, deși am trecut în revistă doar o mică parte din totalul tranzacțiilor făcute după Revoluție.
În majoritatea covârșitoare a cazurilor lipsesc cu desăvârșire datele concrete, motiv pentru care respectivele transferuri și lipsesc din tabelele alăturate. Între 1990 și 1992, sute de fotbaliști au fost vânduți fără niciun fel de acte. La Dinamo, Vasile Ianul lua cu geamantanul banii pentru internaționalii de clasă mondială ai echipei lui Mircea Lucescu.

Planul lui Mircea Sandu, șeful FRF, de a înscrie România în cursa pentru organizarea Europenelor de fotbal din 2024, se poate solda, dacă va fi încununat de succes, cu cel mai mare efort de modernizare a țării noastre din ultimii 50 de ani! Pentru ca ideea să aibă șanse de reușită, trebuie ca în coaliție să intre ferm întreaga clasă politică, guvernul și pătura oamenilor de afaceri.

Steaua, Unirea Urziceni și CFR Cluj au primit de la UEFA, în ultimii cinci ani, 58,3 milioane de euro pentru participările în grupele Ligii Campionilor, fără ca acest lucru să se vadă în rezultate sau în joc. Performanțele obținute au fost invers proporționale cu banii încasați și cu meciurile disputate. România va mai juca un an în grupele Ligii, dar lucrurile nu mai pot fi schimbate: rezultatele tot mai proaste ne vor arunca, începând din

„Valoarea lui Pițurcă e că ia bătaie acasă cu Bistrița, cu 25.000 de oameni în tribună”. Acuzațiile curg de-a valma, patronul e dezlănțuit. Că a vrut să-i fure echipa, că taie chitanțe de mână, că face plățile cu sacoșa, că a vrut să vândă jucători rivalilor de la Cluj sau din București.

Suporterii prezenți duminică pe „Stamford Bridge” se vor bucura la final de faptul că au asistat pe viu la o scenă de istorie. Când Sir Alex va lua loc pe banca oaspeților la derby‑ul cu Chelsea, scoțianul va intra și în cărțile de aur ale fotbalului britanic. Cu 24 de ani, o lună și 14 zile, Ferguson îl va depăși cu 24 de ore pe un alt fost Sir

FSB (fost KGB), SVR și GRU controlează crima organizată; anumite partide au fost create chiar de KGB și adăpostesc mafioți; membrii guvernului, serviciile secrete, poliția și procurorii sunt mituiți; Kremlinul îi cere primarului Moscovei să nu deranjeze grupările de crimă organizată. Acesta e portretul succint pe care diplomații americani i-l fac Rusiei, țara desemnată joi, de către FIFA, organizatoare a Cupei Mondiale din 2018.
Informațiile apar în mesajele secrete ale diplomaților americani date publicității de WikiLeaks, zguduie întreaga lume de câteva zile și fac alegerea membrilor FIFA cel puțin controversată. Practic, sutele de mii de suporteri care merg la turneele finale ale Mondialelor sunt trimiși de Blatter și conducerea forului mondial, cu bună știință, într-un loc caracterizat de însuși ambasadorul SUA la Moscova drept stat virtual mafiot! Mihai Pacepa, fostul șef al Securității fugit în SUA în 1978, scrie, practic, aceleași lucruri în ultima ediție a cărții „Orizonturi roșii”.

Cel mai optimist dintre calculele hârtiei ne arată că Steaua se poate califica între primele 32 de echipe ale Europa League încă de acum, dacă reușește să învingă Liverpool, iar Utrecht și Napoli remizează în celălalt meci al etapei.

Programul ultimelor patru partide din Grupa K scoate în evidență faptul că, spre deosebire de alte dăți, steliștii nu mai sunt nevoiți să aștepte jocul rezultatelor și pot realiza performanța prin propriile forțe. Iată posibilitățile:

Ce ar putea determina un tânăr să poftească la Astra Sports Tourer, noul model al celor de la Opel? Pentru cei fără familie numeroasă, al căror scop e să „rupă” șoselele, mașina – deși arată și se comportă mult mai fâșneț decât clasicele „break”-uri și chiar față de rivalele sale actuale – rămâne prea mare. Pentru cei care au deja copii și o casă de înghesuit chiar și în ieșirile de-o zi la iarbă verde, parcă-parcă ar fi, totuși, prea mică. Și atunci? Asta e provocarea producătorului german, care la începutul anului viitor va ataca piața din România cu o compactă foarte bine echilibrată și mult îmbunătățită, mai ales la detalii.
Opel are o țintă clară de public, așa cum au expus-o nemții săptămâna trecută, la Istanbul, odată cu lansarea oficială pentru Europa de Est a Astra Sports Tourer: tinerii capi de familie, în căutarea unei mașini care să fie câte puțin (mai mult) din fiecare: suficient de adolescentină și sprintenă, încât să nu-i facă de râs pe șosea, dar și capabilă să le transporte familia în weekend ori să care o cantitate mare de obiecte în timpul săptămânii. Portbagajul are 500 de litri, iar dacă rabatezi scaunele de pe rândul din spate, volumul crește la 1.550 de litri. Ușor sub potențialul rivalilor, dar diferența se compensează la design și confort, unde noul Opel e clar superior.

În lipsă de performanță, spectacol și bucurie, lumea (a treia) fotbalistică de pe izlazurile comunale, botezate pompos „arene”, dă în continuare de lucru inutilelor comisii de discriminare. Din bubele de caracter, mucegaiul educației și noroiul lingvistic, oficiali, fotbaliști, antrenori și alte înalte instanțe morale spârcuiesc tot felul de declarații aiuristice. Cățărați pe gardurile lipsei de obraz și ale totalei indiferențe față de copiii care-i ascultă cu gura căscată, Pițurcă și Iancu sublimează apoteotic sintagma „limbaj de stadion”. Nu ne miră nimic, la o adică Vadim și Becali, stâlpii civilizației românești, vorbesc pentru noi toți în Europa.

În loc să cosească din fașă limbajul buruienos al mizerabililor, popândăii de la FRF mai au puțin și-l scuipă oficial pe Rădoi. O fi greșit omul, la supărare, dar măcar el e supărat pe lipsa de performanță! Inclusiv a lui. În schimb, vulpea bătrână și grizonată e deranjată, vezi Doamne, de schimbarea în șeic în deșertul Al-Hilal-ului. „Când vin aici se cred prea sus pentru cei care conduc echipa națională”. Unde dracu” o conduceți, măi nene? Păi dacă era vreun atom de demnitate în FRF SRL, până acum vă uitam și numele, conducătorilor ce sunteți!

Gheorghe Constantin a fost arestat anul trecut, pe 14 aprilie, împreună cu câțiva alți arbitri, dar și cu Cornel Penescu, patronul echipei FC Argeș, și câțiva oameni de încredere ai acestuia.

Anchetatorii au descoperit în calculatorul lui Penescu dovezi ale faptului că acesta i-ar fi oferit sume de bani lui Costică „Vâlcea” pentru ca el să-i delege brigăzi favorabile. Tocmai meticulozitatea afaceristului s-a dovedit decisivă, printre notările acestuia regăsindu-se tot: sume, date, nume. La aceste documente s-au adăugat înregistrări telefonice făcute de procurori și mărturiile depuse de diverși martori.

Gheorghe Constantin a fost ținut în arest până în acest an, pe 29 ianuarie: în total aproape zece luni de detenție. La fel ca și fostul șef al arbitrilor (înlocuit, între timp, cu Vasile Avram), Penescu s-a retras total din viața publică. Afacerile sale au falimentat, creditorii i-au scos la licitație proprietățile și mașinile luxoase, iar în acest moment stă departe de ochii indiscreți, la țară.

Cu trei etape înainte de finalul turului, rezultatele dintre echipele cu pretenții ale Ligii I arată că Oțelul nu e un lider întâmplător. Iată, pe scurt, concluziile derby-urilor de până acum.

Vaslui. A început catastrofal seria derby-urilor: 0-2 cu Rapid și 0-3 cu Steaua, dar și-a revenit.

Timișoara. Niciun pas greșit. Urmează jocurile cu Dinamo (afară) și Oțelul (acasă).

Oțelul. A bătut Steaua, Dinamo și Craiova. Asta spune multe. Un singur șoc (inexplicabil): 0-4 cu Vaslui. Cumpăna toamnei pare să fi fost cu CFR, acasă.

Rapid. Și-a pierdut clar suflul spre final, când a luat două puncte în ultimele trei derby-uri.

Steaua. Mediocră și aici, ca și în clasamentul real. A început spectaculos, cu două victorii și golaveraj de echipă mare: 5-1. A urmat colapsul: două puncte în patru meciuri tari. Încheie turul acasă, cu CFR.

Dinamo. Bilanț slab. A câștigat cu Steaua și Rapid, dar atât. O mai vizitează Craiova și Timișoara. Returul, cu cinci meciuri decisive pe terenuri străine, nu sună promițător.

CFR. Sezon dezastruos. Doar o victorie în șase meciuri tari. Mai are o șansă în retur, când va disputa doar o partidă „de șase puncte” afară.

Craiova. Oltenii sunt ciuca bătăilor cu granzii, deși au jucat cinci partide acasă. Echipa nu e coaptă.

Pentru ca Steaua să joace azi cu Rapid a fost nevoie ca, acum 63 de ani, comuniștii să desființeze echipa industriașului Mociorniță. „Ceferiștii” au supraviețuit, dar cu prețul proslăvirii noului regim

ProSport continuă astăzi recursul la memorie al fotbalului nostru și vă prezintă, înaintea partidei Rapid – Steaua (ora 20:30, Digi Sport), din etapa a 14-a a Ligii I, povestea puțin cunoscută a echipei Carmen, desființată abuziv în vara lui 1947, pentru a le face loc roș-albaștrilor. Nici gazdele de astăzi nu au motive să se simtă mai confortabil: actualul Rapid a fost înființat în 1923 de lucrătorii ceferiști de la Atelierele Grivița, despre care unii istorici spun că erau, în epocă, cunoscute drept o agentură a Moscovei, prin care URSS încerca să dinamiteze statul român.

Cariera lui Mutu la națională pare deja o chestiune de domeniul trecutului. Răzvan Lucescu (foto) a anunțat că acesta va fi înlocuit, pe viitor, de Bogdan Stancu.

Invitat la GSP TV, selecționerul Răzvan Lucescu a pus capăt speculațiilor: „Acum se pune problema așa, Bogdan Stancu sau Mutu. Adi are de partea lui valoarea și experiența. Timpul, entuziasmul, acestea sunt ale lui Stancu. Viitorul e al lui Stancu. La meciul cu Italia (n.r. – miercuri, 17 noiembrie, la Klagenfurt) se poate înfige mai bine la națională”.

Rapid a pierdut aseară neașteptat două puncte mari cu Pandurii, 1-1 (1-1) chiar în Giulești, și a irosit o șansă majoră de a se apropia la două puncte de liderul Oțelul. Cassio a deschis scorul în minutul 7, dar Voiculeț a egalat în minutul 18, la o gafă a portarului Coman.

Pe lângă gafa lui Dani Coman, Rapid a suferit aseară la toate capitolele. Asta chiar dacă Drăgănescu, arbitrul-problemă al lui Dinu Gheorghe, și asistentul Velicu au fost penibil aseară în Giulești.

Goluri anulate aiurea

Mirosul derby-ului cu Steaua, din sferturile Cupei, a făcut ca nările rapidiștilor să freamete aseară. Cu o oră înaintea partidei cu Pandurii, în fața caselor de bilete din Giulești se formaseră cozi de zeci de persoane. Iar numărul spectatorilor și atmosfera de lângă șine au fost ca la un meci mare, deși, măcar teoretic, adversarul era unul de mâna a doua • Dacă în „Groapă” poți asculta diverse cântece dedicate echipei pe ritmuri de rock, în Giulești „glasul roților de tren” a fost transpus pe hip-hop • Președintele rapidist, Dinu Gheorghe, alias „Vamă”, a făcut parte din jumătatea tribunei oficiale care n-a cântat celebrele versuri „Suntem peste tot acasă…”, la intrarea echipelor pe teren • Cel mai aplaudat om din Giulești a fost aseară Nicolae Manea, antrenorul Gloriei Bistrița, cel pe care victoria obținută de ardeleni cu Steaua l-a ridicat la rang de „simbol al Giuleștiului”. Nae Manea s-a așezat aseară în moțul tribunei oficiale. Patronul rapidist, George Copos (echipat cu o șapcă

Steaua-Dinamo: „eternul derby”. Dacă veneai cu povestea asta pe stadion acum 62 de ani, la prima „ediție” a marelui meci, aveai toate șansele să nu ai cui să-i expui teza ta caraghioasă. În toamna lui 1947, doar câteva sute de nefericiți au înfruntat degeaba vremea câinoasă, urmărind la lucru două echipe fără valoare. La finalul acelui prim campionat, Steaua a retrogradat, fiind salvată de Minister.

Adrian Cristea, Lucian Goian și alte „staruri” care se filmează cu camera web în ipostaze intime în timp ce dialoghează pe internet sunt cazuri de competența medicilor. Acesta este verdictul doctorului Florin Tudose după ultima ispravă a „Prințului”, fotbalistul dinamovist care se filmează dezbrăcat în timp ce dialoghează pe web cu diverse domnișoare.

Pozele cu Adrian Cristea, publicate ieri de ziarul Cancan, i-au luat prin surprindere (sau cel puțin așa se pare) atât pe cei apropiați fotbalistului, cât și pe consumatorii ocazionali de fotbal. Antrenorul Ioan Andone părea ușor debusolat, Bianca Drăgușanu, prietena „Prințului”, căuta circumstanțe atenuante, în timp ce Gigi Becali își umfla mușchii, menționând că la el în echipă nu se întâmplă niciodată așa ceva.

Peste Europa pare să se fi abătut o molimă a neputinței, care afectează echipele de top. Multe dintre acestea traversează, în acest debut de sezon, o prelungită criză de formă și de rezultate. De „depresiunea” continentală n-a scăpat nici Liga I, unde toate echipele importante, cu excepția Rapidului și a Timișoarei, s-au adâncit într-o criză profundă, agravată de „specificul românesc”.

Emil Dică (foto, în dreapta) a mai lucrat la FC Argeș cu Sorin Cîrțu, tehnician care l-a propulsat din nou în primul „11″ al CFR-ului, iar miercuri seara a fost printre cei mai buni jucători ai campioanei.
Pe lângă Ionuț Rada, un alt jucător a fost titularizat în mod surprinzător de Sorin Cîrțu în meciul cu Basel. Tehnicianul l-a aruncat în luptă pe Emil Dică, mijlocaș care a jucat numai un meci în primele șapte etape ale Ligii I, atunci când formația era antrenată de Mandorlini. Fotbalistul piteștean nu a uitat după meci să îi mulțumească lui Cîrțu, cu care a mai lucrat la FC Argeș în 2005. „Din câte s-a văzut, venirea domnului Cîrțu a fost de bun augur, ne-a ajutat mult. Atât pentru echipă, cât și pentru mine. Am jucat și am făcut-o bine. Ne doream să facem un joc bun și să nu-l dezamăgim la început”, a spus Emil Dică la TVR 1.
Mijlocașul visează ca echipa sa să ajungă în optimile Ligii: „Vrem să scoatem maxim din fiecare meci. Am început bine, mai avem cinci partide și sper să ajungem în primăvara europeană”.

Cazul „Rolls Royce second-hand” nu e primul în care Gigi Becali, în căutare de fală deșartă, se împopoțonează peste măsură.

Latifundiarul a omis intenționat să menționeze că limuzina Rolls Royce Phantom e achiziționată, de fapt, la mâna a doua, la fel cum procedase și în februarie 2005, cu un Maybach. Și atunci, ca și acum, principalul „cui” care scărmănase orgoliul bogătașului din Pipera fusese zvonul că a dat de fundul sacului cu bani.

Cabotin și grandoman, Gigi Becali născocise, acum cinci ani, o poveste spectaculoasă, în care negocierile dure cu reprezentanții Mercedes din România și puterea sa de convingere jucau rolul principal. În realitate, limuzina Maybach nu a fost cumpărată de la importatorul autorizat, a costat mai puțin de jumătate din suma de 500.000 de euro pe care se lăuda că a cheltuit-o, iar reparațiile după numeroasele incidente rutiere în care a fost implicat Becali s-au făcut la un service „de cartier”, deoarece bogătașul s-a zgârcit la banii de asigurare CASCO!

Reparații cu ranga!

Indirect, la întreaga tragedie a contribuit și sinistrul dictator Nicolae Ceaușescu, stăpânul de atunci al României. În cartea „Orizonturi roșii”, Ion Mihai Pacepa, fostul șef al Securității fugit în SUA în 1978, povestește cum Ceaușescu, prieten foarte bun cu Yasser Arafat, șeful Organizației pentru Eliberarea Palestinei, îi sprijinea pe teroriștii arabi.

În paralel, cu presiuni (în special subterane, prin șantaj, corupție și spionaj) asupra unor demnitari occidentali, pentru ca aceștia să recunoască OEP, Ceaușescu, un foarte bun prieten al lui Arafat, dispusese ca Securitatea să întrețină relații de colaborare foarte strânse cu teroriștii. OEP primea de la români pașapoarte false, armament, informații, sprijin logistic, iar luptătorii lui Arafat erau instruiți de Securitate în țara noastră, în tabere speciale. În contrapartidă, palestinienii trimiteau în România mostre de armament occidental capturate în Liban sau executau misiuni murdare, cum ar fi uciderea în bătaie a disidenților români care îndrăzneau să protesteze, în Occident, împotriva încălcării drepturilor omului în țară.

Fostul șef al Securității povestește însă că, deși era bun prieten cu Arafat, Ceaușescu îl considera pe acesta periculos și imprevizibil. Securitatea l-a racolat chiar pe omul de încredere al șefului OEP, pe Hani Hassan, care primise numele de cod „Annette”. Scopul final al dictatorului român era asumarea rolului de mediator al conflictului din Orientul Mijlociu și obținerea Premiului Nobel pent

O altă dezvăluire cutremurătoare a lui Pacepa despre cinismul și sadismul lui Ceaușescu îi vizează pe cetățenii români de origine germană sau evreiască. Dictatorul obișnuia să spună: „Petrolul, evreii și germanii trebuie să devină mărfuri prioritare la export pe valută forte!”.

Inițial, în anii 50, România a acceptat să le acorde viza de plecare din țară câtorva sute de familii de evrei în schimbul construirii unor fabrici moderne, cu tehnologie din Occident. Așa au apărut ferme de păsări, porci, vite, oi sau fabrici de fulgi de porumb, costul acestor fabrici și ferme fiind plătit integral de Mosad, serviciul secret israelian. Toată producția era exportată. Odată cu venirea lui Ceaușescu, lucrurile s-au schimbat. Acesta n-a mai vrut schimbul „în natură”, cerând Israelului (și, ulterior, Germaniei de Vest, în schimbul sașilor) bani gheață. Înțelegerea secretă era cutremurătoare prin cinismul său: israelienii plăteau pentru fiecare om între 2.000 și 50.000 de dolari, după criterii foarte bine stabilite: vârstă, instruire, profesie, slujbă, statut familial. Plata se făcea cu geamantanul. Același lucru s-a petrecut și cu sașii.

Absolut toți banii încasați de Securitate din acest comerț în masă cu ființe omenești intrau – povestește Pacepa – în conturile personale și secrete ale lui Ceaușescu. În 1978, spre exemplu, aceste operațiuni duseseră contul la peste 400 de milioane de dolari!

Egalul de la Piatra-Neamț, 1-1 vineri, cu Albania, în debutul preliminariilor pentru Euro 2012, nu numai că a redus încă din start șansele de calificare ale tricolorilor, dar a reprezentat și cel de-al treilea record negativ „reușit” de Răzvan Lucescu de la instalarea sa pe banca echipei, în mai anul trecut.

Indiferent cum se va încheia aventura lui Lucescu junior pe banca naționalei, e clar că el și-a asigurat deja prezența în statistici și în memoria microbiștilor. Din păcate, e vorba de repere neplăcute, deoarece România lui Răzvan Lucescu a reușit, în doar un an și patru luni, să stabilească trei recorduri negative.

Semnalul de alarmă a fost tras pe 9 septembrie