Demisia lui Viorel Hizo de la Rapid a survenit într-un moment în care „Dulăul” și-a pierdut și ultimul motiv pentru care mai răbda stilul viclean al patronului George Copos (foto). Surse din interiorul grupării giuleștene au povestit ieri, pentru ProSport, calvarul antrenorului.

„Ajunsese într-o situație insuportabilă. Făcea munca unei întregi echipe de conducere pentru 3.000 de euro pe lună, nici ăia plătiți de Copos. Ca să vă faceți o idee, Argăseală are de patru ori mai mult la Steaua! Hizo se ocupa de tot, de la rezervarea hotelurilor până la apa caldă de la dușuri”.

„Îl bănuia pe Manea că-l sapă”
Peste toate, patronul era duplicitar. „Copos îl evita și-l submina. Ajunsese să trimită banii de prime direct la jucători, sărindu-l pe Hizo! Fotbaliștii sunt neplătiți de vreo trei luni și deveniseră indisciplinați. Spadacio, care are salariul lunar de opt ori mai mare decât al lui Hizo, refuza să mai facă antrenament”. Nu toată lumea din club îl iubea: „Toate «fitilele» care se băgau în presă tensionau atmosfera. Îl suspecta pe Nae Manea că-l sapă”.

Peste toate s-a suprapus eliminarea de joi, din Cupă. „Le suporta pe toate pentru că spera să câștige Cupa României. În momentul în care Rapid a fost eliminată, a dispărut și acest ultim lucru care-l mai ținea în Giulești”.

Rada și Manea, interimari

Invazia antrenorilor tineri și a celor străini pare să se fi încheiat, pentru moment, în fotbalul nostru. Temporar sau nu, ne întoarcem la tehnicienii din perioada de aur a Cooperativei.

Este o măsură cu două tăișuri luată de conducători de cluburi care, la rândul lor, sunt crescuți la vechea școală, cea a unui sistem revolut chiar și în această parte a Europei. Indiferent de explicațiile acestui fenomen care ține în fruntea campionatului nostru oameni dintr-o altă eră, consecințele se anunță la fel de nefaste: acest sport nu mai are, deja, nicio legătură cu fotbalul din restul continentului.

În sezoanele trecute, echipele din fruntea clasamentului au fost pregătite de jucători retrași de puțin timp din activitate sau de antrenori străini. Criza financiară, lipsa ideilor despre cum se conduce un club și înclinația aproape naturală către mișmașuri i-au împins pe patroni să apeleze la soluții pe care fotbalul autohton părea să le fi depășit de mult. Florin Halagian sau Mihai Stoichiță sunt nume care dispăruseră total din prim-planul Ligii I. Alții, precum Ion Marin, Florin Marin, Viorel Hizo sau Cornel Dinu, păreau trecuți definitiv în linia a doua. Cu toate acestea, în acest moment cu toții au revenit în prim-plan. Obedienți în fața patronilor, veteranii învățați cu metodele din perioada anilor 80-90 sunt tot mai căutați.

Cu viața reală de pe străzile columbiene ruptă parcă din scenariile filmelor cu mafioți a făcut cunoștință și un specialist român care lucrează pentru o companie americană.

Trimis în Columbia pentru a ține niște cursuri cu angajații locali, expatul a avut parte de o experiență incredibilă. „N-aveam voie să umblu neînsoțit de agenți care erau înarmați până-n dinți. Deplasările le efectuam cu mașina blindată. Dacă voiam să mă opresc la vreo cafenea, acolo intra mai întâi una dintre gărzile de corp, care verifica dacă barul e sigur. Pe străzi, viața este acolo de o violență rar întâlnită”, povestește Cristi I. „Eu «beneficiam» de circumstanțe agravante: eram străin și, în plus, angajat al unei firme americane. Mi s-a explicat încă de când am ajuns pe aeroport că mafia și luptătorii de gherilă caută să ia ostatici dintre străini pentru a obține, ulterior, răscumpărări consistente. În provincie, și mai ales în localitățile din munți, controlul autorităților e aproape inexistent”.

Adi Mutu a greșit grav atât înainte, cât și după partida pierdută sâmbătă de tricolori, 0-5 cu Serbia, la Belgrad, iar suporterii și coechipierii l-au condamnat prompt pentru lipsa de respect. Adevărata problemă rămâne însă starea catastrofală în care a ajuns fotbalul românesc după două decenii în regimul Mircea Sandu.
Marele vinovat pentru situația fără ieșire în care se află naționala este, fără dubii, președintele FRF, omul care a confiscat puterea în august 1990 și al cărui unic scop pare să fi fost, în tot acest timp, conservarea sistemului.

Deși părțile dau permanent asigurări că vor parafa „în cel mai scurt timp” contractul, Gigi Becali amână angajarea oficială a lui Mihai Stoichiță ca antrenor la echipa de seniori a Stelei, deoarece astfel ar recunoaște, implicit, că l-a dat afară pe italianul Bergodi.

Declarațiile conducătorilor steliști despre statutul lui Bergodi s-au schimbat permanent pe parcursul ultimelor trei săptămâni. Inițial, pe 17 septembrie, italianul a fost dat afară în mod brutal de Gigi Becali. La doar câteva ore după aceea, latifundiarul l-a și adus în loc pe Mihai Stoichiță. În aceeași zi, după ce a aflat că, dacă-l dă afară pe Bergodi, trebuie să plătească despăgubiri, Becali și-a schimbat prima oară poziția, anunțând că, de fapt, antrenorul nu e demis, ci trimis la echipa a doua.

Scriitoarea Herta Müller, originară din Banat, a devenit ieri primul cetățean român laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Disidentă an­­ti­­­comunistă refugiată în Germania în 1987, Herta a consacrat o parte importantă a operei sale descrierii universului concentraționar. Prietenă cu poeta Nora Iuga, cunoscută susținătoare a Rapidului, scriitoarea mărturisește că nu suportă „disoluția biografiilor” pe care o oferă fotbalul.

Născută la Nițchidorf, în județul Timiș, pe 17 august 1953, Herta Müller a publicat 24 de cărți. Ultima dintre acestea – chiar anul acesta, la München: Atemschaukel. Înainte să fie nominalizată de Germania de două ori la Premiul Nobel pentru Literatură – mai întâi, în 1999, iar apoi, în 2008 -, Herta a traversat perioade cumplite.

Pe parcursul ultimilor șase ani, pe banca echipei Steaua s-au perindat 11 antrenori. Niciunul dintre cei 10 plecați deja n-a fost scutit de umilință. Toți au părăsit Ghencea cu reputația grav afectată de certitudinea că au abdicat de la principiile meseriei pentru a executa „indicațiile prețioase” ale lui Gigi Becali. Cu toate acestea, Steaua pare să rămână Mecca tehnicienilor.

Este o situație aparent paradoxală, al cărei răspuns e greu de găsit. De ce toți antrenorii par dispuși să se bage de bună-voie slugi (după cum clar s-a exprimat chiar Becali) la fostul cioban? Pentru glorie? Bani? Notorietate? Din dragoste față de culorile clubului (așa cum au pretins cei mai mulți dintre ei)? ProSport a încercat să afle, în cele ce urmează, ce se ascunde în spatele sintagmei rostite de toți cei veniți pe banca

De ce selecționează Răzvan Lucescu fotbaliști bătrâni? Ce viitor vrea să construiască antrenorul naționalei cu jucători de 28, 30 și 32 de ani? Se gândește Lucescu-fiul că oamenii ăștia la care apelează acum vor avea – unii dintre ei – 35 de ani în 2012?

Spre deosebire de criticile șefilor de cluburi, ale impresarilor și ale unora dintre antrenori – majoritatea, provocate de interese personale sau de invidie -, selecționerul ar trebui să răspundă la observațiile de mai sus fie și pentru că sunt sincere și provin de la suporterii naționalei. Antrenorul ar putea să lămurească simplu lucrurile, reluând ceea ce Lupescu a explicat deja: pe termen scurt, obiectivul naționalei nu e reconstrucția, ci obținerea

Mircea Angelescu, cel mai puternic om din fotbalul românesc după Al Doilea Război Mondial și artizanul ascensiunii lui Mircea Sandu în fruntea FRF, a încetat din viață ieri-noapte, la 71 de ani. Socotit „eminența cenușie” a fotbalului, fost președinte al FRF și ministru al Sportului, Angelescu este cel care l-a reactivat, după Revoluție, și pe Dumitru Dragomir. A sfârșit prin a-și renega public „creațiile”.

De numele lui Mircea Angelescu se leagă cele mai mari performanțe ale fotbalului românesc în perioada comunistă. Foarte inteligent și bine pregătit, Angelescu a fost președintele FRF în două mandate: 1969-1975 și 1986-1989. În aceste intervale, România a participat la Mondialul din 1970, a jucat în „sferturile” Europenelor din 1972 și s-a calificat la Mondialul din 1990.

Conform topului „Forbes”, averea latifundiarului a scăzut, față de 2008, de aproape patru ori! Noul lider la bani al Ligii I este Ioan Niculae, patronul echipei Astra

Cel mai bogat român care are legătură cu sportul a devenit, începând din acest an, Ioan Niculae, patronul echipei de fotbal Astra Ploiești, care – conform „Forbes 500 miliardari”, revistă lansată azi de Adevărul – l-a detronat pe Gigi Becali, fostul lider al topului.

Românul cel mai grav afectat de criza economică mondială este – conform revistei „Forbes” – patronul echipei Steaua. Averea lui Gigi Becali s-a prăbușit, pur și simplu, asemenea unui castel de nisip, reducându-se, în doar 12 luni, de peste trei ori! Anul trecut, latifundiarul era cotat cu o avere de aproximativ 700-750 de milioane de euro. Afacerile imobiliare au intrat însă brusc în colaps și, o dată cu ele, s-a dus la vale și averea lui Gigi Becali. Acum, bogătașul din Pipera mai are 200 de milioane și a ajuns pe locul 27 în clasamentul general al celor mai bogați români.

În Liga I, cluburile unde patronii nu abuzează de poziția lor se pot număra pe degetele unei singure mâini. Gigi Becali, Porumboiu, Mititelu, Iancu, Ștefan se comportă, la grupările pe care le conduc, ca niște mici Dumnezei

Evenimentele din ultimele zile, soldate cu destituirea a trei antrenori din Liga I pe motiv că au îndrăznit să nu execute ordinele patronilor, sunt simbolice pentru societatea românească a începutului de mileniu, dar și pentru fotbalul nostru. Un fotbal care trăiește încă în era sclavagistă, cu jucători hărțuiți și terorizați dacă nu semnează ce vor șefii, cu antrenori zdrobiți la cel mai mic semn de împotrivire, cu autorități – LPF și FRF – complice la abuzuri și cu suporteri amenințați cu bătaia de gorilele patronilor dacă îndrăznesc să protesteze.

N-a contat că Bergodi a pierdut toate bătăliile importante ale sezonului în Ghencea. N-a contat nici că echipa nu joacă mare lucru. Toate puteau fi, la o adică, trecute cu vederea. A fost însă decisiv faptul că italianul nu s-a lăsat călcat în picioare. Aseară, pentru „vina” de a nu-l fi lăsat pe stăpân să-și verse ciobăniile în vestiar, Cristiano Bergodi și-a semnat sentința. Antrenorul a realizat, probabil, imediat că nu-i va fi iertat acest defect numit personalitate.

Italianul și-a sacrificat aseară locul de muncă pentru a-și salva demnitatea. Ultimul cuvânt e interzis în Ghencea, loc care seamănă tot mai mult cu Roma lui Caligula. După ce a împins dincolo de ultimele limite amoralitatea Imperiului, împăratul roman și-a făcut, în cele din urmă, calul senator. Rămâne de văzut când își va instala Gigi Becali pe banca tehnică, în sfârșit, oaia preferată.

Afaceristul promite că „va distruge” ziarul, drept răzbunare pentru că nu e prezentat într-o lumină favorabilă

Marian Iancu, patronul echipei Poli Timișoara, a mai pornit un război: de data aceasta, cu cotidianul ProSport, față de care a emis promisiunea solemnă că-l „va nimici”. După ce a eșuat în încercarea de a șantaja ziarul, Iancu a făcut declarația de război (unilaterală) și în direct, la un post de televiziune.

Vremurile în care România punea la respect puterile Europei și băga spaima în cei mici au apus. În actuala campanie, pentru Mondialele din Africa de Sud, tricolorii au strâns doar 37,5 la sută dintre punctele puse în joc, zbătându-se în partea a doua a clasamentului, între Lituania și Țara Galilor.

Într-o ierarhie a eficienței (număr de puncte cucerite din maximum posibil), România ocupă, cu două etape înainte de finalul actualelor preliminarii, abia locul 34 din 53 de participante. Înaintea noastră sunt echipe pe care în anii trecuți le băteam tur-retur: Slovenia (locul 17), Finlanda (26), Belarus (30). Practic, în acest clasament rușinos, dar grăitor pentru valoarea fotbalului românesc în acest moment, nici locul actual nu este sigur.

O alianță aparent contra naturii între Cristi Borcea și Gigi Becali, șefii de la Dinamo și de la Steaua, iese la iveală de fiecare dată când vreunul dintre domeniile vitale ale fotbalului românesc dă semne că e pe cale să iasă din status quo-ul ultimilor 60 de ani.

Din timp în timp, Steaua și Dinamo își surprind suporterii plasându-se de aceeași parte a baricadei în scandaluri ivite aparent din senin. Miza acestor bătălii explică însă bizara coaliție și reprezintă însăși esența supremației pe care cele două cluburi din București au instaurat-o asupra fotbalului nostru încă de la mijlocul secolului trecut. Subiectele pentru care cei doi giganți își unesc vocile și forțele sunt câteva, dar fundamentale: echipa națională, conducerea arbitrajului, comisiile federale. De fapt, e vorba exact de pârghiile prin intermediul cărora se poate manevra competiția.

Remiza înregistrată sâmbătă, 1-1 cu Franța, la Paris, la capătul căreia România a pierdut și ultimele șanse vizibile de calificare la Mondiale, lasă cale liberă discuției despre ce urmează la națională. Primul pas spre viitor: miercuri, în Ghencea, cu Austria, într-un meci oficial, dar fără miză evidentă.

În lupta pentru Cupa Mondială din Africa de Sud, ne-am văzut eliminați din cursă înaintea finalului oficial, după un rezultat care, în alt context, ar fi fost socotit excelent. Meciul de sâmbătă n-a fost decât o ultimă, disperată și eșuată încercare de a întoarce destinul printr-o lovitură norocoasă.

Traian Vuia, Henri Coandă, Emil Racoviță, Victor Babeș, Ioan Cantacuzino, Eugen Ionesco, Emil Cioran. Aceste nume célèbre sunt doar câteva dintre argumentele care ar trebui să le alunge mâine fotbaliștilor români eventualul complex de inferioritate pe care l-ar avea în fața francezilor.

La prima participare în grupele Ligii Campionilor, Unirea Urziceni pare să aibă o șansă care le-a lipsit steliștilor și clujenilor: cel puțin pe hârtie, liliputana formație ialomițeană poate spera la calificare! Plasată de mâna lui Messi în Grupa G, alături de FC Sevilla, Glasgow Rangers și VfB Stuttgart, gruparea din inima Bărăganului râde cu un ochi și plânge cu celălalt. Ialomițenii au evitat pericolul unor scoruri-fluviu care i-ar fi păscut în Grupa A, C sau F, dar și posibilitatea unor rețete financiare substanțiale.

În cei 52 de ani care au trecut de la prima participare postbelică a românilor în cupele europene, o singură dată s-a întâmplat ca o echipă din țara noastră să-și înfrunte destinul potrivnic și să izbutească să se califice, deși pierduse la trei goluri în tur: Sportul Studențesc. Exemplul alb-negrilor trebuie să îi ghideze azi pe dinamoviști.

Pe 4 noiembrie 1987, în manșa secundă a turului II din Cupa UEFA, Sportul Studențesc făcea vâlvă în întreaga Europă reușind să-i elimine la lovituri de departajare pe danezii de la IF Bröndby, după ce, în prima manșă, pierduse cu 0-3. Nordicii, cu o formație înțesată de vedete (opt dintre fotbaliștii acelei echipe aveau să devină campioni continentali cu Danemarca la Euro 1992), i-au tratat cu infatuare pe „studenți”.

Deși din Liga I s-au scurs doar patru etape, pentru Marian Iancu timpul nu mai are răbdare. Patronul echipei Poli Timișoara l-a acuzat pe omologul său de la Urziceni, Dumitru Bucșaru, că are „intrare” la arbitri. Bănățenii au remizat sâmbătă, 0-0 la Urziceni, dar Iancu trăiește cu spaima că ratarea obiectivelor va duce la pierderea milioanelor de euro date de autoritățile locale.

Parte integrantă a unei societăți care trăiește în plin triumf al răului, fotbalul românesc a ajuns într-un punct de cotitură. Folosit mereu, cu viclenie, ca argument pentru a paraliza reflexele de autoapărare ale societății, fundamentul creștin – să nu răspunzi răului cu rău – are ca rezultat și punct terminus oribilele incidente de joi seară, atunci când ultrașii dinamoviști și-au încununat lungul șir al fărădelegilor cu întreruperea meciului de Europa League împotriva cehilor de la Slovan Liberec.

Dincolo de porțile stadionului, războiul a continuat cu „prietenii” steliști, veniți special în Floreasca pentru o repriză de bătaie. Mereu prinsă între agresiunile triburilor de descreierați și imaginile cu suporteri bătuți de jandarmi, societatea oscilează între dezgustul față de huligani și indignarea față de reacția brutală a forțelor de ordine. Ce e de făcut?

În „Despre minciună”, Gabriel Liiceanu vorbește despre Principele lui Machiavelli, tratând indirect tocmai acest fals impas. Pentru ca binele să învingă, e nevoie ca acesta să fie susținut de rău. Lăsat singur, binele în forma sa primară, cea a moralei inițiale, este prea slab pentru a răzbi, observă Liiceanu. Aceasta este morala de a doua instanță. Aplicația practică a teoriei ne dă și cheia întregii probleme: pentru ca în societatea românească în general și pe stadioanele de fotbal în special să se instaureze liniștea și civilizația, pentru ca binele să triumfe, se impune – de data aceasta – folosirea cu măsură și j

Războiul din fotbalul românesc, dintre Puterea reprezentată de președintele în exercițiu, Mircea Sandu, și Opoziția coagulată în jurul lui Marin Condescu, șeful clubului Pandurii, a adus ieri mutări importante: Hagi, considerat inițial pretendentul ideal la conducerea FRF, s-a retras. Siguri pe ei, răsculații au găsit imediat soluția: îl vor susține pe Gică Popescu. Acesta din urmă e dispus să intre în luptă cu Mircea Sandu.

Gică Popescu a mai încercat, în urmă cu patru ani, să-l detroneze pe Mircea Sandu. A întrunit atunci un număr consistent de voturi (102), dar a pierdut destul de clar tocmai pentru că Marin Condescu a decis să-l susțină pe „Naș”. S-a spus, la vremea respectivă, că un acord secret încheiat între Sandu și Condescu a direcționat voturile a 50 de cluburi din primele trei ligi patronate de sindicate către actualul locatar de la Casa Fotbalului. Acum, „factorul Condescu” a schimbat tabăra, iar vremurile se anunță grele pentru Mircea Sandu.

Popescu întrunește, de altfel, trăsăturile „portretului-robot” creionat de Condescu: are un program, vine cu o nouă echipă, își propune reformarea fotbalului, dispune de o reputație internațională bună. „Baciul” e „omul care oferă o alternativă”, după cum spune sindicalistul din Târgu-Jiu. Șeful grupării Pandurii a creionat deja pașii care trebuie urmați pentru a-l propulsa pe Gică Popescu în fruntea federației și anunță sigur pe el: „Avem numărul necesar de voturi! Mircea Sandu nu va mai ieși președinte la următoarele aleg

Dacă tabăra lui Mircea Sandu pierde și în Liga I vor fi aduse brigăzi străine, Aron Huzu va fi îndepărtat din funcția de președinte al arbitrilor

Contraatacul forțelor tradiționale din fotbalul românesc împotriva „veneticilor” de la CFR Cluj și Unirea Urziceni continuă astăzi, în Comitetul Executiv al FRF, cu un asalt decisiv pentru controlul asupra arbitrajului. Coaliția pusă pe picioare de Dinamo și Steaua e susținută de Dumitru Dragomir, dar Mircea Sandu se anunță împotrivă.

Începutul îngrijorător de sezon, dar mai ales avantajul pe care par să-l fi luat CFR Cluj și Unirea Urziceni în relațiile privilegiate cu arbitrii i-au determinat pe șefii forțelor tradiționale, Dinamo și Steaua, să înjghebeze la repezeală o contraofensivă. Roș-albii pretind că au fost păgubiți de cinci puncte în primele două etape, în timp ce formația din Ghencea susține că arbitrii sunt aserviți formațiilor din Urziceni și Cluj. Celor doi granzi li s-au alăturat alte trei cluburi care aspiră la statutul de forțe de prim rang în Liga I: Poli Timișoara, FC Vaslui și Universitatea Craiova.

România va aborda partida decisivă cu Franța, programată pe 5 septembrie, la Paris, în grupa a șaptea din preliminariile Cupei Mondiale 2010, cu principalul său vârf de lance, Adrian Mutu, pe teren. Mircea Sandu, șeful FRF, a dat ieri asigurări că „Briliantul” nu va absenta de la marea bătălie.

Vestea că Adi Mutu a înscris patru goluri într-un amical pe care Fiorentina l-a disputat marți, deși absentase de la jocul Ungaria – România, de miercuri, pe motiv că e răcit, a alimentat speculațiile potrivit cărora starul n-ar

Dincolo de conotațiile patriotarde date de capetele înfierbântate fiecăruia dintre meciurile Ungaria – România, istoria fotbalistică a celor două țări este strâns legată și conține o realitate care ar putea deveni stânjenitoare pentru exaltații ambelor tabere.

Se poate spune, fără teama de a greși, că țara noastră a fost „colonizată”, în deceniile din pionieratul fotbalului, de jucătorii de origine maghiară. Mulți dintre aceștia au apărat culorile tricolore, contribuind la popularizarea acestui sport în România. În ultimele decenii, rolurile s-au inversat treptat, fotbalul maghiar importând constant fotbaliști români.
Formidabilul Dobay
După Marea Unire din 1918, România a câștigat nu numai teritorii și populație, ci și o pleiadă de fotbaliști străluciți.
Ștefan Dobay este unul dintre fotbaliștii de excepție care au influențat fotbalul nostru. Supranumit „Calul” pentru viteza sa formidabilă valorificată pe extremă, Dobay a intrat în istorie datorită șutului său năprasnic. Legenda spune că, într-un meci de campionat, Dobay a trimis mingea cu o asemenea forță, încât a rupt plasa! Titular în echipa de aur a Ripensiei Timișoara, Dobay a cucerit patru titluri și două Cupe ale României, fiind de patru ori golgheterul campionatului. A jucat pentru țara noastră în 41 de meciuri, înscriind 20 de goluri, dintre care două la cele două Mondiale la care a participat, în 1934 și 1938.
Recordurile lui Bodola au rezistat zeci de ani
Gyula „Gyussi” Baratki, prima „minune blondă” a fotbalului

Abia aplanat, după eforturi colosale, conflictul dintre suporterii steliști și patronul Gigi Becali a reizbucnit cu furie ieri, când latifundiarul a aflat că UEFA i-a pedepsit echipa cu două meciuri fără spectatori în cupele europene, din cauza banner-ului xenofob afișat de fani la meciul cu Ujpest.

Gigi Becali a aflat de sancțiune în momentul când se pregătea să intre în direct la Sport.ro, astfel că întreaga criză de nervi a putut fi urmărită de telespectatori. Patronul roș-albaștrilor l-a umilit în fața camerelor de filmat pe președintele executiv Valeriu Argăseală, țipând la el și acuzându-l deschis că poartă răspunderea pagubelor materiale suferite de Steaua. „Numai din cauza ta, Vali, s-a întâmplat asta! Tu ai tot insistat să-i lăsăm

Steaua, Dinamo, CFR Cluj și FC Vaslui, cele patru echipe românești calificate în ultimul tur preliminar din Europa League, au astăzi motive să stea cu sufletul la gură: tragerea la sorți a competiției va avea loc, începând cu ora 14.30 (în direct la Sport.ro), la sediul UEFA din Nyon.

Trei dintre cele patru formații din Liga I ajunse în play-off stau ceva mai liniștite. Plasate în urna favoritelor, vor întâlni – teoretic – adversari mai slabi. Practic, „greii” urnei din care li se vor alege obstacolele sunt Dinamo Moscova, Trabzonspor și Guingamp.

Lucrurile se schimbă în cazul vasluienilor. Șansele moldovenilor de a evita formații de top sunt mici. Werder Bremen, Villarreal, Șahtior, Benfica, Ajax sau Lazio sunt doar câteva dintre pietrele tari care-i pot măcina pe oamenii lui Porumboiu.

Lipsa performanțelor nu poate fi susținută artificial la infinit, iar această axiomă este probată de fotbalul românesc în acest an, când cele mai multe dintre echipe și-au redus semnificativ bugetul.

Rezultatele foarte slabe în cupele europene, corupția, amatorismul și, peste toate, contextul crizei economice globale au făcut ca fotbalul românesc să piardă, în 2009, tot avansul pe care-l obținuse în ultimii ani.

Patronii marilor cluburi n-au mai reușit, în această vară, să susțină din propriul buzunar diferența dintre cheltuielile exagerate și valoarea scăzută a echipelor. Campioni la acest capitol sunt – ca de obicei – rapidiștii, ale căror cheltuieli au căzut de la 15 milioane de euro (în 2008-2009) la doar 6 mil

Tragicul deces al fostului jucător Mihai Baicu, jucător doborât luni de un infarct, a redeschis Cutia Pandorei numită „dopajul din fotbal”.

Supărată că șefii fotbalului românesc s-au spălat pe mâini în privința responsabilității pe care o au de a apăra acest sport împotriva dopingului, Graziela Vâjâială, președintele Agenției Naționale Antidoping (ANAD), a dat ieri o replică dură. Conducătoarea ANAD remarcă faptul că majoritatea morților subite au loc în fotbal, sport în care federația și liga refuză să elaboreze un program coerent de luptă împotriva dopajului. Scânteia conflictului a plecat de la o declarație dată de Mircea Sandu, președintele FRF, în ProSport.

Ștefan Petcu, antrenorul de la Farul care a reușit să-l readucă pe tânărul atacant pe linia de plutire, povestește că Denis „a venit dărâmat” din Ghencea. ProSport vă face o analiză completă a celui care a fost gratulat în ultimul an cu mai multe apelative, de la Van Basten, până la Hagi.

Denis Alibec, tânărul de 18 ani cumpărat zilele trecute de celebra Inter Milano de la Farul pentru 800.000 de euro – transferul verii în fotbalul românesc -, poate fi trecut de Steaua în galeria marilor eșecuri manageriale și financiare.

Pe o piață tot mai săracă, populată de „petarde” aruncate de impresari fanfaroni și președinți de club palavragii, „bomba” aruncă în aer credibilitatea sistemului de selecție existent la juniorii roș-albaștrilor. Simplificat la dimensiunea strict comercială, cazul se poate traduce și altfel: aruncat de Steaua, pe motiv că e un „rebut”, Denis Alibec a fost „reșapat” de Farul și vândut cu aproape un milion de euro.

Octavian Popescu, fost fotbalist la Dinamo rămas în străinătate în 1979, rememorează episoade tragi-comice din istoria „bravilor” străjeri ai orânduirii socialiste în România. Unul dintre suspecții lui Octavian Popescu e chiar unul dintre membrii echipei de la FRF. „Era prin ’72. Eu eram antrenor la echipa de tineret de la Sportul Studențesc. Plecasem cu autocarul într-un turneu în Germania federală. Riciu (n.r. – Mircea Rădulescu, președintele Școlii de Antrenori a FRF, pe vremea aceea antrenor al echipei de juniori la Sportul Studențesc) ne tot întreba, de fiecare dată când coboram din autocar: <>. De parcă i-ar fi spus lui dacă se gândea vreunul să fugă…”.

Înspăimântat de situația financiară și juridică a vișiniilor, directorul general al Rapidului îi anunță pe suporteri că falimentul clubului e iminent

„Rapid e în pragul colapsului, iar obiectivul clubului nu mai e titlul, ci însăși supraviețuirea echipei!” Acesta este anunțul șocant făcut de Grigore Sichitiu, managerul general al vișiniilor, cel care îi acuză direct, pentru această situație, pe foștii conducători ai echipei, Constantin Zotta (manager general) și Jose Peseiro (antrenor).

Tot dezastrul ar fi început, în opinia lui Sichitiu, în vara trecută, odată cu preluarea frâielor în Giulești de „cuplul” Zotta-Peseiro. Cei doi ar fi împins clubul spre faliment, operațiune reușită în timp-record: șase luni. „Când am venit eu, astă-iarnă, am găsit o situație inimaginabilă. Daniel Coman, fotbalist de echipa națională, a fost pierdut pentru o datorie de numai 30.000 de euro. Dacă-l vindeam, puteam lua oricând 800.000 pe el. Adefemi a fost lăsat să plece, când prețul lui era de 700.000. Contractele au fost prost făcute, așa că am ajuns la FIFA, în procese, pentru indemnizații de formare a jucătorilor care se ridică, dacă le cumulăm, la vreo 500.000 de euro. N-au fost plătiți la timp fotbaliști precum Barioni – avea 200.000 de euro pe an -, Vella – 200.000 pe an – și Julio Cesar – 400.000. Ne-au dat în judecată, mi-e groază să mă gândesc ce daune va decide FIFA că avem de achitat”. Concluzia: „Suntem în situația în care… Gata! Închidem taraba!”.

„Săracul Copos…”

Pe lângă

Scandalul corupției din fotbalul românesc pare să țintească direct spre Mircea Sandu, șeful FRF! Din rechizitoriul DNA, în posesia căruia ProSport a intrat ieri, rezultă că Florin Prunea ar fi urmat să împartă cu un personaj intitulat „M.S.” cei 10.000 de dolari primiți de la patronul piteștean Cornel Penescu pentru a influența o decizie a Comisiei de Apel.

Ținând cont că banii le erau destinați unor oameni capabili să schimbe hotărârea unei comisii federale în privința unei sancțiuni încasate de Penescu, cercul suspecților se restrânge dramatic. Practic, un singur personaj pare să corespundă semnalmentelor din rechizitoriu, e suficient de puternic să influențeze comisiile și poartă inițialele „M.S.”: Mircea Sandu!
Dacă suspiciunile se adeveresc, iar procurorii DNA ar reuși să demonstreze implicarea șefului FRF în această afacere murdară care s-a soldat deja cu arestarea fostului șef al arbitrilor, a patronului de la FC Argeș și a câtorva arbitri, scandalul ar lua proporții nemaiîntâlnite în fotbalul nostru. Lovitura ar echivala cu falimentul oficial al unui sistem – cel fotbalistic – măcinat deja de corupție, ai cărui membri sunt într-un conflict cronic cu autoritățile și legile României.