Probabil că Fulgerul Popa și-a pus niște talonete precum faimosul arbitru Marius Avram și a îndeplinit astfel înaltele standarde de la Palat. Dar vremelnicia criteriilor și aprecierilor venite dinspre tronul Stelei nu mai reprezintă de mult o surpriză: în urmă cu câteva săptămâni, Adi Popa era prea scund la 169 de centimetri față de Înălțimea Sa, acum Adi Popa e „Kawasaki”, acceptabil la 169 de centimetri cubi. Tot așa, Rusescu „dormea pe teren” și era trecut în rezervă, acum este atacant „de clasă mondială”. Chiar și marele Dodel a făcut drumul dus întors în viziunile Supremului, de la „bucuria ochilor mei” la „n-am cum să-l vând pe bani mulți”. Adi Popa e o achiziție excelentă, pur și simplu cea mai bună tranzacție făcută de Steaua în această vară. Povestea lui seamănă cu cea a lui Rusescu, celălalt adevărat din atacul Stelei care, din cauza „priceperii” greilor din Liga 1, rămăsese ultimul mohican în Bărăgan după devalizarea Urziceniului. Și la Chiajna s-a întâmplat la fel, după ce s-a transferat cu basculanta în această vară din suburbia bucureșteană, nu mai încăpuse în cuvă tocmai cel mai bun fotbalist al Concordiei, Popa. Vaslui s-a gândit la el, dar i-a dat papucii după ce a apărut varianta Antal, deși amândoi puteau conviețui fie în teren, fie în lot, moldovenii suferind în continuare de vechea lor boală, lipsa alternativelor de pe bancă.
Chipciu era singurul titular al Stelei fără concurență în lot, Prepeliță nefiind decât o aripă frântă pentru Steaua, după cum s-a
Un campionat care riscă să devină o făcătură mai mare chiar și decât făcăturile obișnuite din istoria Diviziei A / Ligii 1
Ca mai întotdeauna, imaginile transmise în direct sunt mult mai expresive decât conferințele ulterioare de presă. În timpul finalei de la bârnă am putut-o vedea pe Mariana Bitang stând ca o cucoană îmbufnată pe scaunul de la marginea suprafeței de concurs imediat după ce Larisa Iordache își încheiase evoluția marcată de o cădere de pe aparat. După ce îi privisem pe ceilalți antrenori încercând să le consoleze, să le ridice moralul elevelor lor care de asemenea căzuseră de pe infernalul aparat, am putut vedea cum micuța Larisa era lăsată de izbeliște în acele momente atât de grele.
„Gimnastica nu înseamnă doar aplauzele, doar intonarea imnului”, spune Monica Roșu, campioana olimpică la sărituri din 2004, după ce se termină festivitatea de premiere a noii regine a acestui aparat, Sandra Izbașa.
Cu America a început globalizarea, atunci când europenii au colonizat lumea nouă. Cu America zilelor noastre se incheie globalizarea fotbalului. Singurul mare teritoriu unde fotbalul era un sport exotic botezat so
În pragul unei noi ediții a Jocurilor Olimpice, aș vrea să vă povestesc cum am fost sabotorul delegației olimpice a României în precedenta Olimpiadă.
Cred că a venit timpul să fim nostalgici după vremurile în care aveam două echipe în grupele Ligii Campionilor în același sezon sau patru echipe în grupele Europa League. Aș vrea ca acest pesimism să fie infirmat de succesele echipelor noastre, dar, deocamdată, înclin spre apocalipsa partizană anunțată de Gigi Becali: „Doar Steluța trece, în rest, pac-pac”.
După fiecare titlu câștigat de CFR, euforia aduce în Gruia declarații bombastice. În efervescența sărbătoririi titlului din 2010, Paszkany a vorbit de achiziții de opt milioane de euro în acea vară.
Nenorocirea României este că face parte din structuri europene sau transaltantice.
Horia Tecău este un jucător de tenis care n-a câștigat niciun trofeu major. Povestea cu titlul câștigat la dublu mixt cu Bethanie Mattek la Melbourne este o glumă, întrebați-l pe Năstase cât preț pune pe un astfel de trofeu pe care și el l-a câștigat alături de Rosemary Casals. Dar chiar și dacă Tecău ar fi câștigat vreun trofeu major la dublu masculin, e vorba totuși de dublu… Campionii la dublu trăiesc în umbra jucătorilor de simplu chiar și medii ca valoare, pentru că jocul la simplu este adevărata chestie în tenis.
Au fost multe afișe extraordinare de-a lungul finalelor de la Wimbledon, dar niciunul n-a strâns atât de multe semnificații precum cel al finalei din acest an dintre Federer și Murray. Un nou posibil câștigător britanic la Wimbledon după trei sferturi de veac, Murray, sau lupta lui Federer cu recordurile pe care Sampras le avea în fața sa: cele mai multe turnee caștigate la Wimbledon la simplu, 7, și cele mai multe săptămâni petrecute ca lider mondial, 286.
Întoarcerea lui Chivu la națională nu era decât o miză mediatică. Impactul său în jocul echipei ar fi fost unul minor. În ultimele două meciuri ale naționalei, România n-a încasat gol în Elveția și Austria. Din punct de vedere al defensivei, România stă rezonabil. Sigur, Chivu ar fi putut fi un lider al acestei defensive, dar marile probleme ale naționalei sunt de la mijloc în sus. România nu poate să țină de minge, atunci când reușește să mai obțină un rezultat pozitiv o face în stil de echipă mică. Când nu poți să ții de minge mai deloc într-o partidă cu Austria, marea miză nu e să readuci un fundaș central la națională, ci să găsești soluții la mijloc și în atac. Dacă austriecii ne fac măgăruș, cu Spania sau cu Olanda, că vom juca în grupă cu echipa lui Robben și Snejder, am sta pe corzi ca Bute la Nottingham, iar Chivu n-ar putea altceva decât să ne ajute să fim niște buni încasatori. Chiar și dacă ar fi fost mutat la mijloc, Chivu n-ar fi putut să schimbe prea mult lucrurile. A jucat în acea poziție la EURO 2008 și asta nu ne-a deposedat de titlul de cea mai urâtă echipă a acelei competiții.
Ce-mi place la această calificare a Italiei în finală este ilogicul ei. Și, în consecință, sfidarea celor care încearcă să transforme fotbalul într-o știință exactă, luând niște cifre și niște date contextuale pe care le bagă într-o mașină de tocat din care ar trebui să iasă ceva predictibil.
Când Barcelona a pierdut semifinala de Liga Campionilor cu Chelsea am văzut declarat ritos
Așadar, Grecia a jucat în sferturi la EURO împotriva sponsorului său. Cum ar veni la noi, în urmă cu ceva vreme, Gloria Buzău contra Stelei. Sau U Cluj contra Stelei, rămâne de văzut. Cert e că, amintindu-ne de Bunică, autorul golului care a stricat victoria sponsorului, și la greci în echipă erau niște bunici, campioane europene acum 8 ani, care-și doreau foarte tare să-i strice petrecerea sponsorului Angela, aflat în tribună
Dacă Germania mi se pare un Djokovic al acestui turneu, iar Spania un Nadal, Franța și Anglia mi s-au părut după primele două etape cuplul Federer – Murray care să completeze careul de favoriți de la EURO. Demonstrația trebuia făcută pe teren cu gemenele galben albastre, Suedia și Ucraina.
Din fericire pentru ucraineni, la meciul cu Franța întrerupt de ploaie nu a fost delegat arbitrul Alexandru Tudor. Așa că meciul s-a putut relua după o pauză.
Reghecampf și-a dorit să evite spectacolul caraghios al prezentării noului antrenor al Stelei la stabilimentul numit palat, acolo unde la propria sa prezentare un antrenor devine, de fapt, un paj în genul lui Luțu. Dar, chiar și cu mutarea prezentării în Ghencea alături de managerul sportiv al clubului, prezentarea a avut același aer nefiresc.
În fața jurnaliștilor s-au prezentat noul „general” al clubului, Reghecampf, și cel care a fost degradat din această poziție în discursul patronului, Mihai Stoica. Deși era conferința de prezentare a antrenorului, managerul a acoperit mare parte din întâlnire cu tot felul de bazaconii care n-aveau nicio legătură cu scopul întâlnirii: ne-a reamintit că „e o nucă tare” și că nu-l doboară pe el presa atât de ușor, a făcut considerații despre unii jucători în sistemul 4-3-3, a vorbit despre recenzii hoteliere pe internet și, în general, a vorbit mult despre vechi frustrări de-ale sale. În acest timp antrenorul, cu experiența spațiului german, a răspuns calm și politicos chiar și în chestiuni care nu-i făceau plăcere, cum ar fi și episodul tensiunilor dintre el și Stoica, pe care l-a negat deși aceste tensiuni au fost prezente și în spațiul public cu ocazia unor comentarii ironice legate de un meci suspect al Concordiei.
Într-un spațiu normal, cum este și cel al campionatului german în care s-a conturat Reghe, dar pe care Meme îl disprețuiește atît de mult, un manager la o astfel de conferință are un rol pur protocolar. Numai dacă ne gândi
Aproape în fiecare zi aflăm că jucătorii români sunt „în vizorul” unor mari echipe din campionatele de top ale Europei. Dacă se insistă atât, voi reveni și eu cu marea șansă a carierei mele, când am fost în vizorul Interului. Aflat la Milano pentru a relata despre transferul lui Chivu la Inter, am fost până la sediul clubului milanez. Am bătut la ușă și, după un timp, s-a deschis un vizor și am fost întrebat ce vreau. A fost un moment de maximă intensitate, am simțit cum e să fii în vizorul Interului. Sigur, ulterior Lucescu a pierdut meciurile din Bosnia și Franța pe care le-am comentat, motiv pentru care interesul Interului pentru mine s-a estompat, ca să mai bag un cuvânt ce bagă adevărul în ceață.
Pițurcă s-a întors la locul crimei, Austria, acolo unde era lichidat de la conducerea naționalei
Ultimele estimări privind posibilitatea venirii lui Sabău ca antrenor la Rapid sunt de 99% șanse de a se petrece.
Decât să aducem arbitri străini precum flăcăul ăla din Croația care a dat un penalty de titlu pentru CFR pe care nu l-ar fi dat nici Iuliu Mureșan, n-ar fi mai bine să aducem niște procurori străini? De exemplu, din Italia…
Sâmbătă noapte la Nottingham am văzut un om care și-a atins limitele. Un băiat plecat din Galați în lumea boxului profesionist de peste Ocean după o carieră interesantă la amatori, dar nu deosebită. O carieră la profesioniști construită cu grijă de o companie serioasă în jurul unui boxeur carismatic, cu un stil plăcut, stângacii au mai mereu ceva special, și foarte popular în afara ringului.
Pentru prima oară de la Cosmin Olăroiu încoace, Steaua își instalează un antrenor român care vine în Ghencea după o performanță remarcabilă reușită cu o altă echipă în Liga 1.
În 1973, CFR a luat bătaie de la Dinamo în finalul campionatului cu 4-0, fix scorul de care Dinamo avea nevoie pentru a-i sufla titlul Craiovei la golaveraj. În acele vremuri Muri nu știa câți jucători sunt într-o echipă de fotbal iar Arpi avea o trotinetă Ferrari. Cum s-au schimbat lucrurile 39 de ani mai târziu… În ziua în care CFR juca având titlul pe masă, Dinamo era acuzată „din interior și din exterior”, cum spune Dragoș Grigore, că a mimat jocul în fața marii rivale, Steaua…
La prima încercare de disputare a acestui derby clujean, partida a fost întreruptă în minutul 27. La rejucare, Universita
Plouă torențial în București. Sunt lacrimile de după cea mai mare crimă din ultima jumătate de secol în fotbalul nostru. Lacrimi și la București, pentru că Universitatea Craiova a fost singura echipă cu rezonanță națională din afara capitalei.
Derizoriul la care a ajuns Dinamo, echipa cu cel de-al doilea palmares din istoria fotbalului nostru, a fost și mai evident în timpul meciului dintre Rapid și Pandurii, la care, pe un stadion suspendat, au venit mai multe suflete decât pe „Ștefan cel Mare” cu o zi înainte, pe o arenă nesancționată. Bine, penibilul a fost la el acasă și în Giulești, acolo unde niște puști de până în 14 ani, alături de „doamne și domnișoare” s-au oferit să-i dea la m%(3 arbitrului pe parcursul partidei. Previzibil totuși, suntem în locul în care păsărica a fost scoasă în public, la pupat.
Anormalul se răsfrânge și asupra echipei, Dani Coman a dispărut din nou din lot după ce s-a bălăcărit cu niște maeștri ai contraspionajului pe relația tramvaiul 41 – Ghencea. Răzvan Lucescu cedează din nou la presiunile înjurătorilor de vocație, ca și după meciul de la Chiajna.
Pe terenul unei arene decăzute fizic și moral, s-au întâlnit campioanele estetice ale Ligii 1: Rapid, cea mai plăcută echipă din clasa de lux, Pandurii, cea mai sexy formație din clasa medie. Lemnaru a marcat două goluri de vârf adevărat, la primul îi ia fața ca la carte lui Glauber și apoi finalizează cu sânge rece, accentuând și mai mult senzația de eroare capitală a managementului din Giulești care n-a putut oferi într-un întreg sezon o alternativă realistă la Pancu pentru centrul atacului deși, iată, cu fler se pot găsi și soluții accesibile, așa cum este atacantul de la Pandurii.
Într-o atmosferă de hărmălăie grotescă, defini
Așteptând lansarea candidaturii lui Bornescu la primăria Clujului, am văzut pe arena Constantin Rădulescu că se poate juca și altfel un meci între aprigii ardeleni molcomi. Sub imperiul deciziei comisiei de pace a ligii, CFR a jucat împotriva unei echipe, Voința Sibiu, retrogradată și nu prea dacă ne gândim la recordul mondial pe care-l pregătește Poli Timișoara, acela de a refuza licența de Liga 1.
La poalele hotelului la care stau în Londra se află restaurantul lui Ozer. Fan al lui Fenerbahce, el e companionul perfect pentru a intra în starea necesară unei zile de mare meci. Cred că există fotbaliști români care au jucat în Turcia și care nu mai țin minte nici ei că au jucat acolo și pe care totuși Ozer îi știe. Ozer cred că este traducerea în turcă a lui Google.
În Ghencea am văzut un cu totul alt tip de meci între o echipă din București și una din Ploiești față de ce am văzut între Astra și Rapid cu o zi înainte. Astra, sigur, condusă de „supărații” pe Giulești Dinu Gheorghe și Mircea Rednic, n-a reușit să aibă o (una) ocazie la poarta Rapidului într-un meci întreg jucat pe teren propriu. În schimb, Petrolul, echipă mult mai slab cotată în acest campionat decât Astra, vine în Ghencea și dă gol, conduce, își creează și alte ocazii… Dar, Rapid, se știe, e o echipă impenetrabilă, Astra avea șanse mai mici să-și creeze vreo ocazie de gol pe teren propriu împotriva falangei lui Lucescu decât a avut Chelsea pe Camp Nou… Așadar, după seria de victorii a Astrei cu Rednic antrenor, ploieștenii nu au nicio ocazie într-un meci întreg, pierd pe teren propriu, dar antrenorul sau președintele Astrei au o atitudine relaxată… Mda…
În Ghencea, între Steaua și Petrolul s-a jucat un meci „dezorganizat”, și nu mă refer aici la organizarea tactică atât de dragă lui Răzvan Lucescu. Chipciu a arătat că în sfârșit Steaua nu mai este echipa croșetată de geniul managerial al lui Mihai Stoica în debutul campionatului, ca o Prepeliță în picaj fără aripă dreapta. Hamutovski le-a adus aminte steliștilor de vremurile în care echipa lor avea un portar adevărat cu care scoteau din Europa un gigant precum Valencia. Antrenorii s-au întrecut în sabotarea propriilor echipe, cu scoaterea rapidă din joc a unor fotbaliști emblematici pentru acest meci precum Hamz
Meciul din Giulești a început inteligent, cu Bicfalvi luând cartonaș galben încă din primele minute pentru un fault dur făcut inspirat într-o fază anostă la mijlocul terenului.
Când aud de o vizită a lui Dinamo la Brașov gândurile îmi zboară la apariția lui Dinamo lângă Tâmpa în 2000, când campioana din Ștefan cel Mare din acel an ceda galant 3 puncte Brașovului lui Hal
Liga Campionilor s-a dovedit a fi din nou o femeie frivolă care, oricât de atrăgător ar fi amantul, vrea ca în seara următoare să flirteze cu altul. Fără îndoială că-și va da întâlnire din nou cu Barcelona, e o partidă prea bună și prea în vogă pentru a fi uitată, dar acum are chef și de ceva mai dur, mai dintr-o bucată, mai Terryfiant, așa ca John… Niciodată un club n-a câștigat trofeul Ligii Campionilor în două ediții consecutive, nici măcar cea mai bună echipă din toate timpurile și toate spațiile.
Fără îndoială, Barcelona este o echipă superlativă. Superlativul său mi se pare însă a fi mai degrabă autoritarismul decât frumusețea. Arestarea mingii de către catalani se potrivește cu imnul clubului, sacadat-patriotic, un imn care amintește că Barcelona e „mai mult decât un club”, e o avangardă a luptei de emancipare de sub tutela Madridului. Frumusețea pentru mine este mai fluidă, mai inconștientă, mai crudă, așa cum era Ajaxul ’95 căruia i s-a făcut adevărata nedreptate, a fost vândut bucată cu bucată după ce a cucerit lumea cu farmecul său. Da, Barcelona are cei mai buni jucători, cel mai mare geniu, cel mai tare antrenor, cei mai mulți suporteri, cel mai mare stadion, cea mai cea prietenă de fotbalist… După matematica elementară, ea ar trebui să măture totul în calea sa și a și făcut-o. Dar, în nesfârșitele ore aride de matematică, nu v-ați dorit ca, măcar odată, toată șandramaua să fie zguduită de o „ilogicicitate” și să nu mai dea șase goluri la trei plus trei oca
Cred că în acest moment campionatul românesc este pregătit să treacă la sistemul argentinian, cu două părți total distincte ale sezonului, Apertura și Clausura. Ce legătură mai există la noi între tur și retur? Echipele de pe primele locuri din tur sunt printre cele mai slabe din retur. Cum în iarnă poți, precum Concordia sau Petrolul, să aduci niște antrenori noi și câte o găleată de achiziții și astfel să fii stăpânul competiției în retur după ce ai zăcut pe fundul clasamentului în tur, mi se pare corect să fie ca în Argentina: două clasamente distincte, două trofee, unul pentru Apertura și unul pentru Clausura, și, ironie supremă, două reprezentante în Liga Campionilor date de cele două jumătăți de competiție.
Despre Olanda, care a jucat finalele mondiale din ”74 și ”78 și le-a pierdut pe ambele în fața gazdelor acelor turnee finale, s-a spus că a fost cea mai bună echipă care n-a câștigat trofeul suprem. Cred că Vasluiul lui Wesley, Sânmărtean și Adailton va râmâne drept cea mai bună echipă de după Revoluție care n-a câștigat titlul în România. Nu pot să merg mai departe pentru că all time acest trofeu i l-aș da Craiovei Maxima, care nu câștiga titlul nici în ”82, nici în ”83, anii în care spărgea barierele în cupele europene cu sfertul de Cupa Campionilor și semifinala de Cupa UEFA.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER