În ziua în care Becali a împlinit 3 ani de la eliberarea din închisoare, patronul Stelei a fost achitat în două procese care, la rândul lor, durau de mai mulți ani. Numai în cazul unui asemenea favorit al lui Dumnezeu, ca să citez din numeroasele semiblasfemii emanate de Becali pe parcursul zilei de ieri, se petrec astfel de potriviri astralo-judiciare.

În privința procesului pentru palmaresul, sigla și culorile Stelei, mi se pare că Armata, inițiatoarea procesului, greșește fundamental. Dacă știe că procedura de trecere a secției de fotbal de la clubul sportiv spre Gigi Becali a fost aplicată incorect, Armata ar trebui să se îndrepte în primul rând împotria celor care i-ar fi dat în mod fraudulos lui Becali această secție de fotbal. Adevărații autori ai fraudei ar fi generalii care controlau atunci clubul și nu Becali, care nu putea face nimic de capul lui în acel moment în privința echipei de fotbal. E ca în fiecare privatizare discutabilă făcută în țara asta, principalii suspecți sunt cei care cedează în condiții dubioase un patrimoniu și nu cei care preiau, care sunt trecuți ca în filme, la „în alte roluri”. Bine, Armata n-o să facă niciodată asta pentru că ar trebui să se îndrepte împotriva unor generali și ar ieși de-un Kramer contra Kramer, faimosul film american în care părinții unui copil se luptă între ei la tribunal.

În Ziua Z a carierei sale de inculpat, Gigi Becali și-a făcut valiza și a părăsit în triumf

Mi-a plăcut să ascult poveștile colegului Dorin Chioțea despre călătoria sa în Coreea de Nord, Polul Absurdului pe această planetă. Mi-a plăcut și finalul istorisirii. În ultima seară, a luat-o deoparte pe ghida din Coreea de Nord și pe ascuns i-a spus că lumea nu e așa cum le este prezentată și că, pur și simplu, viețile le sunt furate. Și i-a povestit lucruri atât de banale pentru noi, atât de incredibile pentru ei…

Descoperă țeapa carpatică: ani în șir niște procurori au încercat să demonstreze că statul român, printre alții, a fost prejudiciat de 8 persoane din fotbal de plata unor taxe babane. După toată această mascaradă, singurul păgubit cert rămâne tot statul român care, într-o pr

Meciul dintre Steaua și Gaz Metan a intrat într-un con de umbră după ce s-a produs degradarea din poziția de cel mai bun manager al României a autoproclamatului Mihai Stoica. Pentru că, atunci când tirada lui Meme atinsese apogeul, mi se părea că Mihai Stoica era un titlu, iar „cel mai bun manager din fotbalul românesc” era, de fapt, numele. Pe poziția lui Mihai Stoica a fost adus Dinu Gheorghe, iar Gigi Becali, sau „patroane” cum era alintat de Meme, a dat lovitura decisivă: „Dinu Gheorghe este cel mai bun manager, Mihai Stoica este al doilea”. A fost momentul în care casa de carton s-a prăbușit… Pe de altă parte, poate că la noi nu se văd cele mai interesante driblinguri, dar unde poți să vezi un salt atât de spectaculos de la behăiturile din autocarul Rapidului la fotoliul de manager al Stelei? Cotele la pariuri sunt mici privind previzibila viitoare despărțire a lui Dinu Gheorghe de „patroane”, poate că mâneca scurtă va fi prinsă dar paltonul pentru Dinu Gheorghe în Ghencea, îndoi-m-aș… Un pic mai mari să fie cotele privind o aterizare a lui Stoica printre prietenii din Giulești cu care se înjură vârtos pe unde apucă. Dar, vedem și din povestea vămuirii dinspre Giulești spre Ghencea, înjurăturile și behăiturile par a reprezenta doar un antecontract înainte de parafarea colaborării între taberele beligerante.

Rămâne de văzut dacă noaptea lui Dinu Gheorghe la Steaua va rămâne doar o noapte, cum a fost și cea a lui Mihai Stoica la Rapid în urmă cu mai mulți ani. Poate totul

Povestea mingilor dezumflate care au împiedicat-o pe Steaua să câștige în orașul fostei Stele a Ardealului, ASA Tg Mureș, intră în finala la Românii au talent la chestii caraghioase în fotbal. În această finală, Steaua se înfruntă cu cine altcineva dacă nu cu Dinamo, care a venit cu contestarea copilului de 16 ani titularizat la Sportul în victoria din Groapă.

La vârsta și experiența lui Marius Niculae, căpitanul lui Dinamo nu trebuia să creeze contextul pentru eliminarea din finalul primei reprize. Dacă încearcă să protejeze mingea, Niculae nu trebuie să ducă mâna atât de sus în spate, lovind în cele din urmă fața adversarului. Iar indicațiile date arbitrilor pe plan internațional cer ca astfel de lovituri să fie sancționate drastic. Chiar și dacă Niculae răspunde unui atac la limită al fundașului, el nu poate găsi o scuză pentru acea ieșire nervoasă. E adevărat că, ulterior, și Sălăgeanu îl lovește peste față pe Rus, dar intensitatea este cu totul alta și nu cred că și gălățeanul trebuia eliminat.

În etapa în care Răzvan Lucescu contribuia la un nou record al sezonului în materie de victorii á la David contra Goliat

La aproape 32 de ani, Steven Gerrard a jucat meciul cu numărul 400 în Premier League.

Ogorul de la Cluj Arena pe care s-au accidentat jucătorii Stelei și pe care pasele la nivelul solului erau întreprinderi foarte riscante spulberă mitul noilor stadioane care pot ridica nivelul spectacolului din Liga 1. Pe Arena Națională sau pe Cluj Arena, stadioane de sute de milioane de euro din bani publici și cu deturnăr

Scandarea „Mitică la pușcărie” nu are origini în modul scandalos în care Dumitru Dragomir a condus LPF, prin oblăduirea și dirijarea manevrelor de culise care au dus sub nivelul mării credibilitatea fotbalului românesc. Inițial, aceste scandări au fost legate de un motiv pueril: ultrașilor nu li se mai permitea să intre pe stadion cu focurile lor de artificii. În caz contrar fiind pasibili de pușcărie, motiv pentru care au și preluat acest cuvânt în scandările lor. Pentru mulți dintre acești ultrași, focurile bengale este și singura lor legătură cu fotbalul. Jocul din teren era doar un pretext pentru a-și exiba adevărata pasiune, piromania artistică.

„Jos Mitică”, „Jos Nașu””, mi se pare un mesaj greșit, incomplet. E ca și cum timonierul Titanicului ar fi incercat să evite doar bucata de gheață care ieșea deasupra apei. Cred că adevăratul sens al mesajului în aceste proteste din fotbal ar trebui să fie cel la care a ajuns Piața Universității în acest an: sigur, jos Mitică, jos Nașu”, ca in cazul președintelui și a guvernului la Universitate, pentru că sunt entitățile de top, dar și contestarea întregii clase politice. În fotbal, în realitate trebuie contestată întreaga „clasă politică”, adică toți șefii de cluburi. Pentru că acesta este un fotbal de mitici și de nași. Dragomir și Sandu au fost menținuți decenii în fruntea fotbalului pentru că au fost votați în permanență de acești mitici și nași. Miticul și Nașul le-au oferit în schimb oblăduirea mizeriilor interminabile pe

CFR Cluj ne-a reamintit că rămâne o mare candidată la titlu chiar și dacă și-a cedat cei mai buni jucători în această iarnă. Dacă în minutul 19 Kapetanos a fost lăsat de arbitri să aibă prima ocazie de gol dintr-un ofsaid cât Grosseto, orășelul italian din care vine Caparco

Drumul spre Wembley ar trebui să fie pentru orice suporter precum pelerinajele la Ierusalim sau Mecca pentru credincioșii din lumea întreagă. O experiență care trebuie încercată de orice fan pentru o trăire profundă a ceea ce înseamnă comuniunea între suporteri și echipă. Distanța sau costurile n-ar trebui să conteze, așa cum aceste detalii nu pot opri milioane și milioane de oameni să ajungă în centrele religioase ale lumii.

În urmă cu mai bine de zece ani, într-o seară la Procesul Etapei…

Fără îndoială că, în cazul lui Vitali Klischko, avem de-a face cu un fenomen similar cu Roger Federer.

Olanda, țara care acceptă curvele, drogurile și un partid de extremă dreapta la guvernare, este și singura țară care refuză aderarea României la spațiul Schengen. Cred că ar fi un răspuns frumos ca Steaua să-i refuze unei echipe olandeze aderarea la optimile Europa League.

În mod normal, te gândești că gunoierii au cea mai murdară muncă. Dar a revenit în prim-plan povestea cu damblagiul din Ploiești care l-a lovit pe Galamaz și mi-am adus aminte de meserii mult mai murdare. De exemplu, există oameni care aleg să reprezinte gunoaie la tribunal. Spre deosebire de gunoieri, acești licențiați în drept trebuie să și spele gunoiul, să-l parfumeze și să-l coafeze. Apoi, spălătorii de gunoaie se bagă ei înșiși la duș și, cu teancul de bani înșfăcat de la gunoi, se spală pe cap pentru a dispare de acolo orice urmă de conștiință. Cu conștiința total îndepărtată și cu gunoiul la subraț, avocatul diavolului se înfățișează în fața judecătorilor, cei care pot da certificatul de gunoi imaculat. Și, la Ploiești l-au dat. Împotriva oricărei rațiuni, a unei dâre minime de bun simț. Există o lege care împiedică schimbarea destinației unui spațiu pe care se află o arenă sportivă. Ei bine, judecătorii din leagănul Republicii au reușit să încalce și această lege, pe lângă cea a bunului simț, și au dat decizia prin care se oficializează transformarea arenelor din România în gropi de

Gigi Becali a declarat („mărturisit” ar fi o exagerare) în urmă cu ceva timp că nu știe cine a marcat golurile Stelei la penaltyurile de departajare din finala Cupei Campionilor. Probabil că în mandatul de manager al lui Mihai Stoica s-a rezolvat și această lacună. Ar fi cea mai importantă realizare a mandatului…

Jucătorii lui Răzvan Lucescu aleargă pentru prima de cantonament sub privirile președintelui asasinat Kadîrov, care tronează dintr-un poster gigantic peste terenul din Antalya. Patronul Rapidului are nostalgii cu Ceaușescu privind acest portret uriaș cu liderul cecen purtând o cușmă tradițională pe cap și visează la vremurile când, la Copos Cup, o imagine de dimensiuni similare cu el purtând faimoasa bască utecistă va trona la marginea terenului. Singura diferență ar fi ca, în loc 100.000 de dolari, premiul la care să pună participanții botul la Copos Cup să fie un platou de savarine.

Perioada de transferuri a fost mult mai interesantă în România decât ce s-a întâmplat la scară continentală.La Dinamo, finu” n-a dorit să rămână mai prejos față de naș și a strâns și el 5 fețe, exact câte a adunat și Steaua. Dinamo a reușit să străbată drumul de la sublimul reprezentat de Curtean, jucătorul cu cel mai mare potențial dintre toți jucătorii tranzacționați în România, până la ridicolul întruchipat de Florean, fotbalist care pare să joace în naționala de tineret doar pentru că a adu

Cu 100 de zile înainte de finala Europa League de la București…

Cel mai mult îmi plac coincidențele din fotbalul nostru. Adrian Porumboiu a vorbit despre blatul care se va petrece la meciul dintre Oțelul și CFR din debutul acestui campionat. Și, absolut întâmplător, meciul a arătat fix ca un blat, cu Oțelul șutând prima oară spre poarta CFR-ului cu un sfert de oră înainte de final și cu fundașii centrali ai gălățenilor în rol de polițiști impecabili de la rutieră, fluidizând traficul în careul lor la golurile clujenilor. Sezonul începea cu un spectacol pus în scenă de cooperatistul Marius Stan și de fermierul de tip nou Iuliu Mureșan. Pentru finalul sezonului, promotorul Adrian Porumboiu a tipărit afișe cu spectacolul «De la Zotta, cu dragoste», pus în scenă cu sprijinul companiilor de telefonie mobilă. Zotta, un om care și-a construit cu trudă reputația în fotbalul nostru, a amenințat că va merge la DNA. Vorba lui Avram ăl bătrân, «să vină deneau”… ».

După cocktailul Molotov alcătuit din iureșul ultrașilor de la Universitate și siropul amorului cu inflexiuni politice dintre Niculescu Mizil și Vanghelie, un meci în noapte jucat de Monica Niculescu la Australian Open în compania numărului unu mondial are virtuți terapeutice. O româncă micuță și fără extravaganțe de atitudine sau look reușește datorită stilului său de joc să fie cea mai exotică sau cea mai neortodoxă apariție de pe terenurile de tenis. Toți pasionații de tenis își aduc aminte cu mare plăcere de jocul atipic al francezului Fabrice Santoro. Monica Niculescu este acum reîncarnarea acelui jucător care provoca șabloanele din tenis. „Noua Santoro” uimește cu loviturile sale cu două mâini făcute atât pe dreapta, cât și pe rever, precum și cu viteza, anduranța și încrâncenarea cu care se luptă pentru fiecare punct. Nu merge chiar la extrem, să facă și voleul de dreapta cu două mâini precum Santoro, dar stilul său atipic provoacă derută printre adversare.

Falsa retragere a devenit manevra de căpătâi în managementul din fotbalul nostru. După ce mari bărbați ai cluburilor românești, Iancu, Copos, Borcea, Stan de Galați, și-au călcat pe inimă și au continuat să sufere în […]

Relatările din presă despre interesul lui Arsenal pentru Torje deja conturaseră următorul tablou: în noaptea dintre ani, Wenger număra secundele de final de 2011 alături de Van Persie și Walcott cu gândul la faptul că 1 ianuarie este prima zi în care se putea face transferul românului. În acest timp, Torje pierdea teren în fața unor nume proletare, cum sunt cele din squadra lui Guidolin și nicidecum în fața unor branduri internaționale precum cele care compun echipa lui Wenger. Acum, în loc de Arsenal se vorbește de posibila plecare a lui Torje la ȚSKA Sofia, probabil pentru sezonul viitor, că în acest sezon nu mai poate juca la o a treia echipă. Arsenal, ȚSKA Sofia, cam tot aia, tunuri londoneze, armata bulgară… Un spectacol mediatic la fel de caraghios a înconjurat și plecarea lui Rădoi, fotbalist de care se „interesaseră” jumătate din echipele Europei, dar care, până la urmă, a fost salvat de amicul Olăroiu, care a putut face și el un transfer ca între prieteni, cu parfum de para-ndărăt, în competitivul fotbal arăbesc.

Dacă Dinamo l-a luat pe Curtean din meciul de Cupă dintre Timișoara și Steaua, atunci se poate spune că l-a luat pe cel mai bun jucător pe postul lui, incluzându-l aici și pe starul de plastic Pîrvulescu, a cărui dimensiune pe piața transferurilor a fost mărită artificial de conotațiile de orgoliu ale venirii sale în București.

Cu spiritul civic al deținătorului recordului continental de absențe în Parlamentul European și de prezențe în eterul și fascinanta Românie, Gigi Becali a tunat, cum se spune acum la ziar, că va trimite Curtea de Conturi peste MApN, pentru că bani publici se cheltuiesc la întreținerea bazei din Ghencea, în loc ca aceasta să-i fie cedată lui.

Ce-mi place la ancheta Prosport, care-i desemnează pe cei mai buni din sport într-un an,

Cu pantofii săi de lac, Gigi Becali se pregătește să survoleze pârtia de la Poiana Brașov

Filmele cu teme inspirate din sport sunt de regulă ușor caraghioase pentru cei pasionați cu adevărat de sport și care au și peste 15 ani. Pornind de la faimosul Victory, prezentat la noi drept „Drumul spre victorie”, în care regizorul american John Huston reușește să empatizeze cu ciudatul soccer doar când ne prezintă executarea unui penalty ca pe un duel de western, gen în care era maestru. Și apoi, trecând prin seria Rocky, în care ringul de box este doar un pretext pentru niște bătăi de stradă

Gigi Becali încearcă, prin retorica sa învolburată, să treacă în umbră detalii esențiale ale afacerii Chipciu. Becali a trecut la divagații inutile când esența acestui transfer pe care îl încearcă Steaua îl reprezintă actele, ca întotdeauna, de altfel. Sau, mă rog, așa ar trebui să fie. Gigi Becali a început să vorbească despre înțelegeri tacite cu „finu” din Miami” de genul, „bă, ție dacă-ți place de Pârvulescu, io nu mă bag”.

Pe parcursul a două zile, Constantin Costel Zotta a străbătut drumul de la „nu este nimic adevărat, totul este o invenție, mă duc la DNA” până la „e adevărat, am dat niște SMS-uri, dar numai […]

Toată suflarea dinamovistă s-a încărcat de entuziasm după anunțul făcut de unul dintre cei mai faimoși dinamoviști, Adi Minune, privind noul imn pe care ar urma să-l scrie pentru echipă împreună cu suporterii și jucătorii. Aș da puncte de la mine să văd așa ceva.

La Dinamo e la mare modă acum generația pașoptistă. Tocmai de aceea,

Dinamo s-a opintit să-și umple „mărețul” stadion la întâlnirea de un +11 istoric cu Steaua.

După reprezentațiile de gală de pe Arena Națională și de la Sibiu ale măscăricilor – ca să cităm dintr-un clasic – lui Ion Crăciunescu, la Mioveni așteptările parcă erau mai mari față de ce iepurași vor mai scoate din joben cavalerii în negru ai minciunii decât față de cum va juca liderul înaintea vlăguitului clasic al României.

Pe vremea când președintele Traian Băsescu putea fi amenințat cel mult cu suspendarea carnetului de utecist, România avea fabrici, uzine, ogoare roditoare și un cosmonaut. Îl chema Dumitru Prunariu și era aproape la fel de faimos ca Gigi Becali în vremurile minunate de azi. Prunariu povestea că se plimba cu maibahul său spațial și privea planeta. Când trecea peste coasta de est a Americii, vedea luminile deșănțate ale capitalismului putred. Apoi trecea peste întunericul Atlanticului și din nou putreziciunea frumos luminată a Europei Occidentale.

Poate că fotbalul nostru nu mai are detenta de altădată, dar e plin de oameni săritori. Borcea a sărit să-l „rezolve” pe șeful arbitrilor cu „șampania” necesară la nunta fiului arbitru, despre care ar trebui să credem că e intangibil și că nu poate fi atins nici cu o cupă de șampanie. Nașu” a sărit să-l ajute pe regele detronat al blaturilor din România cu o sumă pentru care în acel moment de maximă magnitudine a crizei mondiale, 2009, s-ar fi făcut crimă pe Wall Street.