Priveam România jucând în cătunul austriac, mă gândeam la cei 87 de mii și ceva de spectatori de pe Wembley de la Anglia – Spania și am văzut floarea prinsă la butoniera lui Capello răsărind și pe pufoaica lui Piți. Biletele erau mai ieftine ca la Cluj. Conduceam din start în duelul galeriilor, cu mesajul adresat grecilor: „Când noi făceam coregrafii, voi nu știați de Pintilii”. Pintilii, singurul fotbalist cu mai mulți „i” decât faimosul „Gol Hagiii”.

Cam care sunt șansele să auzi de Gigi Becali în minutul 6 al meciului dintre Belgia și România? 100%,

Lui Victor Pițurcă îi place, mai nou, să vorbească despre ce s-ar întâmpla în România dacă aceasta ar fi o țară „normală”. Culmea este că toată această pledoarie a sa a avut loc într-o conferință de presă după care, „într-o țară normală”, selecționerul ar fi fost demis în secunda 2. Hai, 3.

Într-un spot la un smartphone, o tânără își pune la urechi căștile telefonului său inteligent. Și, deodată, luminile din stația de metrou încep să se miște ca ledurile unui casetofon de pe vremuri, barba domnului din vagonul de metrou începe să tresalte pe același beat, blana unei pisici începe să se înfoaie cu aceeași cadență. Totul căpăta ritmul muzicii pe care tânăra o asculta la fidelitate maximă în căștile telefonului său.

În urma incidentelor de la Ploiești, steliștii Martinovic și Stanca au scăpat de suspendare după cartonașele roșii încasate în jocul cu Petrolul, șase partide ale prahovenilor de pe teren propriu se vor disputa fără spectatori, iar clubul a fost amendat cu 60.000 de lei.

Putem privi ce s-a întâmplat în ultimul timp în fotbalul românesc și zâmbind un pic? Ia încercați!

I. Șaormăria DNA

La Miami, de recensământ se ocupă DNA. ª

Dacă o iei așa, spre Viena, la un moment dat poți da peste personaje mult mai pitorești chiar și decât Gigi Becali. De exemplu, pe stadionul „Dan Păltinișanu” din Timișoara. Ce ironie, o oază de ură antidinamovistă care poartă numele unui jucător crescut de Dinamo. Ei bine, pe acest stadion atât de apropiat de Viena, orice jurnalist tv care lucrează la postul de comentariu, instalat cu atâta înțelepciune în mijlocul tribunei a doua, are parte de exhibările unei gloate preistorice care îl poate pune în umbră chiar și pe patronul Stelei.

Vechiul/noul coleg Alin Buzărin îi trece prin foc și sabie pe frații Costea pentru atitudinea lor din teren sau din afara acestuia. O poziție corectă a jurnalistului față de cei doi fotbaliști care au scandalizat sau doar dezamăgit, după caz, prin ce au făcut în aceste prime luni petrecute la Steaua. Cred însă că nu atitudinea fraților Costea este adevărata problemă. Ci cea a lui Gigi Becali și, într-o oarecare măsură, a lui Ilie Stan.

Oameni indolenți, needucați, cu o atitudine greșită, găsești peste tot în lume și în orice domeniu. Chestiunea este dacă tu, ca manager/patron, vrei să te legi la cap cu așa ceva. Patronul a mărturisit că a primit o mulțime de sfaturi împotriva aducerii lui Florin Costea, însă el a optat pentru angajarea promotorului înmulțirii girafelor, ba chiar și pe un morman de bani cât o girafă. Acum, după gestul scandalos al lui Costea cel Bătrân (mi se pare mai potrivit decât „cel Mare”) de

Cel mai tușant spot publicitar din acest an este cel făcut pentru o companie de telefonie.

De-a lungul domniei sale marcate de performanțe fără egal la națională, dar și de fărădelegi fără egal în istoria fotbalului nostru, Mircea Sandu a spus despre un singur meci că a fost blat. Un Ceahlăul – Dinamo de acum 10 ani. L-aș suna să-l întreb și despre ăsta de acum, așa, de amorul artei, dar cred că m-ar lua cu cât de malefic e Mititelu. În fine, acest Dinamo aduce aminte de cea mai spectaculoasă campioană din istoria recentă a Ligii I/Diviziei A, cea din 2007. Dinamo marca atunci 4 goluri în Ghencea, 4 în Giulești, fără penalty-uri acordate pe parcursul sezonului.

În 1998, Răzvan Lucescu era un fâșneț portar al Sportului Studențesc. Și după un 1-1 eroic în Regie cu Steaua antrenată de Stoichiță, în care tânărul Lucescu apărase ca în filmele istorice, actualul antrenor al Rapidului declara că dedică acel rezultat tuturor antisteliștilor din țară. Probabil că de atunci Lucescu cel Tânăr a început să iubească remizele. Tot pe atunci, Dinu Gheorghe își creiona destinul de conducător de club pe filiera familiei Lucescu. 13 ani mai târziu, Lucescu și Gheorghe și-au reîntâlnit coșmarul din ”98, Mihai Stoichiță, cel care îi răpea clanului Lucescu titlul din acel an. Între timp, rolurile s-au răsturnat total, campionul de atunci e acum antrenor la penultima clasată din campionat, Mioveni. Iar tânărul antistelist de atunci, Răzvan Lucescu, a ajuns antrenorul rivalei lui Stoichiță de la finalul anilor 90, Rapid.

Șeful TVR spune că nu-și permitea o pierdere de bani cu meciul din Albania. Acesta este, de fapt, doar un crâmpei din discuția globală. Ca și în cazul decesului baschetbalistului american, nu „împingerea care l-a dezechilibrat pe sportiv”, ca să cităm din avocatul gypsanului, este esența discuției, ci rolul de breloc al interlopilor jucat de autorități și precaritatea actului medical. Revenind la TVR, adevărata problemă nu era pierderea determinată de acest meci, chestiuni din acestea se petrec constant la televiziunea publică. Credeți că organizarea unei șezători idilico-rurale la capătul țării, în cel mai portocaliu județ, Suceava, cu Almășan orbitând grețos în jurul barosanilor politici ai zilei, este o chestiune care în sine nu produce găuri financiare, ca să nu mai vorbim de cele morale? Dar o astfel de bazaconie, care i-ar rușina și pe proletcultiștii secolului trecut, cu Almășanca „descoperindu-i” printre țărani pe alde Udrea sau Boc trebăluind prin gospodăria din satul sucevean, are beneficii multiple pe termen lung pentru protipendada teveristă. Ce se poate întoarce către ștabii TVR dintr-o transmisie în care Luchin salvează o națională jalnică? Jalnică, dar a noastră.

Am crezut cu toții că marea pierdere a Ligii I în acest sezon a fost plecarea celui mai bun fotbalist, Gabi Torje. Însă magnitudinea ieșirii în decor a autointitulatului cel mai bun manager din Liga I (parcă vorbim de autoproclamata Republică Transnistreană) ne face să ne reconsiderăm poziția. Cutremurul resimțit marți dimineață la București n-a fost decât o replică a despărțirii lui Mihai Stoica de Steaua. Pe asta n-a izbutit-o nici Chuck Norris.

Cred că Don Mitică ar trebui să înceapă să facă diligențele pentru o participare românească în Liga Campionilor pe sistemul practicat în rugby, acolo unde Bucureștiul merge la plimbare cu o selecționată, echipele de club fiind mult prea slabe. Poate că FC România ar putea face o figură onorabilă într-o competiție în care campioana României, Oțelul, poate spera la o victorie doar dacă Benfica nu va fi programată la retur pentru că n-a respectat înțelegerea cu Marian Iancu.

Cu Valentin Lazăr, epigon al unui Lazăr de pe vremea când Sportul mai avea fotbaliști adevărați, cu Târnăcop și alte „scule” pe care Mulțescu le-a mai găsit prin magazia devalizată din Regie, echipa lui Șiman este câștigătoarea detașată a titlului de cea mai palidă formație din Liga I.

Tatiana este o actriță XXX puțin cunoscută în România, deși originile ei se leagă de spațiul mioritic, mama ei fiind nascută în România, lângă Focșani, apoi emigrată în California în anii ’70.

Împotriva oricărei logici, în afara logicii care guvernează acum naționala României, Mutu și Tamaș au fost readuși în lot.

Andy Roddick obișnuia să spună că este cel mai bun dintre jucătorii slabi ai lumii. Cred că Petre Grigoraș este un fel de Andy Roddick al Ligii I. Deși aș înlocui termenul „slab” cu „antrenor în care niciun manager de echipă importantă nu are încredere”. Grigoraș este un Michelangelo al derizoriului în fotbalul nostru, a luat o echipă de o urâțenie desăvârșită cum era Pandurii și a transformat-o radical fără milioanele în care se lăfăie autoproclam

Djokovic l-a învins în semifinală la US Open pe Federer după un nou meci epic, dar sârbul i-a făcut, de fapt, un bine elvețianului cu acea înfrângere dramatică. Djokovic este în acest moment cel mai bun gardian al recordului lui Federer de turnee de Grand Slam câștigate în carieră. Marele record cu care Federer ar putea rămâne în istorie. Pentru că pe celălalt, cel al numărului de săptămâni ca lider mondial, nu-l va atinge, deși, maximă ironie, a strâns 285 până acum și i-ar mai trebui doar una pentru a-l egala pe Sampras.

Pentru români, meciurile de calificare în grupe sunt ca un miniconcert al Inei. Scuze pentru transcrierea aproximativă a megastarei în registru minor. Sunt doar o încălzire pentru adevărata competiție, găsirea unui tăpșan pe care fotbaliștii noștri mai tehnici decât ai lor (unde sunt stereotipurile de altădată?) să-și producă unduirile devastante pentru adversari. Păi, se compară apatia de la returul Rapidului cu Slask cu spectacolul barosanilor de la Steaua mișunând în jurul câm

Respectul meu pentru Dănciulescu, unul deja foarte mare după o carieră cu 197 de goluri marcate în Liga I, a crescut și mai mult după ce a dat o nouă mare lovitură a vieții sale luând BAC-ul. Cine spunea că fotbaliștii sunt în general niște maneliști cu un orizont care baleiază între pițipoance și băutură iată că încasează o serioasă lovitură. Dănciulescu a reușit o medie la BAC comparabilă cu cea pe care am izbutit-o la 18 ani, când toceam și băgam meditații care căscau un hău în veniturile modeste ale părinților. Danciugol nu are nevoie de eforturile mele meschine, cu abilitatea sa de golgheter cu sânge rece a luat BAC-ul fără meditații penibile și fără toceală, numai din inteligența sa atât de evidentă și în joc. E adevărat că unii clienți ai cârciumii sale au mărturisit că l-au văzut pe Danciu cu o carte de fizică pitită într-un meniu, citind discret și oarecum distrat câteva legi. De altfel, punctul forte al lui Danciu în fața nemiloasei comisii din satul pierdut în inefabilul Mehedințiului a fost tocmai faimoasa lege a lui Ohm, aplicată de atacant ca la carte: „Dacă ești ohm cu mine, sunt și eu ohm cu tine”.

De regulă, francezii plătesc pentru a expulza un țigan înapoi în România. Iată că se întâmplă însă să plătească bani frumoși și pentru a atrage unul în Hexagon. Cum, nu se spune țigan? Normal, într-o țară în care o duduie care face cafea șefului este assistant manager, iar un barosan de la Coca Cola povestește că a început în companie ca… checker (număra navete cu sticle), nu mai e loc pentru un cuvânt neaoș. Cred însă că Mădălin Voicu, cel care susține acest cuvânt, este o

Convenție: în acest articol voi folosi cuvântul „suporteri” pentru niște indivizi care, în fapt, nu au nicio legătură cu adevărații membri ai acestei caste nobile. Se pare că e una dintre acele erori general acceptate. Și nativilor din America li s-a spus în continuare indieni chiar și după ce europenii și-au dat seama că nu ajunseseră în India.
Ce nu înțeleg eu este de ce nu participă la boicotarea nunții și fani ai Stelei, doar patronul echipei a dat 300.000 de ieuro pe darul pentru miri? În fine, rolsul alb este cel mai costisitor transfer făcut vreodată între Steaua și Dinamo. Am confirmare și de la Institutul de Istoria Fotbalului.

Dacă meciul de la Cluj al Stelei a fost blat, atunci acesta a fost un ikebana al aranjamentelor în materie de fotbal.

Față de momentul tragerii la sorți, cotele de încredere la bursa play-off-ului Europa League oscilează în cazul tuturor celor cinci echipe românești. La Steaua, primele reacții, inclusiv din partea inflamabilului patron, au fost destul de rezervate: ȚSKA este o echipă bună, puteam să cădem mai bine…

Între timp, suflarea pribeagă din Ghencea a devenit convinsă de calificare, domnul Tiki-Taka mergând pe același stil bombastic care i-a ieșit înainte de meciul cu „U” Cluj. De această dată, cel care „nu va atinge mingea deloc” va fi Zicu. În cupele europene

În „Curaj în linia întâi”, personajul principal interpretat de Denzel Washington investighează un episod de pe frontul din Iraq în urma căruia pentru prima oară în istorie o femeie ar fi trebuit să primească, post mortem, Medalia de Onoare. Pe parcursul anchetei, investigatorul aude mărturii dintre cele mai diverse, femeia fiind prezentată fie de o lașitate extremă, fie de un curaj „la fel de” extrem. Însuși investigatorul este însă ținta unei anchete paralele pentru un alt epis

Victor Pițurcă a tras de Dorinel Munteanu la națională până a fost bătut recordul de selecții al lui Gică Hagi. Ce contează că Dorinel a ajuns să se facă de râs la 39 de ani la ultimul meci din cariera sa la națională, jucat la Köln, un oraș care păstra o cu totul altă amintire despre Dorinel din vremea când acesta juca pentru „țapi”? Acum, Mutu poate să stea liniștit. Până când va bate recordul de goluri al aceluiași Hagi, Mutu poate să fie sigur de sprijinul total al lui Victor cu V de la Vendetta. Și spaima liliputanilor din Europa, Mutu, nu va avea milă de marinarii din naționala sanmarinarilor în drumul său spre cartea de istorie a naționalei.

Primirea cetățeniei de către Pantilimon la echipa „cetățenilor” din Manchester este o știre mai specială decât cea a transferului lui Aguero la aceeași formație a lui Roberto Mancini. Și nu numai pentru noi. La echipa care aduce fotbaliști cu petrolierul, un transfer de 40 de milioane de lire, cum este cel al lui Aguero, este deja ceva firesc, uluitor e să cumpere un fotbalist cu 2 milioane. Nu contează că Pantilimon a fost adus să fie rezervă, City are fotbaliști care nu prind lotul de 25 de jucători ce trebuie comunicat pentru campionat și care primesc salarii însumate de 20 de milioane de lire pe an. Deci, fotbalist de două milioane, asta da extravaganță la City.

Noua achiziție a Stelei, Prepeliță, baleiază pe scara opiniilor de la o extremă la cealaltă. De la cățăratul pe capotă auzim că „Prepe” va fi „noul dirijor al Stelei”, sentință venită de la un personaj care crede probabil că Celibidache este o exclamație despre unul care e cam „libidache”. Din oază, Olăroiu pufăie a lehamite, spunând că fostul căpitan al Craiovei „nu e nici cal, nici măgar”. Poate că Prepeliță e dromader, ca-ntr-o clasică fabulă orientală. Ca adept al unui vechi Extremist de Centru, cred că adevărul despre Prepe se află pe la jumătatea drumului dintre Mecca și Pipera.

Prepeliță nu este un mijlocaș ofensiv, dar nu e nici atât de univalent ca Rădoi. Englezii i-ar pune ștampila „box to box”, mom

Să tot fie spre trei decenii de când n-am văzut un gol atât de mirobolant marcat de Dinamo în cupele europene precum această „papiniadă” a lui Cosmin Moți. Papiniadele erau golurile de Cirque du Soleil ale lui Papin, fotbalistul care a desființat gravitația în fotbal. Revenind, nu sunt chiar trei decenii, ci, mai exact 28 de ani, de când un dinamovist mă lăsa cu gura într-atât de căscată într-o seară europeană: Mulțescu și șutul său cu focos nuclear, care l-a pus în genunchi pe Stein.

Pe cel mai faimos bulevard al lumii, Champs-Elysees, adevărații ambasadori ai României, marii maeștri în alba-neagra, sunt mai numeroși decât semafoarele, decât restaurantele, decât magazinele. Pulsează fibra națională în tine când vezi cum îi jumulesc pe fraierii de americani, de nemți, de arabi sau de chinezi.

Strălucirea unui jucător poate însemna decăderea echipei sale. Când citești în relatările jurnaliștilor care au însoțit Steaua în cantonamente că Bicfalvi a devenit BIGfalvi în această vară,  fiind cel mai consistent jucător al Stelei în amicale, îți dai seama cât de rău poate să stea Steaua.

Dacă în precedenții 100 de ani de dinainte de 1989 s-ar fi construit în ritmul în care s-a construit în ultimii 20, România ar fi fost oaza africană a Europei, iar sloganul turistic ar fi fost „Descoperă jungla carpatică”. În aceste condiții, ce se întâmplă cu cel mai bun stadion și pe care s-au obținut cele mai mari performanțe, stadionul Steaua, este o bătaie de joc pentru

Povestea meciului lui Bute cu „oscarizatul” Mendy îmi aduce aminte de succesul „Titanicului” lui James Cameron, un canadian ca și „părinții adoptivi” ai lui Bute. „Titanicul” a avut un impact uriaș pe piață, așa cum a avut și meciul lui Bute, un succes care a strivit vocile critice. Leonard Doroftei este interfața publică a celor care nu vor să cedeze extraordinarei

Sper ca președintele Dinu Gheorghe să rămână consecvent poziției sale inițiale ostile în privința distribuirii meciurilor de acasă ale Rapidului pe afișul resuscitatelor cuplaje de pe Național Arena.

Între Marian Iancu, românul născut să joace în „Court Show” (un „Dansez pentru tine” pentru procesomani), și Mircea Sandu, care a uitat în toți acești ani să declare șpaga non grata, l-aș alege totuși pe Gabi Mureșan. Pentru că suntem înconjurați de devoratori de pepe, queride, irinei și monici și toată promiscuitatea derivată, adevăratele personaje ne scapă. Gabi

Deși Mircea Lucescu are un urmaș natural în fotbal, cred că adevăratul său succesor este Dan Petrescu. Chiar dacă Lucescu senior și-a propulsat fiul spre postul de selecționer în detrimentul lui Petrescu, cred că cel care îi calcă în mod real pe urme antrenorului-oligarh de la Donețk este „Bursucul”.