Bulgarul Vladimir Koev a câștigat cea de-a 47-a ediție a Turului României, ridicând trofeul sâmbătă, la finalul celei de-a șaptea etape. Un parcurs început perfect la Deva și finalizat la Constanța, de-a lungul căruia rutierul echipei Hemus 1896 nu a făcut decât să își mențină avantajul de patru minute câștigat în etapa a doua.

Astfel, la o distanță de șase ani, Koev se impune iarăși în Mica Buclă. O ediție a Turului care, la fel ca precedentele, a fost dominată de caniculă, dar și de diverse incidente, cel mai grav fiind de departe cel din etapa a patra, când patru cicliști au fost implicați într-un carambol într-o curbă, rutierul turc Güler Mustafa, de la Konya Ekerspor, alegându-se cu o fractură de claviculă.

Spre al treilea titlu
Practic, titlul în acest sezon s-a decis în etapa secundă, când, după cățărarea de la Fântânele, Koev a luat cursa pe cont propriu și a terminat triumfător ziua, cu un avans de patru minute față de restul plutonului. Victorie de timp care l-a propulsat pe primul loc în clasamentul general, unde s-a menținut până la finalul întrecerii pe două roți. „Fiecare etapă a fost foarte grea. A trebuit să înfruntăm cățărări dificile, dar și temperaturi foarte ridicate. Îmi place în România și mi-aș dori ca echipa mea să participe și anul viitor la acest tur, pentru a putea să-mi apăr titlul”, a declarat Koev.

„Am fost proști”
Cel mai bine clasat rutier autohton, cel care a și îmbrăcat tricoul albastru, a fost Alexandru Ciocan, de la CS Dinamo București.

Naționala României a pornit ieri cu stângul la IRB Nations Cup, competiție organizată pentru al patrulea an consecutiv pe Stadionul „Arcul de Triumf” din București. „Stejarii” au pierdut cu 21-17 (3-7) în fața Namibiei, echipă care a bifat două premiere: prima victorie cu România și primul succes în turneu.
Dublă câștigătoare în meciurile precedente cu Namibia și cu avantajul terenului propriu, la care se adaugă o clasare cu patru locuri mai bună în topul IRB, România pornește favorită. Partida programată de la ora 15:00 beneficiază de toate, mai puțin însă de faze spectaculoase.

România a pierdut ieri, în deschiderea turneului IRB Nations Cup de la București, în fața Namibiei, 21-17. Component al primei linii, cea care duce greul în grămadă, talonerul Bogdan Zebega a explicat pentru ProSport ce le-a lipsit „stejarilor” pentru a câștiga.

Cum a fost meciul?
Cred că destul de bun. În grămezile ordonate ne-am descurcat bine, în tușe la fel, în moluri însă am cam avut probleme în a controla mai bine balonul, poate că nu am văzut jocul atât de bine.

Spectacolul IRB Nations Cup revine pentru al patrulea an consecutiv la București, pe Stadionul „Arcul de Triumf”. Campioana en-titre a competiției, Scoția A, își va apăra titlul în fața echipelor Italiei A, Argentina Jaguars, Namibia, Georgia și România. „Stejarii” se luptă azi cu Namibia în debut (TVR 2, ora 15:00).
Aflați la mijlocul campaniei de recalificare la Cupa Mondială din 2011, „stejarii” vor folosi acest turneu ca o repetiție pentru întâlnirile cu Tunisia și Uruguay. Importanța acestor meciuri-test e dată și de faptul că, în cazul obținerii biletului spre Noua Zeelandă, românii vor da în Grupa B chiar peste trei dintre echipele de la București: Argentina, Georgia și Scoția. „Nu ne-am gândit așa departe, important e să ne calificăm. Îmi spunea căpitanul georgienilor că ne vom întâlni acolo și că va fi un joc pe viață și pe moarte”, a declarat Sorin Socol. Cu o echipă tânără, lipsită de câteva piese de rezistență, „stejarii” și-au propus ca obiectiv obținerea a două victorii. „Vrem să batem Namibia și apoi Italia, pentru că pe italieni nu i-am mai bătut de ceva vreme și credem că e timpul să arătăm că se poate”, a continuat căpitanul României.

Fosta campioană mondială și europeană Corina Ungureanu a revenit în gimnastică visând să reprezinte încă o dată România în marile competiții.
Aflată de patru luni în pregătire cu lotul olimpic feminin, Corina a reluat de ieri antrenamentele cu antrenorii care i-au purtat pașii spre vârful podiumului, Bellu și Bitang. Sportiva care va împlini anul acesta 30 de ani se pregătește la trei aparate: sol, paralele și sărituri.

Separat, la șpalier, Mariana Bitang lucrează cu Porgras și Haidu, cele două folosindu-se de cârje pentru a se deplasa. Le arată cum trebuie executată mișcarea, gesturile naturale cu care exemplifică purtându-te parcă în perioada de dinainte de 2005. Le privește atent și face câteva repetiții alături de ele, după care mai corectează amplitudinea mișcării.

De la sol, Corina Ungureanu (29 de ani) le privește surâzând. Este sing

Lotul feminin de gimnastică a pășit ieri, la Izvorani, într-o nouă etapă. Un obiectiv de podium ce vizează JO, drumul până la Londra 2012 urmând să fie parcurs cu antrenorii Octavian Bellu și Mariana Bitang.
Relaxați, nedându-se înapoi de la a exemplifica unele mișcări, corectând diferite unghiuri și exerciții, atenți la fiecare gimnastă și, parcă, prezenți peste tot în sală, așa au repornit spre performanță cei doi antrenori.

Cu ochii pe fiecare mișcare
Încă de la început, Octavian Bellu și Mariana Bitang și-au găsit repede gesturile firești, ca și cum cei cinci ani în care au stat departe de sală nu au existat vreodată. „Trebuie să vă gândiți că sunteți mai bune ca celelalte”, răzbat, răsfrânte, cuvintele lui Bellu. O discuție ca de la profesor la eleve înaintea antrenamentului. Așezate în linie pe covorul de la sol, fetele îl ascultă atente, fără să clipească. Încă două-trei vorbe, după care rostește răspicat: „Hai, sus!”. Toate țâșnesc în picioare și salută scurt: „Bună ziua!”.

Începe încălzirea. Exerciții noi și elemente speciale pentru aterizare, totul pigmentat cu diferite concursuri care înviorează un pic atmosfera și aștern zâmbete pe fețele micuțelor. Un pic timide la început, fetele își revin, încet-încet, parcă cu fiecare exercițiu. Bellu se plimbă în jurul covorului de la sol și urmărește cât de corect e făcută mișcarea. O ajută pe Claudia Voicu să fixeze mai bine o piruetă, îi arată Sandrei un exercițiu nou pentru genunchi și din când în când mai dă o indicați

Gimnastica feminină românească pășește de astăzi într-o nouă perioadă. După cinci ani, antrenorii Octavian Bellu și Mariana Bitang se reîntorc în sală să dea o mână de ajutor echipei României. Campioana olimpică la sol, Sandra Izbașa (19 ani), povestește pentru ProSport cum se vede din sală noua perspectivă.

Ai emoții pentru această etapă?
Nu, absolut deloc. Antrenamentele tot antrenamente vor fi, vom munci la fel de mult, dacă nu și mai mult. Îmi e un pic teamă pentru că am nevoie de ajutor, mai ales la sol, unde mă bazam pe domnul Forminte, și mi-e greu să mă descurc singură. Îmi va lipsi ajutorul lui, pentru că a fost lângă mine atâția ani.

Cum stai cu pregătirea?
Lucrez circuite pe trei aparate, sol, bârnă și sărituri, adică execut elementele, dar nu le leg cu mișcări artistice. Am un program de antrenament individualizat, mi‑am propus să îmi recuperez integralele, după care să ies în concursuri. Vreau să iau totul treptat, să nu forțez.

Ai lucrat vreodată cu domnul Bellu și cu doamna Bitang?
Nu, va fi o premieră. Am avut o evaluare cu dânșii când am trecut de la lotul de junioare de la Onești la Deva. Aveam 15 ani și foarte multe emoții, pentru noi era ceva nou să fii în fața celor despre care vorbea toată lumea.

Ce s-a întâmplat cu emoțiile pe care le aveai atunci?
M-am maturizat, văd altfel lucrurile și știu că totul depinde de fiecare în parte, de cât de mult vrea să muncească

Stau tot anul în cantonament, nu fac nazuri la antrenamente și comunică perfect cu antrenorul. În plus, nu sunt fitoși și acceptă chiar să stea la gramadă, niciunul neavând aere de vedetă. Fac și ei sacrificii, joacă bine pe orice vreme, luptă cu adversari de calibru, precum șoimii și vulturii, și nu au probleme cu dopingul.

ProSport vă spune povestea celui mai perfect atlet, porumbelul sportiv, care formează cea mai tânără Federație Sportivă autohtonă, cea Columbofilă. Urziceniul nu este numai orașul care a dat lumii fotbalului o campioană a României. Este și locul unde istoria balonului rotund se rescrie continuu, reunindu-i în aceiași echipă pe Dumitrache, Dobrin, Hagi și Adrian Ilie. Terenul de joc se află în curtea unei case frumoase, aflată pe o străduță îngustă la intrarea în localitate. O crescătorie modernă, unde cei peste 500 de porumbei sunt împărțiti în două categorii: pentru concurs și pentru reproducere. Sunt despărțiți de culoare lungi, unde domnește semiobscuritatea. Este ora prânzului, ora la care porumbeii sportivi își fac siesta, pregătindu-se pentru al doilea antrenament.

De trei luni, de când a cucerit titlul european la Viena, Alina Dumitru (cat. 48 kg) este de neînvins. Seria victoriilor consecutive, începută în capitala Austriei și continuată la Grand Prix-ul de la Tunis, a fost rotunjită la 12, în weekend, la Cupa Mondială de la București.

„Sper să mențin această serie bună până după Mondiale. Mă bucur că am trecut peste hopul de bronz din primele trei competiții ale anului și că revin repede”, spune campioana olimpică. Finala de poveste de la Sala Polivalentă i-a adus-o ca adversară pe Carmen Bogdan, „o parte din familie”, cum îi place Alinei să-și descrie prietena.

„La început am vorbit să ajungem amândouă în finală, să luăm primele locuri. Am pornit de acasă cu un plan și ne-am ținut de el”, continuă Alina.

Un obiectiv de podium care însă ține cont și de sentimente. „E greu, pentru că ne știm perfect și nu pot să fiu rea pe tatami cu Carmen”, dezvăluie ea.

Alina mărturisește că i-ar plăcea ca această finală să se mai desfășoare o dată, în septembrie, la CM de la Tokyo: „Visul meu e să cuceresc titlul mondial, singurul care îmi lipsește, dar un alt vis este acela de a face o finală românească în Japonia. Să lupt cu Carmen acolo, cu o asemenea miză, ar fi cu adevărat cel mai frumos lucru”. Cele două își netezesc acum visurile de podium într-un stagiu de pregătire la Izvorani.

„Nu poți găsi acea răutate când lupți cu cineva din țara ta, mai ales dacă e și prietenie la mijloc” – Alina Dumitru, campioană olimpică

Primul concurs și primul podium pentru Diana Trenca și Daniela Andrei (foto). Cele două componente ale lotului olimpic feminin au debutat cu dreptul în concursurile internaționale. Astfel, la prima competiție a anului la care au luat startul, „Concursul Internațional de gimnastică” de la Woluwe-Saint-Lambert, din Belgia, Diana Trenca a ocupat primul loc, iar Dana Andrei a „închis” podiumul terminând pe locul trei. După evoluția la cele patru aparate Diana Trenca a totalizat 52,650 puncte, devansând-o pe Aurelia Malaussena din Franța, cu 52,500 puncte și pe colega de lot, Andrei care a acumulat 51,900 puncte. Concursul fiind unul cu premii în bani, primul loc a fost răsplătit cu 3.000 de euro, locul 2 cu 1.500 de euro, iar locul trei cu 500 de euro.

Componentele lotului olimpic feminin de gimnastică reiau din această săptămână seria concursurilor internaționale, de verificare. Astfel, Daniela Andrei și Diana Trenca vor evolua la o competiție în Belgia, „Concursul Internațional de gimnastică”, ajuns la ediția a cincea, care va avea loc la Complexul Sportiv Poseidon din Woluwe-Saint-Lambert, localitate ce se află în partea de est a Bruxelles-ului.

Octavian Bellu s-a întors în gimnastica românească. Plecase în 2005, pentru că nu îi mai erau respectate cele trei principii: rigoare, dăruire, seriozitate. A revenit acum, la solicitarea federației de a da o mână de ajutor, după o experiență de câțiva ani în administrația sportivă.

În prezent director al Academiei Olimpice Române, Bellu, cel mai de succes antrenor din lume, în viziunea Academiei Recordurilor Mondiale, explică motivele pentru care este gata să ia totul de la zero și modul în care a fost gândită noua colaborare.

Ce face un jucător de tenis când nu ține racheta în mână? Răspunsul e simplu și e dat de cea mai în formă jucătoare autohtonă, Alexandra Dulgheru (32 WTA): joacă baschet sau fotbal și încearcă și puțin atletism.
Aflată în țară, într-o minivacanță de recuperare, Alexandra Dulgheru are săptămâna aceasta un program lejer. Astfel, după ce în prima zi și-a testat valențele fotbalistice, campioana de la Varșovia a trecut la scamatorii cu mingea de baschet, pe terenul de la Tenis Club București, baza lui Dinu Pescariu.

„Credeam că azi nu ne antrenăm, că plouă”, zboară vorbele ei spre antrenorul Daniel Dobre, ca o scuză la întârzierea de câteva minute. Năvălește ca o tornadă pe teren, face câteva mișcări de încălzire și se repede spre minge. Pe față i se citește oboseala, în contrast cu energia pe care o degajă la fiecare mișcare. „La noi nu plouă niciodată. Hai să-i dăm drumul la baschet!”, o liniștește antrenorul.

„Bijuterii” pe deget
Alex cântărește atent mingea, o rotește într-un deget, face două-trei jonglerii și dezlănțuie driblingurile. Bucuria jocului liber se destramă repede, când vocea autoritară a antrenoarei care coordonează pregătirea direcționează antrenamentul pe părți specifice. Alex zâmbește tot timpul și concentrarea îi colorează fața pistruiată. „Încordează mai mult brațele acolo și un pic mai relaxată din picioare”, o corectează Dobre de pe margine. Antrenorul își urmărește atent eleva: „E ca un fel de distracție, capul nu se gândește la tenis, iar corpul se mi

Deranjat de lipsa de încredere a oficialilor FRG, care au numit încă un colectiv coordonator pe lângă el, Nicolae Forminte și-a prezentat ieri demisia din funcția de antrenor al lotului. Conducerea echipei i-a fost oferită lui Octavian Bellu și Marianei Bitang, chemați inițial să dea doar o mână de ajutor.

Gimnastica românească a trecut ieri prin cea mai agitată zi a ultimilor ani. Demisii, speranțe, orgolii, ședințe de câteva ore, totul încheiat printr-o mutare-șoc. După cinci ani în care s-a aflat la cârma lotului olimpic de la Deva, Nicolae Forminte a decis ieri să plece. O hotărâre care a produs consternare în rândul tuturor.„Am decis să plec, pentru că nu îmi mai găsesc locul în proiectele pentru pregătirea echipei în vederea JO de la Londra 2012. Atât timp cât federația a solicitat sprijinul domnului Bellu și al doamnei Bitang, consider că nu se mai are încredere în mine”, a declarat, pentru ProSport, Nicolae Forminte.

Stoica, inițiatorul
Cel mai titrat cuplu din gimnastica mondială, Octavian Bellu-Mariana Bitang, s-a ținut departe aproape cinci ani de sportul care le-a adus celor doi cele mai mari satisfacții. Deși inițial nu luau în calcul o posibilă revenire, în ultima lună, ambii și-au arătat disponibilitatea de a ajuta echipa. „Pot să fiu de ajutor, dacă mă solicită federația, acolo unde crede că pot fi de ajutor”, lansa un semnal Octavian Bellu la începutul lunii trecute, imediat după Europenele de la Birmingham. Astfel, cei doi antrenori au reintrat în atenția

Antrenorul lotului feminin de gimnastică a României, Nicolae Forminte, și-a dat astăzi demisia de la conducerea echipei.

„Am hotărât să renunț la funcția de antrenor-coordonator și să mă despart de lotul de la Deva. Am luat această decizie ținând cont de faptul că în proiectele pentru pregătirea echipei, în vederea JO de la Londra 2012, nu îmi găsesc locul. Atâta timp cât federația a solicitat sprijinul domnului Octavian Bellu și doamnei Mariana Bitang, consider că nu se mai are încredere în mine și că locul meu nu mai e aici. Plec cu satisfacția că las niște copii buni, cu potențial, și mai ales că lotul se află într-o situație mult mai bună decât atunci când l-am preluat!”, a declarat Forminte pentru www.prosport.ro.

Accidentată la Europenele de la Birmingham, Ana Porgras (16 ani) luptă în continuare cu ghinionul și cu propriul organism, care a trădat-o la fiecare concurs important. Cu piciorul drept în ghips, micuța gimnastă se antrenează zilnic, alături de colegele de lot, țesând pe mai departe visul în care devine regina lumii la bârnă.

În sala de la Izvorani antrenamentul a început de mult. Strânse pe covorul roșu de la sol, fetele exersează conștiincios piruete și sărituri. E ora de artistică sau partea cea mai plăcută a pregătirii în care, sub mâna coregrafului Puia Valer, mișcările lor devin mai expresive și mai grațioase. Departe de zumzetul lor vesel, într-un colț al sălii privirea ți se lipește de o siluetă fragilă, înțepenită pe bârnă, care face notă discordantă cu mișcarea vioaie din jur. Trupul micuț se pierde parcă în tricoul alb, lărguț, și în pantalonii negri care cad ciudat pe piciorul drept. Stă nemișcată de minute bune, cu ochii închiși, și nu schițează niciun gest, doar din când în când aruncă o privire cronometrului pe care îl ține în mână. Întrebarea se pierde în momentul în care privirea alunecă spre unul dintre picioarele de susținere ale bârnei, unde, stinghere, se odihnesc două cârje albastre. „Ana repetă în minte exercițiul la bârnă, cu cronometrul în mână, exact ca în concurs, să se încadreze în timp. Așa am recuperat-o și pe Sandra (n.r. – Izbașa) cu glezna, după Europenele de la Amsterdam”, ne explică antrenoarea Liliana Cosma.

La numai două zile după ce și-a apărat titlul la Varșovia, Alexandra Dulgheru (32 WTA) a pornit cu dreptul și la cel de-al doilea turneu de Mare Șlem al anului, Roland Garros. Eleva lui Daniel Dobre s-a calificat ieri în turul doi, după ce a trecut de Lucie Hradecka cu 7-6 (7/1), 4-6, 6-3, următoarea adversară fiind Timea Bacsinszky.

La nici 21 de ani, pe care îi va împlini pe 30 mai, Alexandra Dulgheru (32 WTA) și-a scris singură propria istorie. „Piti” a punctat strălucitor ultimele două luni în care a impresionat la toate turneele prin constanța și inteligența jocului, apărându-și sâmbătă, la Varșovia, titlul, în fața chinezoaicei Jie Zheng (24 WTA), 6-3, 6-4.

Un succes mare, savurat însă cu modestie, într-o istorie identică parcă cu cea de anul trecut: sărbătorit în același restaurant, la aceeași masă, serviți de același personal, „pentru a respecta constanța în tenis, nu schimbi oamenii și locurile”, ni se explică. Antrenorul care stă în spatele evoluțiilor și salturilor uriașe făcute de „Piti” în ierarhia WTA, Daniel Dobre (foto dreapta), a schițat câteva dintre liniile care au stat în spatele exploziei din ultima perioadă a elevei sale.

Naționala de rugby a României întâlnește azi (ora 17:00), la Kiev, Ucraina, în debutul campaniei ce i-ar putea asigura biletul pentru Cupa Mondială 2011 din Noua Zeelandă. Partida nu va fi televizată.
Calificați direct la toate cele șase ediții de până acum, „stejarii” vor juca în premieră recalificări. Situație inedită, la fel ca și statutul unuia dintre internaționalii emblematici, Romeo Gontineac, care își va face botezul ca antrenor principal alături de Steve McDowell. „Am emoții mari, este multă responsabilitate și încerc să le transmit jucătorilor ce e mai bun, pentru că știu exact ce simt ei acolo”, a declarat el.

Componenții lotului masculin de gimnastică au trecut peste dezamăgirea de la Campionatul European de la Birmingham (locul 7 cu echipa și bronz la sărituri- Flavius Koczi) și strâng rândurile pentru Mondialul de la Rotterdam (17-24 octombrie).

Sportivul superlativelor din gimnastica masculină, Marian Drăgulescu (29 de ani), și-a reluat locul în echipă.

După o pauză de două luni cauzată de o entorsă la glezna dreaptă, românul care a subjugat în 2009 Londra, reușind dubla de aur, sol-sărituri, a reînceput antrenamentele. „Lucrez ușor și încerc să mă reacomodez la efort, dar pregătirea o fac pe toate cele șase aparate. Recuperarea a durat mult, pentru că am dorit să se vindece natural”, a explicat el.

Pentru JO din 2012, Marian și-a pregătit din timp strategia: anul și obiectivul de top. Prima oprire va fi peste câteva luni, la CM de la Rotterdam (17-24 octombrie): „Doresc să iau măcar o medalie, să apăr titlurile de anul trecut. În plus, echipa are prioritate, îmi doresc să facem un concurs bun și, dacă este nevoie, sunt gata să ajut pe toate aparatele”.

În plină campanie de recalificare la Cupa Mondială 2011, naționala de rugby a României primește o lovitură puternică. De la 1 iunie, contractul antrenorului Serge Lairle (foto centru), cel care practic a menținut echipa în cursa spre Noua Zeelandă nu va mai fi prelungit. „Financiar nu ne mai permitem pentru că bugetul nostru s-a redus, la fel ajutorul de la IRB. I-am făcut o nouă ofertă mult sub ceea ce dorește și așteptăm un răspuns până la 31 mai”, a spus, pentru ProSport, Alin Petrache, președintele FRR.

Oltchimul s-a antrenat cu gândul la marele meci de azi, cu Viborg, de la Sala Polivalentă, din București (în tur, 21-28). Hotărâte să readucă pe semicerc principala lor armă, apărarea, „chimistele” au exersat scheme menite să le anihileze pe puternicele daneze. O lecție de apărare predată cu o determinare și o răutate ce nu au ținut cont de prietenii, cu dueluri tari, chiar între colegele de cameră.

„Lucrăm mai mult pe apărare”, îi șoptește la începutul antrenamentului Cristina Neagu Valentinei Ardean. Alice o aprobă și dă drumul la încălzire. Cuvintele interului stânga prind contur după o oră, când, împărțite în două echipe, fetele pornesc la joc. Echipa albastră: Lecușanu, Neagu, Luca, Maier, Ardean, Stanca, Beșe și Gatzel împotriva echipei verzi: Shymkute, Vizitiu, Nechita, Manea, Szucs, Pidpalova, Meiroșu, Pușcașu și Vasciuk.

Amelia Racea, campiona europeană la bârnă, poate răsufla liniștită: suspiciunile medicilor, că ar fi bolnavă de inimă, s-au infirmat.
După ce, în ultima săptămână, a fost oprită de la efort și trimisă de medicii de la INMS să refacă testele cardiologice, Ama a primit ieri acordul doctorilor de a-și relua pregătirea. „Doamna Bitang ne-a ajutat să luăm legătura cu unul dintre cei mai buni cardiologi din București, ca să fim siguri că este pe mâini bune”, explică antrenorul Nicolae Forminte.

Acum două zile, Amelia a fost consultată de doctorul Vinereanu, de la Spitalul Universitar. A urmat un EKG de efort, o ecografie Doppler, iar apoi i s-a pus și un holter de ritm. „Ne-am liniștit. Se pare că problema era de la niște paraziți intestinali, ia acum tratament și vom vedea cum evoluează lucrurile”, a conchis Forminte.

Cum poți pierde în prima manșă a finalei Ligii Campionilor și cum poți reveni, când nimeni nu îți mai dă vreo șansă?! În 1967, echipa de rugby Dinamo București avea să demonstreze că fiecare meci are propria lui istorie.

După ce au pierdut în tur cu Agen, pe „Stade Armandie”, cu 12-0 (9-0), elevii lui Titi Ionescu au făcut un meci excepțional la București, învingând campioana Franței cu 18-0 (3-0). „Nu eram siguri că putem câștiga, ne doream asta și speram să îi batem, dar știam că este greu. Nimeni nu credea că putem întoarce rezultatul”, explică Ion Țuțuianu. Un munte de om, fostul rugbist readuce în prezent istoria partidei disputate pe stadionul „Ștefan cel Mare”: „Terenul era desfundat și ploua mărunt. A fost un joc anost în care am jucat mai mult pe înaintare, încurajați permanent de spectatorii care umpluseră stadionul”.

Campionii Europei fără trofeu
Un meci pe care l-au încheiat în 14 jucători, pentru că pilierul Stoica a suferit o dislocare de cervicală, fiind dus direct la Urgență. „Nu se făceau schimbări și am avut noroc că accidentarea a venit la final. Asta ne-a făcut să strângem și mai mult rândurile”, continuă Țuțuianu.

„Fetele trebuie să lupte”

Prezentă într-o semifinală pentru prima dată din august 2009, Sorana Cîrstea nu a avut forță să joace cu trofeul pe masă. Ea a cedat ieri, la Estoril, în fața ibericei Arantxa Parra Santonja, cu 6-1, 6-4, în doar 71 de minute!

„De tranziție”, așa ar putea fi caracterizate primele cinci luni ale anului pentru Sorana Cîrstea. Nicicând mai sus de turul doi în cele zece turnee în care a jucat, cel mai bine clasată româncă din ierarhia WTA, locul 38, a spart ghinionul la Estoril. Sori și-a presărat rând pe rând adversarele, urcând în penultimul act al turneului, unde a luptat cu Arantxa Parra Santonja (81 WTA) pentru un loc în finală. Însă iberica s-a dovedit a fi un obstacol greu de trecut. Dacă primul set l-a pierdut fără replică, în partea secundă, Sori a revenit cu un break, însă nu a fost suficient, Santonja punctând și ea rapid cu un alt break și câștigând serviciul, după care a închis setul și meciul. O înfrângere care certifică a patra semifinală pierdută de româncă, dar și cel mai bun rezultat al anului. Pentru traseul de la Estoril, Cîrstea va primi 130 puncte WTA și un cec în valoare de 7.376 de euro.

Alexandra Dulgheru (43 WTA) a furnizat surpriza zilei de ieri la Mastersul de la Roma, după ce a eliminat-o în turul doi pe Dinara Safina (3 WTA). La finalul unui meci-maraton de două ore și 40 de minute, românca s-a impus cu 6-4, 6-7/5, 6-1 și a urcat în optimile turneului, unde o va întâlni pe Nadia Petrova (18 WTA).

Componentă de bază a echipei feminine de gimnastică, Ana Porgras a fost diagnosticată astăzi cu fisură de peroneu la piciorul drept și va sta cu aparat ghipsat cel puțin trei săptămâni.

Ajunsă la Campionatul European de la Birmingham cu dureri la glezna dreaptă, Ana Porgras (foto) s-a accidentat mai grav în finala pe echipe. După o aterizare joasă la bârnă, glezna Anei s-a umflat puternic, ea nemaiputând călca în picior. Investigațiile făcute astăzi, la întoarcerea în țară, la Centrul Național de Medicină Sportivă au evidențiat că sportiva are o fisură de peroneu.

România s-a întors de la Birmingham cu o medalie de aur (bârnă) și trei de bronz (la echipe, sol și bârnă), cu două gimnaste accidentate (Ana Porgras și Raluca Haidu) și cu noi speranțe de viitor (Amelia Racea și Diana Chelaru). Antrenorul coordonator Nicolae Forminte (foto, în stânga) vorbește despre suișurile și coborâșurile echipei feminine la competiția din Marea Britanie.

România revine de la Europenele de la Birmingham după ce a parcurs tot registrul de sentimente, trecând în numai două zile de la agonie la extaz. Trei medalii de bronz (la echipe, la sol și bârnă) și una de aur (bârnă) întregesc palmaresul senioarelor la această ediție a întrecerilor continentale.
Gustul amar provocat de clasarea, după 10 ani, pe a treia treaptă a podiumului la echipe, la care s-a adăugat pierderea Anei Porgras, a cărei accidentare la gleznă s-a agravat, a fost îndulcit un pic de confirmarea unei noi valori. La primul concurs la senioare, Amelia Racea a devenit regina Europei. Calificată în finala de la bârnă, după ce Porgras s-a retras, gimnasta legitimată la CSȘ Deva și-a valorificat la maximum șansa. Deși bârna nu se numără printre aparatele ei preferate, Ana „a îmblânzit” puntea suspinelor, pentru evoluție fiind răsplătită cu nota 14,400. Un calificativ care nu a putut fi depășit de niciuna din celelalte șapte finaliste. Vicecampioană europeană de junioare la bârnă, în 2008, sportiva născută la Târgu Jiu și-a confirmat valoarea și la lotul mare, continuând astfel tradiția pe care România o are la acest aparat.

Gimnastica, o religie

O victorie care vine după competiția la care a avut probleme de adaptare, atât la aparate, cât mai ales la arbitraj. „Amelia este un pic dezamăgită de notele mici obținute în calificări, așteptările ei sunt mult mai mari, însă la seniorat totul e diferit. Are putere în ea să lupte și să fie mai bună”, îi descria starea, după

Echipa feminină de gimnastică a României a cucerit astăzi medalia de bronz la Campionatul European de la Birmingham. Raluca Haidu, Amelia Racea, Ana Porgras, Diana Chelaru și Cerasela Pătrașcu au adunat un total de 164,975 puncte. Titlul continental pe echipe revine, după opt ani, Rusiei, care a adunat 169,700 puncte. În premieră, Marea Britanie urcă pe locul doi al ierarhiei, cu 168,275 puncte.

La cinci ani după ce trecuse la pas de tot ce întâlnise în cale prin Europa, cucerind trofeul IHF cu Chimistul (vechea denumire a Oltchimului), Maria Verigeanu, actuală Torok-Duca, repeta performanța în 1989.

Fragmentele unei finale câștigate la Vilnius, în fața localnicelor de la Egle, deținătoarele trofeului, sunt recompuse de către Maria Torok-Duca, cea mai bună jucătoare a formației vâlcence din toate timpurile.

Tur: Chimistul – Egle Vilnius 26-18, retur: Egle Vilnius – Chimistul 21-26, contabilizează sec istoria. Dincolo de statistici sunt amintirile care se leagă aducând în față povestea unei generații de aur. „În semifinale am dat peste alte rusoaice, de la Rostov pe Don, care ne-au chinuit rău de tot. A fost o calificare mult mai grea ca în ”84″, își amintește Maria Torok-Duca. Diferența de opt goluri cu care s-au impus la Vâlcea era neliniștitoare pentru fete: „Am plecat spre Vilnius, însă nu eram foarte convinse că trofeul va fi al nostru, pentru că, deși aveam un joc bun, se mai întâmpla ca și arbitrii să mai greșească”.

Echipa feminină de gimnastică a României a urcat fără emoții în finala Campionatului European de la Birmingham.
Ana Porgras (foto), Diana Chelaru, Amelia Racea, Raluca Haidu, încurajate de pe margine de Cerasela Pătrașcu, au concurat pentru România, totalizând un punctaj de 166,800 de puncte. Deși era așteptat cu emoții din cauza antrenamentului presărat cu multe ratări, concursul de ieri a fost unul curat, doar Raluca Haidu, la sol, dându-le emoții antrenorilor. Cu palmele crăpate și cu dureri la gleznă, Ana Porgras a strâns din dinți și și-a făcut perfect exercițiile la paralele și bârnă, la ultimul aparat obținând cea mai bună notă, 14,950. România își va apăra aurul european în fața Rusiei, echipă care a adunat ieri 168,325 de puncte. Finala pe echipe este programată mâine (ora 18:00/TVR 2).

Victor Hănescu (39 ATP) s-a calificat ieri în premieră în optimile de finală ale Masters-ului de la Roma, unde l-ar putea avea ca adversar pe ibericul Rafael Nadal (3 ATP).
Repartizat pe o parte puțin favorabilă a tabloului de simplu, Victor Hănescu s-a mobilizat exemplar la Roma, unde a bifat ieri cea mai bună performanță din toate cele șase participări de la turneul italian. După ce „s-a chinuit” în primul tur cu Michael Berrer, elevul lui Firicel Tomai a reușit marea surpriză ieri, eliminându-l pe al 16-lea favorit, argentinianul Juan Monaco (24 ATP) cu 7-6 (7/4), 6-4. Cu un prim serviciu devastator, al cărui procent de reușită s-a ridicat la 85%, la care s-au adăugat și patru ași, bucureșteanul a tranșat sec partida: primul set și l-a adjudecat la tie-break după ce a revenit de la 3-1, iar pe al doilea l-a încheiat lejer, grație unui break realizat în game-ul al șaptelea. Un succes care îi aduce 90 de puncte ATP și un cec de 27.500 de euro. Hănescu îl va întâlni pentru un loc în sferturi pe învingătorul partidei Rafael Nadal – Philipp Kohlschreiber, programată astăzi.

Un posibil duel Hănescu – Nadal va fi reeditat la Roma după cinci ani, în 2005 cei doi întâlnindu‑se în turul secund al competiției, când Rafa a câștigat cu 6-1, 6-1.
Tot la Roma, letonul Ernests Gulbis a oferit șocul zilei învingându-l în turul doi pe principalul favorit, Roger Federer, cu 2-6, 6-1, 7-5

Ezitări, părți de exercițiu și câteva ratări – așa ar putea fi redată pe scurt ultima repetiție pentru Campionatul European de gimnastică gata să debuteze astăzi, la Birmingham.
Menajată de stafful tehnic din cauza „palmelor rupte”, Ana Porgras a încercat să își repete pe bucăți exercițiul la paralele, însă fără mare succes. Cu lacrimi în ochi, micuța gimnastă a urcat de câteva ori pe paralele, însă nu a reușit să lege elementele. Rând pe rând, Diana Chelaru (foto), Amelia Racea, Raluca Haidu și Cerasela Pătrașcu au trecut la bârnă, aparatul preferat al româncelor, sol și au încheiat la sărituri. Cu evoluții curate, Diana Chelaru a fost singura rază de optimism din repetiția oficială. „În primul rând este importantă echipa, să ne apărăm medalia de aur și apoi lupt pentru două finale, la sol și sărituri. Evoluțiile fără ratare din ultimele concursuri mi-au dat încredere mai mare și sper ca asta să se vadă”, a declarat Diana.

Echipa feminină de gimnastică a României testează astăzi aparatele de concurs din sala National Indoor Arena, în cadrul antrenamentului oficial pe podimul de concurs.
Cu o zi înaintea debutului Europenelor de la Birmingham, principala grijă a staff-ului tehnic o reprezintă starea de sănătate a Anei Porgras (foto). Medaliata cu bronz mondial la paralele acuză de o săptămână o durere puternică la glezna stângă, la care se adaugă și „palmele rupte” (răni sângerânde în palme), „accident de muncă” des întâlnit la gimnastele care lucrează la paralele. „Am făcut investigații la gleznă, însă nu a ieșit nimic suspect. Ne dă peste cap problema cu palmele, pentru că nu știm cât va putea să facă paralelele, unde contam foarte mult pe ea, și sunt semne de întrebare dacă va putea ține aterizările la sol și bârnă din cauza gleznei”, a explicat, pentru ProSport, antrenorul Nicolae Forminte.

Vicecampionul mondial la sărituri a cucerit și bronzul european la acest aparat, singura medalie românească de la CE de gimnastică

România se întoarce de la Europenele de gimnastică de la Birmingham cu o singură medalie, cea de bronz, obținută de Koczi la sărituri. O poveste care s-a petrecut și la CE din 1996, de la Copenhaga, când România cucerea tot un bronz și tot la sărituri, prin Cristian Leric.

Fără omul de aur al echipei, Marian Drăgulescu, accidentat, și aflată în plin schimb de generații, după retragerea a patru băieți, la care s-au adăugat cele 50 de ore petrecute pe drumul spre Birminham, echipa masculină a României a fost în derivă la Europene. Singurul care s-a menținut pe linia de plutire și a urcat în trei finale, reușind să prindă podiumul la sărituri, cu o medie de 15,925 (15,550 și 16,300), a fost Flavius Koczi. Reșițeanul a reușit în cele trei zile un concurs curat, fără ratări, notele lui contribuind atât la calificarea României în finala pe echipe, cât și la obținerea locului 7 în ierarhia continentală. Mai mult, campion continental la Volos, în 2006, la cal cu mânere, Koczi a fost la un pas să prindă podiumul și la acest aparat, unde a terminat pe locul 4 (14,875). Echipa României a fost formată din Flavius Koczi, Alin Jivan, Adrian Bucur, Ovidiu Buidoșo și Cosmin Iancu.