Îmi cer scuze că deschid subiectul despre echipa națională de fotbal a României, acest fundamental impozit pe prostie al cetățeanului nostru de pretutindeni. Numai că, din senin, un amic mi-a adresat întrebarea: „Ce-ai simțit, mă, nenorocitule, în ultimele zece zile?” și am început să cred că aceste câteva virgule strategice mă obligă la un bilanț fulgerător. Încerc să-l mulțumesc cu incertitudinile mele imbatabile.
Oare m-am ales cu ceva după atâtea ore de fotbal?

Dacă ceasurile lumii merg pe repede înainte, sigur vom apuca momentul în care românii și italienii se vor avea precum evreii cu palestinienii. Parcă-i văd. Șefii de state și de guverne din cele două tabere vor fi încadrați în pozele aniversare ale Uniunii Europene de președintele Statelor Unite, la început un mulatru, apoi un negru, iar după 2075 vreun indian sioux din Lakota. La buletinele de știri, italienii vor depune coroane de flori peste câmpurile altădată cultivate cu căpșune, ca să mai strângă niște fonduri PHARE. Buticarii noștri vor dezlipi etichetele de pe cutiile cu paste Barilla, ca să nu-și compromită afacerea și identitatea. Fetișcanele noastre și puriii lor se vor iubi prin comisariate închiriate pe terenuri neutre, ei cu morga geluită degeaba, ele cu vânătăi în locul tatuajelor dintre picioare.