Pentru atacantul echipei naționale, Daniel Niculae, ziua de ieri a fost cea mai neagră din viață. Eșecul cu Lituania nu înseamnă nimic pe lângă pierderea celui care i-a îndrumat primii pași spre fotbal. Locuitorii comunei Joița s-au oprit pentru o zi din treburile cotidiene, lăsând gospodăriile și copiii nesupravegheați pentru a-i fi alături lui Nico în aceste momente dureroase. Celor 200 de oameni prezenți la cimitir li s-au alăturat și ceilalți săteni care ieșeau rând pe rând la porțile caselor, în ciuda căldurii dogoritoare, și se minunau de nenorocirea care s-a abătut peste familia internaționalului român. Toți și-l aminteau pe Ion Niculae ca pe omul în putere, ce suferea la meciurile lui Nico și se lăuda în comună cu performanțele băiatului său și nu ca bolnavul care s-a luptat atâta vreme cu ciroza hepatică. Acum, lumea privea neputincioasă la cortegiul care transporta trupul neînsuflețit al celui mai apropiat „antrenor” al lui Daniel. Niculae era înmărmurit de durere și lacrimil