În câteva zile începe CM 2010 din Africa de Sud. Primul mare turneu fotbalistic postbelic care se desfășoară în perioada uneia dintre cele mai crâncene crize economice întâlnite de societatea modernă. Industria gamblingului a început să fie atinsă din ce în ce mai mult de spectrul recesiunii. Cifra de afaceri a organizatorilor de jocuri de noroc a început să aibă creșteri nesemnificative, raportate la anii precedenți, iar numărul participanților la joc nu mai crește exponențial ca până acum.

Activitatea unei case de pariuri off-line se desfășoară pe baza unor reguli de piață, mai mult sau mai puțin scrise. Plata imediată a câștigurilor, a propriilor angajați și a taxelor către bugetul de stat sunt aspecte elementare care asigură buna funcționare a oricărui operator de profil.

Real – Barça este pentru cei mai mulți atracția numărul 1 a acestui weekend. Cum nu pentru toți, când meciul ăsta se urmărește în toată lumea? Nu, nu pentru toți. Categoria aceea infimă se numește, simplu, „pariorul”. Pentru acesta, banul este pe primul plan, El Clasico nu înseamnă altceva decât un meci deosebit de periculos, de evitat pe cât posibil, iar dacă nu se poate, măcar de evitat pariurile simple, gen 1, X sau 2. Și poți să-l condamni pe „investitor”? Practic, ce să parieze la o astfel de finală a Primerei? 1, ar zice unii, pentru că se joacă pe Bernabeu, iar Ronaldo, Kaka și Higuain nu au voie să rateze și titlul. X, ar spune alții, pentru că sunt la egalitate de puncte și nimeni nu va risca să iasă din cursă. 2, ar spune favoriții lui Messi. Păi nu l-ați văzut cu Arsenal? Cine poate să-l oprească? E balonul baloanelor de aur și extraterestrul extratereștrilor. Personal, n-am niciun fel de obiecție la niciuna dintre variante. Bun, și atunci ce să pariez? Sincer, habar n-am. Poate 1 ar merge. Sau X. Sau 2. Sau lăsați-l naibii la o parte!

Fobia pariurilor nu i-a iertat nici pe cei care sunt implicați în acest fenomen, istoria consemnând mai multe evenimente de-a lungul timpului. Chiar dacă sunt nenumărate exemple care pot fi aduse în prim plan, astăzi vom enumera doar două.

În perioada în care Dorinel Munteanu pregătea Vasluiul lui Porumboiu, exista un jucător din lotul „Neamțului” care miza la fiecare etapă pe victoria formației sale o sumă mare, în jur de 100 de milioane. Schema s-a repetat de cinci-șase ori, iar pariurile erau făcute de un prieten apropiat, însă la câștig prefera să se ducă singur să-și ridice suma de la casierie. De menționat că respectivul s-a cam păcălit, Vasluiul având niște rezultate