Deplasarea de la Cluj, de ieri, s-a dovedit una cu probleme pentru antrenorul Gheorghe Tadici (foto). Pe lângă faptul că echipa sa, HC Zalău, a pierdut disputa cu „U” Jolidon (23-30), din etapa a treia a Ligii Naționale, fostul selecționer a mai și fost huiduit de spectatori pe întreaga durată a meciului din cauza protestelor tehnicianului la adresa arbitrelor Anton și Năstase. Mai mult, conform Mediafax, Tadici a avut și un schimb de replici cu jucătoarea Mihaela Ani-Senocico, care a făcut parte din naționala României la JO de Beijing.

Fenomenală, incredibilă, un adevărat zid pentru adversare. Luminița Dinu (foto) a fost din nou numărul unu la Oltchim. De altfel, nu a fost nicio surpriză. Luminița apără excepțional de vreo zece ani.
Echipa națională are nevoie de un asemenea portar. Fără el, potențialul României se reduce până aproape de 50%. Huțupan-Dinu a anunțat după Jocurile Olimpice de la Beijing că se retrage de la națională. Și-a motivat decizia și printr-o­ scrisoare trimisă la FRH. La cârma primei reprezentative a venit însă un nou selecționer, Radu Voina. Fără a minimaliza importanța familiei, antrenorul primei reprezentative i-a cerut totuși Luminiței să mai continue măcar până la CE din Macedonia. A adus ca argument faptul că această competiție vine foarte rapid, în două luni. Radu Voina s-a dus după Huțupan-Dinu la Baia Mare, a venit și ieri la Rm. Vâlcea. Cu lacrimi în ochi, Luminița și-a anunțat decizia.

Cu Tadici sau fără Tadici, cu Târcă sau fără Târcă, Oltchim – Rulmentul nu-și pierde câtuși de puțin din farmecul unui megaduel, ba din contră. La urma urmei, cu bugete între primele cinci ale continentului nici n-ar putea fi altfel.

Luna noiembrie va fi hotărâtoare pentru viitorul sportului românesc, în perspectiva cel puțin a JO de la Londra. Nu numai că sunt programate alegerile pentru președinția COSR, ci și cele parlamentare.

Domnule Bellu, se aude că veți candida la șefia COSR…
Ați auzit greșit! Deocamdată sunt în concediu, nu mă gândesc la asta. Sigur, este o variantă, ce s-a mai vehiculat. Nu exclud această posibilitate, dar eu niciodată nu fac un pas înainte de a cântări bine. Trebuie avut în vedere că se suprapun două evenimente ce pot schimba totul, atribuțiile oricăruia dintre noi.

Cazanul fierbe la etajul cel mai înalt al tenisului românesc. În ecuația viitoarelor alegeri pentru funcția de președinte, și-așa complicată, au intervenit alte necunoscute. Rezolvarea stă tot în mâinile lui Ilie Năstase.

Jumătate de an a trecut de la demisia lui Năstase și va mai dura luni bune până când va fi ales un președinte cu puteri depline. Adunarea Generală Extraordinară, în care va fi programat scrutinul, nu va avea loc mai devreme de luna decembrie. Până atunci, taberele se așează. Și nu sunt puține.

Din urna de ieri, de la Madrid, ca adversară a României pentru turul întâi (6-8 martie 2009), a ieșit semifinalista actualei ediții, Rusia.
Ne speriasem degeaba de un al treilea șoc consecutiv cu Franța. ITF a recurs la o prevedere nouă a regulamentului: două țări care s-au confruntat în aceeași fază doi ani la rând sunt automat repartizate în jumătăți diferite de tablou. Trupa garnisită cu vedete a lui Șamil Tarpișchev va veni în România recomandată de rezultatele fantastice din ultimele trei ediții: Salatiera cucerită în 2006, finala din 2007 și semifinala pierdută weekend-ul trecut, la Buenos Aires (2-3 cu Argentina). Problema unei săli regulamentare revine în actualitate. „Probabil se va juca la Sala Polivalentă. La Romexpo s-ar putea amenaja, dar sunt costuri foarte mari. Numai chiria ar fi 10.000 de euro pe zi”, arată Adrian Marcu.

Rusia va fi adversara echipei României în primul tur al Grupei Mondiale a Cupei Davis, s-a stabilit astăzi, prin tragere la sorți, la Madrid.

Întâlnirea este programată între 6 și 8 martie 2009, la București.

Antrenorul echipei României, Adrian Marcu, a comentat tragerea la sorți:

„Nu e cel mai convenabil adversar, dar erau și variante mai rele. Rusia e una dintre favoritele la câștigarea Cupei Davis. Cel mai probabil, meciul se va juca la București, în sala Polivalentă”

Pentru Andrei Pavel, viitorul căpitan nejucător al României, formația Rusiei este una dintre favoritele la câștigarea Salatierei de Argint.

„Greu, foarte greu, Rusia e una dintre cele mai tari. Mai ușor ar fi fost cu America, dar asta e Grupa Mondială. E superb pentru tenisul românesc că vom avea un asemenea meci pe teren propriu” , a spus Pavel pentru ProSport.

Românii speră să scape de coșmarul ultimilor ani, la tragerea la sorți a Grupei Mondiale, de astăzi, de la Madrid. Odată scăpați de purgatoriul barajului cu India, încep adevăratele emoții pentru echipa de Cupa Davis: azi la prânz (14:15 ora României), Hănescu și compania vor afla cu cine și unde se vor bate în turul întâi al Grupei Mondiale. De la ultima promovare în elită, în 2002, tricolorii au izbutit o singură dată să se avânte mai sus de turul inaugural. S-a întâmplat în 2005, când victoria cu Belarus, de la Brașov, i-a purtat în sfertul de finală de la Split, contra Croației. În rest, fie subțirimea lotului, fie calibrul adversarului ne-a pus piedică. Pentru 2009, ideea împărtășită de întreg lotul este evitarea adversarei din ultimii doi ani, de la Clermont Ferrand și Sibiu. „Nu mai vrem Franța, ne-a ajuns”, a spus Adrian Marcu, sătul de trupa lui Gasquet, ce ne-a executat de câte ori ne-a prins. Și s-a întâmplat de trei ori în ultimii cinci ani: 4-1 la București, în 2003, 4-1, în 2007, 0-5, în 2008.

Victor Hănescu nu ne lasă la greu. A adus punctul decisiv cu Belarus, la Brașov, și cu Japonia, la Osaka. Acum, debordând de încredere, a aplicat sigiliul peste barajul contra Indiei, ce păstrează România în Grupa Mondială.
Un indian agresiv, încăpățânat, tenace, pe care Hăne și-a propus să-l țină departe de fileu. Dar nu e simplu.

Adversarul se năpustește, iar la retur expediază ghiulele pe forehand, favorizat și de serviciul oarecum plat al lui Victor.

N-o fi India chiar o forță în tenis, dar Leander Paes reprezintă un monument al sportului. Mutat câteva zile pe zgura de la București, adversarul României vine dintr-o țară cu peste un miliard de locuitori. Ascultându-l, înțelegi ușor cât de mult o iubește, dar și de ce îți trebuie un suflet nobil pentru a ajunge numărul 1 în sport.

Provii dintr-o familie de olimpici. Cât a contat?
Mult, mai ales în formarea mea. Mama a fost căpitanul echipei de baschet, iar tata a luat medalie de bronz la München 1972, la hochei pe iarbă. Mediul pregătit de părinți în casa noastră a fost propice pentru sport. M-au sprijinit, m-au încurajat. Tata fiind și doctor, e și fizioterapeutul meu. A avut grijă de pregătirea fizică, de corpul meu, de dieta mea. S-a asigurat că totul e curat, că nu-mi bagă nimeni vreo substanță nebună în mâncare sau îmi dă careva vreun medicament interzis. De asta am rezistat 20 de ani la nivel înalt. Am fost binecuvântat cu asemenea părinți.

O formulă improvizată, cu Adrian Cruciat aruncat în premieră în focul Grupei Mondiale alături de Horia Tecău, a ținut două ore și jumătate în șah coloșii dublului indian, Leander Paes (8 ATP) și Mahesh Bhupathi (11 ATP). Foști lideri mondiali și câștigători a patru Grand Slam-uri. E ceea ce a avut perechea română de cealaltă parte a fileului. Și totuși, Crusy și Horia maschează nesincronizările debutului și amenință din fașă serviciul advers. Pletosul cu alură de rock-star joacă deseori inteligent, inspirat, iar gigantul cu șepcuță arată că nu întâmplător figurează în Top 100 ATP la dublu. Un break avans, realizat pe serviciul lui Bhupathi și o minge în ochiul lui Paes. Insuficient. Leander nu lovește, dar amortizează. Vedem tenisul boem, de altădată, însă și eficace. Ce viteză de reacție, ce reflexe! Parcă e un practicant de ping-pong. Și mai vine și cu un lob „obraznic”, pentru minge de set. 6-4 India, pe serviciul lui Cruciat.

Victor Crivoi părăsește temător în necunoscut, dar, treptat, se eliberează de emoții și calcă din ce în ce mai apăsat, spre întâia lui izbândă în Cupa Davis pentru România: 7-5, 5-7, 6-2, 6-2 cu Prakash Amritraj.
Tatăl indianului a scris istorie pe vremea lui Ilie Năstase, iar așchia nu sare departe de trunchi. Genunchii românului de 26 de ani încă mai tremură după șocul de acum doi ani administrat de HT Lee, mai ales că Amritraj năvălește în permanență spre fileu și execută voleuri à la Pete Sampras. Passingurile lui Victor nu ies, se face 0-3, apoi 2-5. Însă Crivoi nu mai e un puțti, experiența îi permite să-l ghicească pe indian și să profite de câteva naivități ale adversarului prins atacând în „zona interzisă”. Reverul cu două mâini capătă tăișul unei lame de cuțit. Întoarce soarta setului, la o a cincea minge de break.

De șase ani încoace, România a găsit loc de scos cămașa în meciurile de baraj. Slovacia, Ecuador, Canada, Coreea de Sud, Japonia… Acum vine India, încă un obstacol în calea continuității între cele mai valoroase 16 formații ale lumii.Cu excepția Quito 2003, până astăzi, Andrei Pavel a tras echipa după el. În mare parte, aici a stat și garanția succesului. Bine, de fiecare dată și sorții ne-au surâs. Tricolorii au evitat nume cu greutate și în cazul de față, mai ales că India a făcut deplasarea la București, departe de iarba de la New Delhi, pentru o întâlnire pe zgură. Dar, și-așa, pe indieni nu-i putem privi de sus, mai ales prin prisma dublului în care o legendă vie în India, Leander Paes, la 35 de ani, încă ține sus steagul. Două titluri în trecut la Roland Garros și câte unul la Wimbledon și US Open, plus o finală chiar anul acesta la New York (fără partenerul tradițional, Mahesh Bhupathi), toate în vitrina omului din Calcutta.

Anii trec, barajele se succed, dar ceva s-a schimbat. Din echipă lipsește Andrei Pavel, care i-a predat ștafeta noului număr 1, Victor Hănescu. Ciudat sentiment să-l vezi pe Andrei de aceeași baricadă cu reporterii. E chemat în față, dar refuză. „Clasamentul mi-a fost slab, nu m-au băgat în echipă”, a glumit „Cneazul”, dar mesajul e altul: „Cu India, trebuie să vă descurcați și fără mine!”. Din postura de lider, Hăne are un alt discurs, mai sigur, mai hotărât: „Să fim atenți! Indienii au avut rezultate bune și pe zgură”. Cum adversarii nu au jucători în Top 200 ATP la simplu, Victor e precaut, dar nu îngrijorat. „Suntem mai buni! Ar fi frumos să încheiem socotelile cât mai repede”.

Indienii nu doar că au un dublu redutabil, ci și un tânăr de mare perspectivă, care a impresionat la Open România. Somdev Devvarman (23 de ani, 242 ATP) n-a câștigat din tenis decât 50.000 de dolari în toată cariera, dar tenisul pe care l-a arătat pe zgura de la București îl pune în gardă pe căpitanul-nejucător, Adrian Marcu. Al doilea om la simplu pentru întâlnirea cu România după Prakash Amritraj (24 de ani, 22 ATP), Devvarman, fără a avea vreo lovitură de excepție, a făcut victime importante în calificările BCR Open. L-a spulberat pe Florin Mergea (6-1, 6-2), l-a învins în trei seturi pe Volandri și a fost la trei mingi de o victorie cu Nicolas Almagro, jucător de Top 20. Visând să trimită România în Zona Euro-africană, indienii mizează pe un punct în întâlnirea de dublu și două victorii la simplu, din care una s-ar vrea semnată de Devvarman contra jucătorului numărul 2 al nostru, probabil Victor Crivoi.

De parcă nu erau suficiente pro­­blemele de efectiv, în pregătirea barajului din weekend cu India intervine și un alt factor perturbator: vremea. Ploaie mocănească, vânt puternic și frig pătrunzător. Condiții imposibile pentru un antrenament de tenis. Antrenorii Florin Segărceanu și Adrian Marcu au dat din colț în colț pentru a găsi un spațiu de pregătire cu zgură, suprafață pe care, de vineri, se va disputa întâlnirea având ca miză rămânerea în Grupa Mondială a Cupei Davis.

Francezul Gilles Simon a clonat trofeul de anul trecut, devenind primul dublu campion pe zgura de la București. Omulețul firav, de 65 kg, era privit ca victimă sigură înaintea finalei cu puternicul Carlos Moya. Fără a „rupe” mingea, pe Gilles Simon l-au făcut mare agilitatea, tehnica și inspirația. Să-i fi turnat plumb în picioare cele trei ore ale semifinalei cu Acasuso? Să fie apăsat de presiunea de a-și apăra punctele de anul trecut? Da de unde! Când te apropii de Top 10 și l-ai învins pe Federer, porțile se deschid larg. Chiar și spre Turneul Campionilor, de la Shanghai.

După 12 ani, Carlos Moya dispută din nou finala de la București. Adversar: campionul en-titre, Gilles Simon. La 32 de ani, dacă mai era nevoie, Carlos Moya a arătat ieri, la București, că racheta unui fost lider mondial nu îmbătrânește cu una, cu două. 20 de ani. Parcă ieri. Spaniolul pletos își începea ascensiunea, culminată în 1999 cu poziția de lider mondial. A pierdut atunci, în 1996, finala pe zgura bucureșteană contra compatriotului Alberto Berasategui, dar s-a întors. În anul următor, apoi în 2006. Iar acum, într-o semifinală echivalentă cu un război al generațiilor cu cel văzut drept aspirant pe viitor la coroana mondială, Richard Gasquet, a estompat diferența de vârstă (francezul are 22 de ani). De ce?

Cu numai șase zile înaintea barajului împotriva Indiei, pentru rămânerea în Grupa Mondială, căpitanul nejucător Adrian Marcu degaja optimism și alunga norii negri ce s-au adunat deasupra Arenelor BNR.
Veștile proaste au lovit centrul de greutate al echipei României de Cupa Davis. Absența din teren a lui Pavel, încă în convalescență din cauza problemelor la spate, accidentarea lui Mergea, oboseala accentuată pe care o resimte Hănescu, toate la un loc elemente ce zguduie castelul construit ani buni de tricolori în elita mondială.

Ultimii români în turneu, Crivoi și Cruciat, n-au rezistat cu Gasquet, respectiv Gabașvili. Regres față de ediția anterioară a BCR Open. Dacă anul trecut Victor Hănescu disputa finala turneului, acum toți românii au dispărut dinaintea sferturilor de finală. Din 2000 încoace, cu excepția lui 2006, măcar un tenismen autohton atingea cel puțin sferturile de finală. Există similitudini cu ce s-a petrecut acum doi ani. Ca și atunci, când Victor Crivoi avansa în optimi pentru a fi eliminat de Paul Henri Mathieu, tot un francez i-a barat drumul. Richard Gas­quet nu traversa cea mai fericită perioadă a carierei, dar strălucirea locului 7 mondial pe care s-a aflat în iulie 2007 nu se stinge cu una cu două.

Imediat după antrenamentul din Ghencea, de ieri-dimineață, Juan Carlos Toja, Abel Moreno și Arthuro s-au relaxat urmărind pe viu un meci din cadrul turneului ATP de la București. Dintr-o lojă a arenei centrale a BNR, tripleta roș-albastră s-a delectat cu spectacolul pe zgură oferit de doi tenismeni spanioli, numărul 18 mondial, Nicolas Almagro, și al 64-lea jucător al lumii, Guillermo Garcia-Lopez. Din nefericire pentru Toja, favoritul său, Almagro, a fost eliminat. „Suntem prieteni buni. De câte ori am ocazia, îmi place să văd o partidă de tenis de-a lui. E al doilea sport în topul preferințelor mele, bineînțeles după fotbal”, a spus mijlocașul columbian. Când vine vorba de apropiatul debut al grupelor Ligii Campionilor, sud-americanul spune cu hotărâre. „E deosebit de important să trecem de prima fază, să ne calificăm mai departe”, a întărit Toja, evitând totuși să se pronunțe asupra numărului de puncte pe care Steaua îl va acumula în seria cu Bayern München, Lyon și Fiorentina.

Adrian Cruciat dezvăluie că pentru el, Roger Federer este jucătorul ideal. După ce își va termina cariera în tenis, timișoreanul vrea să intre în presă. E preziua debutului la Open România, iar la volan, tipul cu înfățișare de rock-star are bașii dați la maximum. Așa își adună puterea de concentrare, încrederea de a-și apropia, la 25 de ani, prima victorie în circuit. Adrian Cruciat (183 ATP), un nume ascuns tenisului mare. Acum doi-trei ani, rezultatele întârziau să apară și voia să lase racheta pentru o carieră în presă. Absolvent al Facultății de jurnalistică din Timișoara, Crusi, cum îl alintă prietenii, a semnat în ProSport interviul cu H.T. Lee înaintea barajului din 2006, cu Coreea de Sud, și a relatat de la fața locului unul dintre demonstrativele de poveste Federer – Sampras.

Accidentarea lui Florin bulversează lotul de Cupa Davis pentru baraj. Un sunet de atenționare din surdină s-a transformat ieri în alarmă de gradul întâi. Și-așa fără Andrei Pavel, România l-a pierdut pentru barajul cu India și pe Florin Mergea (foto). Apropiata întâlnire de „a fi sau a nu fi” în Grupa Mondială (București, 19-21 septembrie) dă mari bătăi de cap căpitanului nejucător Adrian Marcu, forțat ieri să recurgă la o manevră bruscă. Florin Mergea, om de bază la dublu în echipa de Cupa Davis, a suferit o entorsă la glezna dreaptă în timpul meciului din turul întâi al BCR Open. În întâlnirea Mergea / Tecău – Granollers / Starace, la scorul 1-6, 2-3, Florin a călcat greșit deplasându-se spre fileu.

Federer, al cincilea triumf consecutiv la US Open. Performanță unică în Era Open! Maestrul s-a întors. Pentru a doborî noi recorduri, pentru a încânta lumea tenisului. Pentru glorie. Pentru primul trofeu important în 2008: 6-2, 7-5, 6-2 în finala de la New York cu Andy Murray. Asfințitul metropolei americane e răsăritul pentru Federer. Mingea de la scoțianul atomic nu trece fileul. Motorul meciului calează brusc. Roger se prăbușește ca fulgerat. Într-o clipă prin minte i se derulează parcă toată tristețea pierderii finalelor de la Roland Garros și Wimbledon, eșecul olimpic, detronarea de pe tron. Apoi, trezirea la viață. Da, Federer cel îngropat de mulți după ce a îngenuncheat la picioarele lui Nadal, e mai viu ca niciodată.

Al treilea trofeu la New York și revenirea, după cinci ani, în fruntea ierarhiei WTA. Taifunul Hanna se abătuse asupra New York-ului, decalând cu o zi finalele ultimului turneu de Grand Slam al anului. Nici n-a trecut bine, că pe Arthur Ashe Arena a lovit uraganul Serena. Forța e ingredientul principal, iar când mai adaugă inspirație și putere de concentrare, nimeni și nimic nu poate sta în calea celei mai mici dintre surorile Williams. Așa se explică de ce, de pe locul 125 mondial în 2006, și-a completat ascensiunea înapoi către prima poziție, pe care s-a mai aflat în august 2003. Cu o foame de glorie regăsită, Serena a detronat-o pe Jelena Jankovic, la capătul unui ultim act palpitant: 6-4, 7-5.

Victor Hănescu a început excepțional cu Tursunov, dar s-a topit pe parcurs: 7-6/2, 3-6, 4-6, 2-6. Victor Hănescu a aprins scânteia primei victorii a carierei la New York, iar aseară, în turul secund, a încins focul, contra unui adversar redutabil, Dmitri Tursunov (27 ATP). L-a ținut însă aprins doar un set. Mingile pleacă din rachetă cu temperatura unor cărbuni încinși. Nu degeaba un Hănescu bine acomodat cu suprafețele rapide e bine plasat într-un top al eficienței primului serviciu la actualul US Open. Aici stă cheia meciului! Victor știe, simte, atacă și nu greșește. Un prim set adjudecat la tie-break, așa cum îi place cel mai mult. Dar, a perpetua evoluția de excepție e teribil de greu, mai ales contra rusului, un tenismen cu fizic și lovituri de Top 10.

Prin raportarea la trecutul apropiat, numai o surpriză de proporții i-ar fi permis Ralucăi Olaru să treacă de Dominika Cibulkova. Românca și jucătoarea din Slovacia au ambele 19 ani, iar după cum au stat lucurile în prima jumătate a lui 2008, eleva lui Ioan Iovănescu pornea clar drept outsider. Nu atât prăpastia de 100 de locuri în WTA (Raluca e pe locul 124), cât prezența fluctuantă pe teren, cauză a accidentării la încheietura mâinii. În antiteză, Cibulkova a venit la New York cu două finale WTA în bagaj (Amelia Island și Montreal), lăudându-se cu victime de renume în circuit: Venus Williams, Jankovic Dementieva, Petrova sau Bartoli.

47 de minute. De atât a avut nevoie Raluca Olaru (124 WTA) pentru un al patrulea succes la actualul US Open: 6-0, 6-2 cu Edina Gallovits (88 WTA), în primul duel românesc în turnee de Grand Slam din 1999 încoace. Venită din calificări, „Domnița Ralu” a profitat la maximum de neajunsul adversarei. Edy nu mai apăruse pe terenurile de tenis de la Wimbledon, acolo unde a suferit o fractură de stres, fără de care ar fi prins, pe ultimii metri, Jocurile Olimpice. De cealaltă parte a fileului, după lunile de chin în care durerile la încheietura mâinii i-au blocat ascensiunea, Olaru a prins curaj. Meciul din turul întâi de pe terenul 14 de la Flushing Meadows a debutat abrupt, cu un break al jucătoarei pregătite acum de Ioan Iovănescu. Pe mai departe, Raluca a înșirat game după game, în vreme ce Edina abia dacă a adunat câteva puncte. În setul secund, timișoreanca a dat semne de revenire, însă nu a izbutit decât să evite o înfrângere la zero.

Mai competitivă de la un turneu la celălalt, Sorana Cîrstea (18 ani, 53 WTA) culege roade și la prima apariție la New York: 6-4, 4-6, 6-2 cu a 58-a jucătoare a lumii, Lucie Safarova.A reprezentat România la Beijing, dar nu a rămas alături de restul delegației. Eleva Alinei Tecșor a decolat spre Statele Unite, unde săptămâna trecută a atins sferturile la New Haven. Acum aprinde focul la US Open. Cu cehoaica Safarova, în turul întâi, a gestionat bine fluctuațiile de joc. Și-a cedat serviciul în game-ul inaugural, iar în setul secund i-a permis adversarei să facă break-ul de 5-4, deși conducea cu 40-0! „Decisivul” a găsit-o mai proaspătă și i-a permis revanșa după înfrângerea din aprilie, de la Miami, când Safarova se impunea în două seturi.

Cu trei victorii contra unor jucătoare din Top 20 în acest sezon (Chakvetadze, Kirilenko și Pennetta), Cîrstea abordează cu optimism confruntarea din turul al doilea, cu numărul 4 mondial, Svetlana Kuznețova. Deocamdată, cifrele din dreptul ei indică 60 de puncte WTA și 30.000 de dolari.România va avea cel puțin două fete în turul secund, Raluca Olaru și Edina Gallovits jucând noaptea trecută una împotriva celeilalte. Tot mult după lăsarea întunericului la București, Monica Niculescu a înfruntat-o pe Kaia Kanepi. Pe tabloul masculin, Victor Hănescu joacă astăzi contra lui Albert Montanes.

Un număr record de jucătoare din România se prezintă la startul ultimului turneu de Grand Slam al anului, ce debutează mâine pe terenurile de la New York.

Raluca Olaru (123 WTA, foto, stânga) a scăpat de necazurile medicale și a parcurs cu succes faza calificărilor. Victoria cu 6-2, 6-3 în fața portughezei de 15 ani, Michelle Larcher De Brito, o propulsează pe tablou,

În primul tur al calificărilor turneului de Grand Slam de la New York, Raluca Olaru (123 WTA) a învins-o cu 6-4, 6-4 pe Sandra Martinovic (Bosina Herțegovina) și va juca în continuare împotriva lui Marie-Eve Pelletier (Canada, 249 WTA).

Restul reprezentanților României angrenați în calificări, Cătălin Gârd, Adrian Ungur și Liana Ungur au părăsit competiția din primul tur.

Tragerea la sorți a tabloului principal are loc în această seară.

În primul tur al calificărilor turneului de Grand Slam de la New York, Raluca Olaru (123 WTA) a învins-o cu 6-4, 6-4 pe Sandra Martinovic (Bosina Herțegovina) și va juca în continuare împotriva lui Marie-Eve Pelletier (Canada, 249 WTA).

Restul reprezentanților României angrenați în calificări, Cătălin Gârd, Adrian Ungur și Liana Ungur au părăsit competiția din primul tur.

Tragerea la sorți a tabloului principal are loc în această seară.

Phelps a suferit cumplit până la fericire: un accident stupid îi amenințase participarea la JO. Michael Phelps și-a adăugat ultima piesă de aur la colecție și sărbătorește triumful suprem în sport. Și când te gândești că însăși participarea la Jocurile Olimpice fusese periclitată. Puțini își mai aduc aminte ce a pățit „Omul amfibie” în octombrie trecut, când a alunecat pe gheață și a căzut în timp ce se pregătea să urce la volanul mașinii unui prieten. Consecința: fractură la încheietura mâinii drepte. Verdictul medicilor l-a marcat enorm. După incident, își aduce aminte antrenorul lui, Bob Bowman, era „devastat”. „Își tot repeta: „S-a sfârșit. Sunt terminat”. Avea nevoie de o refacere miraculoasă.

Beijingul are un nou templu, Water Cube, statut conferit de performanțele remarcabile ale lui Michael Phelps. L-au descoperit englezii de la Telegraph, l-a descoperit o lume întreagă.

Sub alte auspicii, Phelps ar fi fost privit drept suspect. Doctorii de la sfârșitul secolului al 19-lea ar vedea în fizionomia „Glonțului din Baltimore” o predispoziție spre criminalitate. Fălcile lungi, urechile cât o oală, dinții dizgrațioși, vorbirea sâsâită i-ar contura imaginea unui răufăcător. Să nu mai amintim de înălțime (1,93 m) și de anvergura brațelor.

51 de centimetri. Diagonala televizorului sau puntea de legătură prin care, de la București, Adrian și Maria se simt teleportați lângă planșa olimpică. Acolo, fata lor caută tușele spre glorie. Numai în pielea părinților să nu fii!

0-1: Mama strânge tare cocker-ul în brațe. Prima tușă nu e a Anei. „Ce? Vai de mine!” Strânge pumnii, îi lipește: „Hai, mami!”
0-2: Tatăl trosnește palmele. Își aprinde nervos țigara. Prima țigară.
0-3: „Poți! Poți să recuperezi! Hai, tată! Hai!”, sună încurajările lui Adrian. Maria trage de zgarda câinelui, mai-mai să-l ștranguleze.
0-4: „Ah!” Maria dă din cap a nemulțumire.

Timișoreanca Edina Gallovits nu mai înghite fentele federației. Între „n-ai nicio șansă” și „fă-ți repede bagajele” se ascunde, în cel mai bun caz, incapacitatea de interpretare corectă a regulamentului.

Pe 17 iulie, ProSport dezlega corect ițele ce-o împiedicau pe Edina Gallovits să meargă la Beijing: deși forul intern susținea că Federația Internațională (ITF) îi interzice jucătoarei prezența în China pe motiv că nu a jucat în FedCup, adevărul a ieșit la suprafață. Încă de atunci, ITF, prin vocea unui purtător de cuvânt, s-a exprimat clar în favoarea sportivei. De neclintit până ieri, federalii s-au trezit brusc din reverie.

CNSAS susține că președintele Federației de Tenis de masă, Cristinel Romanescu, ar fi fost colaborator al securității. Șeful FRTM, Cristinel Romanescu, și-a turnat colegii în perioada comunistă. Cel puțin așa reiese dintr-o plângere depusă de CNSAS în ins­tanță.
Printr-un comunicat remis presei centrale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității susține că omul cel mare din sportul cu mingea mică ar fi semnat note informative pentru Securitate, sub numele conspirativ „Sebastian”.

La ultima ștachetă înainte de Beijing, Super Grand Prix-ul de la Monte Carlo, Elena Isinbaeva a strălucit, oferindu-și un nou record mondial: 5,04 m.
Serghei Bubka în variantă feminină, țarina rezidentă la Monaco s-a săturat de anii în care a stat deoparte. În 2005 a stabilit de cinci ori cea mai bună performanță all-time la „prăjină”. Apoi, un nou antrenor, chiar mentorul din trecut al lui Bubka, Vitali Petrov. „Așteptați 2008!”.