Promit din start că acest text despre Constantin Anghelache nu va avea nici umor, nici trimiteri la trecutul domniei sale, ci doar întrebări pe care n-ai cum să nu ți le pui.
Citindu-i editorialul din „Ring”, ziarul lui Ionuț Negoiță, șeful său și al tuturor dinamoviștilor, vechi sau noi, prima întrebare se referă strict la diplomație. Cât de diplomatic e ca un președinte de club să-și mitralieze antrenorul într-un ziar, ba chiar în ziarul patronului.
Mesajul e cât se poate de direct și de lipsit de echivoc, singura precizare fiind aceea că faptele se referă la recentul meci pierdut de Dinamo cu Viitorul „Acest joc a arătat cât de importante sunt profesionalismul și inspirația de pe margine (…). Se poate vedea cu ochiul liber că duminică nu s-a întâmplat astfel, ci dimpotrivă”. Numai cine nu vrea nu înțelege ceea ce e de înțeles. Nu sunt cuvinte rostite de un editorialist la adresa unui antrenor, ci sunt în mod particular vorbe scrise de președintele Anghelache, la adresa antrenorului său, Stoican. În mod normal astfel de discuții au loc între cei patru pereți ai biroului prezidențial și aproape niciodată în coloanele ziarelor. De ce a ales Anghelache această procedură atipică? A văzut-o la marile cluburi, unde în ziarele patronilor președinții îi mitraliază pe antrenori? Sigur nu! I-a sugerat-o Negoiță? Greu de crezut, probabil că dacă ar fi avut ceva să-i spună lui Flavius, patronul ar fi făcut-o direct, fără mijlocirea editorialului prezidențial!
Și-atunci? Mai degrabă trebuie interpretat că a vrut să aprindă paiele pe care stă antrenorul și să-l scuture puțin înainte de derby. În acest peisaj destul de tulbure, în care după o toamnă excelentă și o singură înfrângere în start de primăvară, se vorbește ba de Răzvan Lucescu, ba de Mulțescu, câteva rânduri bine țintite îl pot face pe Stoican să insufle echipei acea determinare care ar putea anula diferența evidentă de valoare din acest moment.
Mai departe, abandonându-l pe antrenor, editorialistul se referă în câteva rânduri la posibila incorectitudine a meciului de duminica trecută. „Cum se face că Viitorul este singura echipă din campionat pe care <<câinii roșii>> nu au învins-o?! (…) Mai neclară mi se pare și piesa în două acte în care Dinamo pierde acasă, aproape identic?! (…) Mi-ar fi de mare ajutor o explicație precisă, nu intuită”.
Gândim la fel ca în primul caz. Ați mai văzut vreodată vreun președinte de club care să pună la îndoială într-un articol corectitudinea jocului propriei echipe? Nu, niciodată! Și-atunci? Vi se pare că Anghelache acuză? Da, acuză, măcar și printre rânduri. Dar mai mult decât a se acuza, dă dovadă de o mare abilitate. Suspicionând meciul în scris, sau măcar luând subiectul în discuție, președintele reușește o manevră tactică extreme de eficace. Anume se scoate pe sine din toată această poveste, plasând-o cumva, chiar și tangențial, în spinarea celorlalți. Dacă asta nu e abilitate, atunci ce e?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER