De la taximetriști la oficiali din fotbal, de la chioșcarul care-ți vinde țigări la băiatul de la vulcanizare care-ți face presiunea la roți, țara e străbătută de o emoție a iertării, atât în ceea ce-l privește pe Gigi Becali personal, cât și referitor la soarta sportivă a Stelei. Multă lume opinează că patronul ar trebui pus numaidecât în libertate pentru că a făcut mult bine în viață, ceea ce e în mare parte adevărat, iar Steaua ar trebui grațiată fiindcă are cei mai mulți suporteri și e singurul club românesc capabil de performanțe externe rezonabile.
Neraliindu-te acestui curent, riști să treci drept veninos și apatrid. Dacă deschizi gura și invoci respectarea legii și a Justiției, ești acoperit imediat de un zgomot de fond care-ți spune, pe bună dreptate, că la cât s-a furat în țara asta și la câți nelegiuiți sunt în libertate, Steaua și Gigi Becali n-au cum să ispășească tocmai ei.
Ladislau Boloni își permite judecăți diametral opuse. Cere respectarea legii, spune că vinovații trebuie să plătească, ia în calcul și varianta retrogradării dacă regulamentul prevede așa ceva și își permite bancuri din care reiese clar că Gigi Becali se crede Dumnezeu. Știe cui se adresează, știe că are în față un popor iertător, un popor stelist și un popor emoțional. Știe și ce riscă, se așteaptă să fie făcut trădător, bozgor, să i se facă aluzii că rostește toate astea pentru că acum șapte sau opt ani a avut un schimb de replici cu patronul Stelei. Și, cu toate astea, își asumă afirmațiile, mizând prea puțin pe trecutul său transpirat la Sevilla și punând accent pe legi, civilizație și normalitate.
Ce nu înțelegem noi e că de Boloni e de altă factură. Genul de om pentru care milostenia se termină la ușa bisericii, de unde începe să guverneze legea, dar și un sistem propriu de valori, în cadrul căruia fapta e urmată fie de răsplată, fie de pedeapsă. În viziunea lui, dacă ești retrogradat, nu ți se termină viața, ci ai șansa de a reveni cu mai mult spirit. E o chestiune referitoare la renaștere, pe care n-o pricepem, pentru că suntem ghiftuiți cu iluzia că vom trăi mereu.
De asta n-a ajuns Boloni la CFR Cluj, de asta a stat așa puțin la echipa națională, de asta probabil că nu va mai antrena niciodată în România. Pentru el România e locul nașterii biologice și tot ce i s-a întâmplat în cei 60 de ani ulterior venirii pe lume a fost parte dintr-o terapie de modificare a gândirii. Îți trebuiesc 60 de ani de tratament mental să vezi într-o cădere șansa de a te ridica și doar o secundă să înjuri un om care spune asta. Hai, să zică zău cine nu l-a înjurat măcar în gând, măcar o dată!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER