Cărțile lui Pițurcă

Chiar dacă multora nu le convine, sau mai corect spus, nu ne convine, să aducă laude unei persoane cu care au fost deseori în conflict, este imposibil de separat victoria din Turcia de meritele clare ale lui Pițurcă. De flerul cu care a gândit anumite situații, de inspirația pe care a avut-o și până la urmă de norocul care l-a ocrotit și ne-a ocrotit. Încă nu știm dacă vom ajunge în Braziolia, dar dacă vom fi acolo punctul de plecare al călătoriei peste Atlantic trebuie să fie malul asiatic al Bosforului.

În opera antrenorilor există chestiuni corecte, pe care mulți dintre ei le duc la îndeplinire pentru a nu avea ce-și reproșa. Bagă jucătorii cei mai recomandați de ultimele evenimente pe posturile lor clasice, nu riscă, nu-și asumă noutatea, ineditul. La Istanbul, Pițurcă a procedat neconvențional în multe situații și de asta am câștigat. Să vedem care au fost, în ordine cronologică, procedurile atipice ale selecționerului.

1. L-a luat pe Grozav în locul lui Rusescu. Oricine l-ar fi adus pe atacantul Stelei, recomandat de forma bună, și l-ar fi lăsat acasă pe șeptarul Petrolului.
2. L-a lăsat pe Mutu rezervă. Chiar dacă pare un sacrilegiu, procedeul a ținut. Pițurcă a preferat să aibă în jumătatea adversă, încă de la fluierul de start, fotbaliști care să alerge.
3. L-a plasat pe Grozav în spatele lui Marica, mizând pe viteza lui Gicu, trimițându-l pe Stancu în bandă, oarecum la sacrificiu. Varianta clasică ar fi fost invers, cu Grozav aripă stângă și cu Motanul al doilea vârf.
4. L-a titularizat pe Tamaș fundaș dreapta. Calea bătătorită era trimiterea în acea zonă a lui Luchin.
5. A mizat pe rodajul comun de la Steaua al cuplului Bourceanu-Pintilii, deși perechea Bourceanu-Lazăr părea consacrată în acea zonă.

Toate aceste mișcări cumva împotriva logicii i-au ieșit, dar ce-ar fi fost dacă, în contextul acelorași evenimente, la două cornere ale turcilor în minutele 93 și 95 am fi luat  goluri? Am fi scris, probabil, că Pițurcă a făcut numai prostii, începând cu selecția și terminând cu schimbările, unde l-a băgat pe Cociș ca să ne piardă meciul. Și, fără îndoială, am fi spus că dacă încerci să păcălești fotbalul, te păcălește el pe tine. Dar uite că nu ne-a păcălit și acum trebuie să ne scoatem pălăria în fața unui selecționer-jucător, inspirat de la convocare până la fluierul final.