Aproape un an și jumătate Steaua a fost azilul de zi și de noapte unde frații Florin și Mihai și-au trăit senectutea. Nu pentru c-ar fi bătrâni, ci pentru că s-au comportat mereu ca niște vârstnici mofturoși, cu tot felul de nazuri și de ieșiri bizare.
Dacă nu știați, acum aproape un an fratele cel mare a sărit la gâtul lui Bourceanu la un antrenament. Tot atunci l-a lăsat cu ochii în soare pe antrenorul care-i întinsese mâna după un meci. Nopțile, fratele cel mic făcea raliuri dus-întors către Sibiu, iar diminețile nu putea să stea în picioare la antrenament. Mihai a mai dat niște goluri, dar demult, Florin a înscris o singură dată în toamna trecută, într-un meci cu Oțelul. Se face anul de-atunci. Iar șanse i s-au tot dat, nu poate să spună că n-a fost băgat în seamă de vreme ce ultima oară a intrat titular săptămâna trecută, la Trnava.
Acum, cei doi pătimesc și plătesc pentru vremurile de demult, când nimeni nu-i trăgea de mânecă să le spună că nu e bine ce fac. La Craiova erau regi, dar niște regi ai unui regat al iadului. După ce-au plecat de-acolo, n-au mai fost în stare de nimic. Măcar Florin a fost accidentat grav, însă Mihai s-a topit pe picioare, ca o lumânare lăsată într-un loc prea cald.
Asemenea biografii dor. Îngrijiți și treziți la timp, frații puteau juca împreună în națională, precum familiile Laudrup, Wan den Kerkhoff, Vujovic sau Ducke. Cei care au greșit n-au fost antrenorii, ci Gigi Becali. De fiecare dată, după fiecare nefăcută, patronul ierta ca un popă de țară, băgându-le capetele sub patrafir. Miluiți de-atâtea ori, probabil că nici acum nu cred că totul s-a sfârșit și așteaptă o nouă împărtășanie și o nouă șansă. Greșeala e că de fiecare dată în loc de îndemnuri la muncă li s-au dat tricouri de titulari.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER