Am străbătut Calea Giulești sâmbătă seara, la câteva minute după înfrângerea Rapidului. Sute de oameni murați de ploaie și acriți de protestele aproape perene la adresa lui George Copos. Între piciorul Podului, Piața Crângași, Prunaru și Pasteur, magnatul schiului de elită a ajuns un fel de lotru Texan căutat de toți șerifii pentru nenumărate jafuri.
De la elitiștii de sub tribuna zero până la lumpenii din partea cealaltă, trecând prin focul viu al Peluzei (litera mare nu e întâmplătoare), toată lumea l-ar vrea pe Copos sfârtecat, rupt cu cămilele, alungat, tăvălit prin smoală și fulgi. Mulți dintre doritorii de sânge sunt cei care acum zece ani, dar și ceva mai încoace cântau „George Copos, asta ești, Berlusconi din Giulești”. Atunci, în acei ani, era evidentă electrificarea locomotivei cu aburi. Se câștigau titluri, se dărâmau bariere, era adus Mircea Lucescu, apoi, peste ani, Răzvan. Se călătorea la clasa întâi pe șinele Europei.
Acum, Copos e paria. Nae Stanciu își exersează umorul filosofic, spunând că pe vremea lui Ceaușescu se fugea cu elicopterul, iar acum se fuge cu insolvența. Suporterii îl huiduie pe Copos, îl înjură, îl răstignesc, e o procedură revoluționară și populistă să te dai la ciocoi atunci când te mândrești cu sărăcia.
Cu ani în urmă, chiar și anul trecut, Copos găsea soluții și făcea împrumuturi bancare grele, scoțând de câteva ori din rahat un club care nu producea altceva decât frustrare. Acum patronul nu se mai împrumută, nu mai are la dispoziție creduli ca Taher sau Valvis pe care să-iI jongleze și pe deasupra mai are și beleaua cu Dosarul Transferurilor. Un schior tehnic ca el, un specialist al slalomului special, s-a împiedicat într-un butuc uitat pe pârtie și acum stă la conservare sub nămetele protector format imediat în jurul său.
Copos e zgârcit, Copos nu plătește jucătorii, Copos trebuie să dispară și să lase Rapidul. Să-l lase cui? Acelui bătrân care ne-a emoționat cu gestul său de a da un milion din pensie pentru a salva clubul? Din păcate nu sunt mulți ca el, Rapid nu e Borussia Dortmund, în Giulești se iubește pe gratis.
Să zicem că George Copos va asculta glasul cartierului și va pleca. Oare ce se va întâmpla atunci? Lutz Stache nu mai vine, de fapt era Șuț Lache. Porumboiu își apără cavalerește la televizor prietenul aflat la strâmtoare, dar e prea afacerist ca să investească doar în dragoste. Nimeni nu poate face nimic, în afară de Copos și avocații săi care ung insolvența pe cozonac de Dorobanți.
Cine oare are puterea să-și aducă aminte că acum un an și jumătate în Giulești se făcea un proiect măreț, cu jucători scumpi, cu antrenor bun, cu manager excelent? Se promitea titlul, orice altceva era echivalent cu dezastrul. Între timp titlul s-a dus pe șine, deși putea fi câștigat, jucătorii au ajuns la Comisii, colaboratorii sunt bine-mersi în alte părți, iar Copos a rămas să-și ia ce-i dă tribuna. Are o vină de neiertat, aceea de a fi avut încredere în prieteni.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER