Costică securache

Pentru Dinamo, cea mai pângăritoare molimă nu e c-a venit criza, ci că dezorientatul Negoiță are un unchi. El se numește Constantin Anghelache, lumea îi spune Costică Anghelache când e de față și Costică securache atunci când se întoarce cu spatele.

Acest glorios reprezentant al ceaușismului biruitor la orașe și sate bănuiește că se află tot în vremea în care cincinalul se înfăptuia în patru ani și jumătatre și crede în sinea lui pustie că Țălnar ar fi trebuit să-i facă vreo 15 puncte pe meci și să-i ia campionatul cu un lot demn de Cupa Satelor. Intră în direct la televizor și crezându-se la Plenara Lărgită spune că Dinamo negociază cu vreo cinci antrenori, deși Dinamo are pe bancă un Saint Bernard de Alba care a umblat toată primăvara cu plosca de gât, a salvat cadavre din nămeți și a supraviețuit cu Dandea și Strătilă, două mijloace de producție puse la dispoziție de vizionarul economist care a scris mai multe cărți decât a citit.

Singura calitate pe lumea astra a ofițerului dezbrăcat în civil e că e prieten cu Mircea Lucescu. Nea Mircea, iertare, dar într-o glorioasă carieră ați avut un moment de rătăcire în care vi s-a lipit acest doișiunsfert de carâmbul la care nu erați atent! Probabil în timp v-ați dat seama de eroare, însă e păcat că n-ați avut puterea de a vă descăpușa. Lumea spune despre lustruitul cu pantaloni evazați (erau la modă acum o jumătate de viață de om) că pe vremea când era trimis de statul român la Londra pe post de reprezentant economic (adică șpion, să priceapă și tanti Aglaia), mâzgâlea cu plaivazul sigla de la un Aston Martin parcat când au venit doi Bobby, milițienii londonezi, și l-au luat de ceafă, l-au identificat după balonzaidul cu dungă la mâneci și i-au explicat că spionajul economic e altceva decât conspectele  din Ștefan Gheorghiu și din I.C. Frimu.

Personal, am simțit pe propria-mi piele doctrina economică a profesorului de economie planificată. Când eu conduceam Brăneștiul spre prima Ligă, doișiunsfertul care nu s-a bărbierit nouă zile când a murit Pleșiță se juca de-a fotbalul pe la Tricolorul (ce blasfemie!) Breaza. Jucând la un moment dat la ei, m-a poftit să iau loc, în tribuna oficială, între el și Chițu, sluga lui Mircea Sandu de la Câmpina. I-am dat o replică prin care am încercat să-i prețuiesc la adevrata valoare tomurile economice, deși hârtia acestora am auzit c-ar fi adus multiple neajunsuri circulatorii în zona rușinoasă studenților de la ASE. I-am spus că n-am vocația lui Iisus, să mă așez între doi tâlhari! Tribuna oficială a râs. Securachele s-a făcut mic, însă n-a uitat afrontul. Ne-a jupuit cu arbitrii, cu un milițian  de la Bacău, de vorbeam singuri cum de scrierile sfertodoctului, producție 1975, mai erau valabile și în 2010.

Acest produs al tuturor epocilor vorbește despre fotbal, despre Dinamo, și spune că vrea cinci noi antrenori. Nu mi-e foarte clar ce aparat represiv reprezenta Dinamo în anii dinainte, însă punându-i fotoliul de președinte sub așezător lui securache, Dinamo s-a întors undeva în anii șaizeci. Nu-i mai are pe Nelu Nunweilller și pe Dinu (pe Mister l-a curățat habotnicul economiei planifticate), însă are un președinte gata oricând să-l dea pe Țălnar afară, să se bărbierească doi milimetri sub piele și să plece cu Volga neagră pe câmp, acolo unde ilustrele valori Strătilă și Rus bat pas de defilare în așteptarea gloriei. Iar Ionuț Negoiță înghite cu toată gura acest șerbet, îngenunghind în fața trogloditului și spunându-i săru”mâna unchiule, vai ce noroc pe noi că ne-a adus Dumnezeu pe aceeași parte a Ecuatorului cu tine! Iubiți-l  din tot sufletul, dinamoviștilor! Căci a lui va fi împărăția Cerurilor, iar vouă vi se va lungi gîtul, așteptând să-și termine Borcea maioneza din șaorma la Miami!