Prima condiție ar fi aceea să-l fi luat și în ediția precedentă. Dacă l-ai luat, asta înseamnă că ai un lot deja format. Mai înșurubezi un filet în stea ca Sânmărtean și două nituri precum Piovaccari și Varella și rezolvi problema.
De crescut salariile față de primul titlu, poți s-o faci liniștit. Dar nu foarte mult, că bate la ochi. De la UEFA vin bani destui, Champions League e un robinet mereu deschis. Important e să treci de hopulețe de parcurs precum Vardar, Tbilisi și Legia. Dacă ai trecut de aceste trei perluțe ale Estului, gata! Ești lângă Schalke, lângă Basel, lângă Chelsea, nu mai contează la ce scoruri pierzi, câte autogoluri îți dai. Banii vin, suficienți cât să domini încă un an, doi sau șapte campionatul intern.
Steaua cheltuie într-un an de titlu, cum reiese din analiza din pagina 2 a colegului Cristi Scutariu, aproape 9 milioane de euro. Mult pentru România, unde nimeni altcineva nu-și permite un buget de peste 5-6 milioane. Și unde suma totală a bugetelor primei ligi a fost în acest sezon undeva în jur de 65 de milioane. Aceeași sumă e însă mică, minusculă pentru adevărata performanță în Champions League. Cu 9-10 milioane pe an nu poți trece niciodată de grupe, iar orice punctuleț câștigat sub steluțele gri ale Europei e doar rodul muncii, mai puțin rodul investiției. La banii ăștia, aduci un flautist ca Piovaccari pe care ți-l plăteste pe trei sferturi Sampdoria, veterani iscusiți ca Sânmărtean sau oameni din liga a doua franceză precum Keșeru.
Prin comparație, Șahtior, care câteodată mai și trece de grupele Ligii, cheltuie 40-50 de milioane pe an. Scotocește Brazilia după tineri pe care să-i ia cu două milioane și să-i dea cu douăzeci. Nu investește doar să câștige campionatul intern, ci ca să se poată înfățișa cu șanse în fața celor mari.
Cum stau lucrurile, având lotul deja conturat și bazându-se pe încă o calificare în grupele Ligii, Steaua e favorită să ia campionatul și la anul, și poate că și în următorii câțiva ani. Ca s-o contracareze cineva pe plan intern (cine?), acel cineva trebuie să se bazeze pe o investiție privată de măcar 6-7 milioane. Statul, oricât de puternică și de numeroasă ar fi comunitatea locală, nu prea poate asigura mai mult de 3, maximum 4 milioane, fără ca povestea să capete un iz penal.
Ne îndreptăm așadar spre un scenariu previzibil, dar si tipic Estului. O campioană redutabilă pe plan intern grație bugetului inaccesibil altora, dar neputincioasă în Europa din cauza bugetului mult sub al celor mari.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER