Florentino Perez și-a prezentat nestemata de o sută de milioane de euro. După ceremonii și aplauze, inițiatorul ultimelor ere galactice de la Madrid a rectificat prețul de achiziție, spunând că s-au dat pe Gareth Bale doar 91 de milioane, nu 100. Normal, don Florentino e atent la detalii. Cristiano a costat 94 de milioane și probabil că s-ar fi supărat să afle că a fost cineva mai scump ca el. Iar CR7 dă peste 40 de goluri pe sezon, cu care ține Realul în spate.
Bale e doar un jucător bun, spre foarte bun. Acum un an și ceva taica Redknapp îl folosea fundaș stânga și-i dădea tricoul cu numărul 3. Mai puțin roșu în obraji, Villas Boas i-a dat numărul 11, trimițând un om în spatele său și avansându-l la mijloc. Spre final de sezon l-a folosit chiar al doilea atacant, că doar era de dat.
De dat era oricum, dar nu cu 100 de milioane, și nici măcar cu 91, cifra revizuită a lui Perez. Să zicem cu 30, poate cu 40. Dacă banii rămâneau în acea zonă, vorbeam de vremuri normale. Așa, vremurile par s-o fi luat razna, iar un fost fundaș stânga galez se vinde cu o sumă echivalentă cu bugetul întregului campionat românesc pe un an și jumătate!
Rămâne ca viitorul să clarifice dacă Bale e în primul rând fotbalist sau în primul rând umeraș de pe care se vând tricouri. Milenarist, asta se traduce prin produs de marketing. Dar și aici, la acest capitol, ca să valorezi cât Cristiano trebuie să vinzi tricouri cât Cristiano. Iar pentru asta trebuie să dai goluri cât Cristiano.
După unele opinii, Real Madrid e mai întâi legendă, după altele e mai ales un colos de marketing, pentru că e greu să fie deopotrivă și una, și alta. Dar la Bernabeu lumea care înțelege ce e cu ghetele lui Di Stefano sau cu tricoul lui Pirri din vitrinele muzeului e tot mai puțină decât cea care încalecă magazinul de suveniruri, de unde-și poate cumpăra orice, de la lenjerii de pat cu stema Realului până la polonice, solnițe și tigăi din teflon având aceeași inscripție.
La o vizită acolo, probabil emoționat după mai multe canas, adică beri la țap degustate în zonă, am achiziționat o pereche de, pardon, chiloți tetra, cu emblema Realului. Nu i-am purtat niciodată, din pudoarea de a nu pângări coroana regală a Spaniei. Pe sărăcia asta, când bone românce schimbă pamperșii pruncilor castilieni sadea pentru câteva sute de euro pe lună, iar foștii agricultori din Moldova îndoaie fiare pentru aceeași sumă pe șantierele de la Castellon, o asemenea sumă risipită pentru un fotbalist tot pângărire înseamnă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER