Probabil că Reghecampf, neabandonându-și nicidecum principiile, nu-și va trimite jucătorii la plimbare pe undeva prin vreun parc, lângă canalele bătute de vânt, ci va face acel antrenament ușor, cu 7-8 ore înaintea meciului. Dar poate că după alergările ușoare va găsi timp să le spună alor săi câteva lucruri, dacă nu cumva le-o fi spus până acum.
Lui Chiricheș, să fie atent să nu mai greșească. Lui Râpă, să n-aibă emoții și să stea mereu aproape de Fischer, să-l primească întotdeauna cu fața și să dea el primul în minge înaintea danezului. Lui Szukala sau Gardoș, oricare ar juca, să fie atenți ca De Jong să nu-i atragă prea sus, unde ar putea fi depășiți ușor. Lui Latovlevici, să nu-l uite Dumnezeu avansat. Lui Adi Popa să profite cât mai mult de urcările nesigure ale lui Blind, lui Chipciu să scoată untul din Van Rihjn. Mai complicat va fi cu Bourceanu și Pintilii, care probabil că se vor afla mereu într-un duel de inferioritate numerică în fața tripletei daneze Schone-Poulsen-Eriksen. Ei vor trebui să fie mereu ajutați de coborâri ale lui Rusescu, dar asta înseamnă că Steaua își va anihila principala gură de foc, în condițiile în care prognozata titularizare a lui Tatu ridică numeroase semne de punctuație, atât ale întrebării, cât și ale exclamării. Plus că toată lumea va trebui să aibă grijă la fazele fixe defensive, unde fundașii centrali, dar mai ales finlandezul Moisander, sunt redutabili. Încă un argument că poate ar fi fost mai potrivit Nikolic în locul lui Tatu, cu toată viteza superioară a brazilianului.
Ceva mai la Sud, probabil că Paulo Sergio va da o raită împreună cu băieții pe la Dom, pe la Scala sau poate vor admira vitrinele scumpe de la galeriile Vittorio Emanuele. Când ai făcut zece puncte în grupa de Champions League, îți dă mâna să intri în prăvăliile de firmă cu cămăși de la cinci sute de euro în sus. Dar probabil că printre tejghele va avea timp să cumpănească la acest straniu 5-4-1 cu care intenționează să se betoneze pe Giuseppe Meazza (când joacă Inter, în memoria fostei glorii interbelice, arena zisă și San Siro poartă acest nume!) Cu Cadu, Piccolo și Rada în centru, cu Godemeche și Mureșan în fața lor, cu Rui Pedro, singurul tricou vișiniu uitat între liniile negru-albastre, e o pâine de mâncat pe contraatac. Spre deosebire de Braga și de Old Trafford, nu mai sunt nici arcul Bastos, nici săgeata Sougou, dar pot deveni hotărâtoare benzile duble, cu Sepsi și Camora pe stânga, chestiune deja verificată, și cu Ivo Pinto plus acest încă necunoscut Maah pe dreapta. O construcție cumva cam stranie, ca o clădire de beton și sticlă, care la o primă vedere pare acoperită cu paie.
Cât spuneați că e o pereche de pantofi în galerii? O mie de euro? Dacă-i iese strategia, așa cum i-a ieșit de câteva ori în toamnă, portughezul de pe banca lui CFR, care în pauze obișnuiește să mai tragă câte o țigară ascunsă în căușul palmei, chiar că-i merită!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER