Planeta anunță triumfătoare că Pep Guardiola va reveni în fotbal din vară, la Bayern, dar îmi permit să cred că subiectul e de fapt altul, retragerea lui Jupp Heynckes.
Pe banca lui Bayern se va produce o schimbare radicală de filosofie și de generație tactică, în sensul în care un spaniol de 41 de ani îi va lua locul unui neamț de 68. Rumenigge salută acceptarea lui Pep de a veni în fotbalul german, iar Kaiser Franz Beckenbauer, care e leatul lui Heynckes, deocamdată tace metafizic, fiindcă-și dă seama ce înseamnă să te desparți de un neamț vână pură, încă verde și impecabil la vârsta lui.
La 67 de ani Heynckes își permitea să piardă acasă, în fața fanilor proprii, o finală de Champions League la penaltyuri, în fața lui Chelsea. La capătul loviturilor de departajare pe fața lui roșcovană nu se clintea o cută, cămașa sa era la fel de apretată ca în minutul unu, iar peste o lună avea puterea s-o ia de la capăt. Revanșa nu e că se bate iarăși pentru trofeu, ci că acum are nouă puncte avans în Bundesliga și că-și va încheia cariera cu încă un titlu.
În 1979 Heynckes sosea la Craiova cu Borussia Monchengladbach, în calitate de tânăr antrenor și de mare jucător, extremă stângă, care tocmai dăduse jos tricoul echipei pe a cărei bancă a coborât imediat după retragere. Câteva luni mai târziu câștiga, o palmă de loc mai încolo, la Belgrad, Cupa UEFA. De-atunci antrenează mereu și câștigă mereu, fie că e vorba de Real, Bayern, Benfica, Eintracht, Bilbao și cine o mai fi fost. Sunt aproape 35 de ani de meserie de-atunci, an în care flăcăiașul Josep, căruia mai târziu avea să i se spună Pep, se pregătea să meargă la școală.
S-ar putea ca Guardiola să fie antrenor mai mare decât Heynckes. Dacă nu, măcar mai modern. Dar trupul zdravăn și nichelat al lui Bayern se potrivește mai bine cu Manschaftfuhrerul bărbierit doi milimetri sub piele decât cu poetul catalan care va veni după un an șabatic gata ranforsat să implementeze tiki-taka pe tabla de tanc a Bavariei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER