Suntem ponderați, admirativi și prudenți în fiecare silabă. Aoleeeeeu, Greeeecia! Ce ne facem, unde ne ascundem de frică, Fernado Santos are nu știu ce procentaj de victorii, n-au primit gol acasă de pe vremea lui Arhimede, au jucători de mare clasă, precum Katsouranis, Karagounis, Zorba Grecul și băiatul care rupe bilete de la Acropole. Ne cufundăm în chestiuni politicoase, ne aducem aminte că au fost campioni europeni, că publicul de la Pireu face scandal și că marile echipe de club au bugete la care nici nu visăm.
Da, într-adevăr, Katsouranis și Karagounis au fost niște mari fotbaliști, care au împreună aproape 250 de selecții. Dar acum au, tot împreună, aproape 80 de ani și se încăpățânează să se mai încalțe în ghete.
Da, într-adevăr, grecii au câștigat campionatul european, dar au dat mingea peste gard, au jucat într-un fel de 1-9-1, au jignit ideea de fotbal ofensiv și au propus cel mai nesărat Balon de Aur din istoria fotbalului, pe acel Zagorakis, rezervă bătrână pe undeva pe la Bologna, dar mare căpitan care dădea pase de‑un metru cu latul la marea campioană continentală cu miros de tsipouraki.
Nu spune nimeni c-am bătut deja Grecia și că suntem în drum spre Rio. În nici un caz! Avem o dublă grea, în care și nouă, și grecilor, ne place să așteptăm să vină adversarul peste noi. Depinde de Pițurcă, el trebuie să fie mai deștept decât Santos. Dacă ne abținem să ne ducem peste ei, avem destule șanse.
Cei care le fac grecilor sandalele cu cremă și ridică în slăvi o stirpe a fotbalului care ne e cumva la îndemână trebuie să se gândească la ce-ar fi spus dacă am fi picat cu Portugalia. Ar fi zis că avem și noi șansa noastră, deși era limpede că în fața lui Cristiano Ronaldo n-aveam nicio șansă. Bine că nu s-a întâmplat așa, pentru că puteam visa la Brazilia doar în călătorii private, nicidecum la Mondiale!
Nu ne mai uităm că vreo 60 de ani la rând am dat cu grecii de pământ și la cluburi, și la națională. Nici că la Mexic 70 am ajuns după un prudent și suficient 1-1 acasă cu grecii. Ne uităm doar că e o dublă manșă împotriva unui adversar care s-a clasat în urma Bosniei. Vorba lui Anghel Iordănescu, singurul care a înotat până la malul oceanului prudenței și s-a așezat pe țărm. Cu cine am fi vrut să cădem la baraj, cu Feroe?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER