Excluderea sau păstrarea Stelei în Champions League continuă să fie privită ca o chestiune de viață și de moarte. Viața e întrupată de accesul în competiție, în vreme ce lăsarea acasă a campioanei României pare echivalentă cu moartea cea mai cruntă. Adică dacă Steaua nu merge în Europa, înseamnă că urmează să piară necondiționat în cel mai scurt timp.
Fără a recurge neapărat la filosofia lui Bölöni, care spune că din orice cădere trebuie să-ți extragi forța de a reveni, putem observa că alții au reușit să supraviețuiască unor încercări și mai grele. Ieri, Malaga a fost scoasă din competițiile UEFA pentru probleme financiare.Dacă nu vă aduceți aminte, Malaga a fost la câteva secunde de a elimina Borussia Dortmund. E greu de închipuit că vom vedea puhoaie de andaluzi în lacrimi, ci vom observa mai degrabă un club care pe viitor va fi mai atent cu banii și cu datoriile.
Cel mai elocvent caz al supraviețuirii după suspendare sunt însă englezii din urmă cu 25 și mai bine de ani. Cum știm, după Heysell 1985 cluburile din Anglia au fost suspendate pe termen nelimitat din cupele europene. Una dintre beneficiare a fost însăși Steaua, care în drumul ei spre Sevilla, a dat în sferturi de finală peste Lahti, și nu peste Everton, de exemplu, care era campioana la zi a Angliei. Britanicii n-au împreunat mâinile pe piept, ci și-au văzut de treabă. La Mondialul din 1986 i-a eliminat în sferturi hențul lui Maradona, iar patru ani mai târziu, în 1990, au avut poate cea mai bună echipă națională a lor din ultimii 30-40 de ani. Cu Lineker, cu Gascoigne tânăr și încă neîmbibat, cu Waddle, care a și ratat penaltyul decisiv din semifinala cu RFG. Dacă ajungeau în finală, probabil că și englezii ar fi trecut de Argentina, care era decimată de suspendări și de accidentări. Și ar fi luat titlul mondial după cinci ani de excludere a cluburilor din Europa!
În toți acești cinci ani, în Anglia bătălia pentru titlu a fost acerbă. Liverpool a învins de trei ori, Arsenal o dată și Everton o dată. Tribunele erau mereu pline, iar loturile echipelor nu conțineau câte douăzeci de străini, ca astăzi, ci maximum câte doi-trei, și aceia, cei mai mulți, scoțieni, irlandezi sau galezi. Din acei ani s-a hrănit spiritul britanic pentru ceea ce avea să fie în zilele noastre noțiunea strălucitoare și cosmopolită numită Premier League.
E doar un exemplu, nu neapărat o cale de urmat. O formă de rezistență prin performanță, o modalitate de a crește prin tine însuți. O variantă după 24 iunie, fără ca ea să însemne pieirea. Bine era să fi fost altfel, dar dacă a fost să fie așa, rațiunea trebuie să țină locul haosului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER