Ionuț Negoiță vrea să-l evalueze pe Cornel Dinu, să vadă dacă-i mai prelungește contractul și după 10 octombrie. Probabil că patronul care mai are să-i dea o grămadă de bani lui Nicolae Badea și încă nu i-a dat crede că Dinu e vreun fundaș african la care să bifeze Anghelache comisioane. Sau vreo cameristă de la hotel, sau vreun ospătar șpăgar de Vitan apt oricând să-ți verse șprițul în poală.
Oricâte lucruri bune ar face la Dinamo, oricât ar fi cotizat să scoată clubul din criză și oricât ar fi de plin de bune intenții, Negoiță are momente în care se lasă învins în lupta cu penibilul. A vorbi astfel despre Cornel Dinu, a invoca evaluări atunci când e vorba de astfel de oameni înseamnă a nu fi înțeles nimic dintr-un domeniu în care te străduiești, bagi o grămadă de bani și aștepți rezultate.
E greu de imaginat un tablou cu evaluatorul Negoiță la catedră și evaluatul Dinu în bancă, scriind pagini întregi despre rolul marketingului și al managementului în edificarea unei societăți fotbalistice multilateral dezvoltate. Dacă lucrarea de control e corectată de profesor doctor docent Anghelache, ridicolul atinge cote maxime.
I-am văzut de-a lungul anilor pe Di Stefano, Eusebio sau Sir Bobby Charlton angajați pe viață la Real, Benfica sau Manchester United. Perez își dă seama c-ar fi penibil să-l evalueze pe Di Stefano, întrebându-l eventual cum de-a luat el șase Cupe ale Campionilor la rând, iar echipa de acum nu se lipește de 12 ani de trofeu. Ai noștri nu-și dau seama de jena situației și habar n-au că legendele nu se evaluează, ci se respectă. E o lume cu susul în jos, un hotel în care lifturile merg pe orizontală, iar cearșafurile se aștern nu pe pat, ci pe tavan.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER