Anunțându-și candidatura pentru alegerile federale de la anul, Gică Popescu aproape că ne-a anunțat că le-a și câștigat. Asocierea cu Hagi, Ilie Dumitrescu, Stelea și, probabil, Chivu cântărește greu, la fel de greu ca și mesajul de binecuvântare din partea lui Mircea Sandu, pentru cei care nu-și aduc aminte adversarul și învingătorul lui Gică de la alegerile din 2005.
Tabăra adversă, întruchipată deocamdată doar la nivel de intenție de Florin Prunea, contraatacă, anunțând cristalizarea unui alt nucleu de aur, din aceeași generație de la Pasadena. Didi Prodan, Belodedici, probabil Selymes, probabil Dorinel, plus cine-o mai fi. Structuri redutabile, mai ales că de prima s-ar putea apropia oricând și Dan Petrescu, iar la a doua ar putea adera, să zicem, Răducioiu. Prunea invocă binecuvântarea lui Platini, probabil via Lupescu, ceea ce ne face să ne scărpinăm la ceafă. Nu pricepem cum poate binecuvânta Platini un adversar al grupului lui Mircea Sandu, care l-a ajutat copios în războiul din Est. Dar începem să pricepem că Mircea Sandu și Lupescu nu prea mai vorbesc aceeași limbă.
În timpul destul de lung rămas până la alegeri subiectul principal va fi contestarea lui Gică. Această candidatură a sa la șefia FRF le va reaminti celor care-l susțin necondiționat toate punctele în care Popescu e vulnerabil. Că e implicat în Dosarul Transferurilor, trimis spre rejudecare. Că are legături cu frații Becali, care la un moment dat pot constitui, așa cum sugerează Prunea, un grup de interese. Că școala de fotbal de la Craiova a mers din rău în mai rău. Că la Chindia nu i-a ieșit, echipa coborând în liga a treia.
Toate acestea pot fi discutate oricât și oricând. Și multe dintre ele, poate mai puțin Chindia, erau valabile și în 2005, atunci când Gică și echipa sa electorală îmbrăcată în galben cutreierau țara făcând apostolat în județe. Atunci fostul căpitan al Barcelonei s-a bucurat de simpatie pentru că fusese mare fotbalist și fiindcă era outsider în fața Sistemului. Înfrângerea sa, posibilă doar prin venirea minerilor lui Condescu, a fost digerată greu, fiind găsită nedreaptă. În schimb, favoritul de astăzi Gică Popescu nu va avea nici pe departe simpatia de atunci.
Problema e că președintele Federației nu se alege de către tot poporul, ci doar de către cei două sute și ceva de electori din Adunarea Generală. Iar aceștia, acum, ca și atunci, sunt dispuși să pună ștampila pe favorit. Cu toate contestările care vor fi, surpriza are șanse foarte mici să se producă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER