Spre deosebire de ultimele ei predecesoare, Steaua e singura campioană din ultima vreme a cărei performanță nu poate fi contestată. N-a luat titlul nici cu meciuri dubioase, nici cu arbitraje zâmbărețe, ci a făcut-o cu un avans astronomic, zdrobindu-și rivalele, nedându-le nici o șansă. Dar, în planul imaginii s-ar putea să aibă mai mult de suferit și decât Oțelul, și decât CFR, și decât Unirea Urziceni, care la vremea lor au fost blamate de adversarii direcți la titlu.
Ca imagine, nu contează doar să iei campionatul, ci e foarte important să te comporți rezonabil și omenește inclusiv după ce ți-ai văzut sacii în căruță. Un 2-5 acasă poate strica totul, poate avea rol de bâtă plescăind în baltă sau de secreții nazale aterizate în blidul cu fasole. O asemenea nefăcută poate duce la fractura de suporteri și era să se lase cu despărțirea de antrenor. Așa ceva nu se face, trebuie să fii extrem de atent cum apari în societate după ce ți-ai pus coroana pe cap.
Odihnirea titularilor e o procedură românească, nu doar dăunătoare, ci și incorectă. Pe unii adversari îi tratezi cu primul unsprezece, iar în fața altora îl arunci în suliți pe Doru Bratu, să se facă de râs. Asta într-o lume în care se perorează pe seama egalității de șanse.
Europa e plină de campioane decise cu mai multe etape înainte de final, însă niciuna nu și-a trimis titularii la băi și n-a evoluat cu diletanții, mai ales în fața propriilor suporteri. Deși are 25 de puncte avans, Bayern München s-a dus la Gladbach și a bătut cu 4-3 afișând cam echipa pe care o va alinia sâmbătă în finala Champions League. PSG a băgat contra lui Brest ce avea mai bun. Nu doar Steaua e obosită pe final de sezon, toți liderii din Europa sunt lați, cu limba ieșită de-un cot, dar nimeni nu-și bate joc de fotbal!
Și nici un patron din lumea asta n-are tupeul lui Gigi Becali de a spune că la 4-1 pentru Viitorul avea emoții ca nu cumva ai săi să egaleze! Fie ia pe toată lumea la mișto, fie emoțiile acelea chiar au existat și-atunci de-aici încolo e treaba Comisiilor și chiar a procurorilor.
Fotbalul nostru generează nu doar campioane care pierd cu 5-2 acasă, ci și campioane care într-un an iau titlul, iar în celălalt termină ba pe locul 11, ba pe 8 sau pe 9! Despre CFR e vorba în propoziție, firește! Orice campioană poate avea un sezon mai prost, dar nu există laureate care în anul următor să iasă sub locul 4 sau 5. La noi pot termina la mijloc fără probleme, că doar vine vremea când totul se reglează și apoi la toamnă vom privi încântați cum zidurile se rup la lovituri libere și cum mediocrii din vara impară se scutură brusc de mediocritate și încep dintr-o dată să strălucească sub soarele verilor pare.
Totul e bine când se termină cu bine, dar totul e prost când se termină prost. La anul se vor vinde iarăși drepturile tv și să vedem dacă se vor mai găsi fraieri care să finanțeze o competiție în care nu mai există Craiova, Rapid, Timișoara, Cluj, în care zidurile se rup și laureații se fac de râs acasă cu codașii, în direct și la o oră de vârf.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER