Huhurezii de la Estepona

Am deplasat pe malul Mediteranei un grup tricolor unit, atât de unit încât unii s-au văzut cu alții pentru prima dată în viața lor. De aceea, trebuia s-o punem neapărat de un stagiu centralizat, deși așa ceva nu mai face (aproape) nimeni. O să jucăm sâmbătă cu Polonia un meci care nu contează pentru palmares și, sincer, pentru nimic altceva, de vreme ce e greu de crezut că la sfârșitul lui martie, la Budapesta, va fi pe teren vreunul dintre cei care frământă iarba spaniolă zilele acestea. Cu Australia, miercurea viitoare, e altceva, atunci vin și steliștii, și stranierii, toată lumea. Dar cu Polonia e aflare în treabă, nu numai meciul, ci și săptămâna de cantonament care-l precede.

Jucătorii se trezesc la șapte dimineața să alerge, bagă lansate, bucăți de mai multe sute de metri. Asta e procedura lui Victor Pițurcă de o viață întreagă, așa făcea și la Steaua, și în precedentele mandate la echipa națională. Are o vârstă, n-ai cum să-l mai schimbi. și, până la urmă, băieților convocați acolo n-are cum să le prindă rău o alergare în aerul răcoros al dimineții, deși la cluburi, cu excepția lui Dinamo, nimeni n-a mai făcut asemenea înviorări tematice. Plus că e posibil ca fotbaliștii să fie deja încărcați fizic de la echipele lor și să nu le mai trebuiască niște mii de metri înainte de ivirea zorilor.
Problema e că românii noștri sunt atât de matinali încât aleargă pe întuneric, înainte să se lumineze. Cică o persoană din staff a fost indusă în eroare de către cei de la recepția hotelului cu privire la răsăritul soarelui și așa au ajuns tricolorii să orbecăie prin iarba iberică. Era atât de simplu! Un click pe un site de profil și se identificau următoarele date: Estepona, 36,4 latitudine nordică, 5,1 longitudine vestică. Pe 29 ianuarie soarele răsare la 8:24 am și apune la 6:43 pm. Mai e o noțiune, „civil twilight”, adică apariția primei raze de lumină, care la acea latitudine și la acea dată se produce la ora 7:56. Ceea ce denotă că până atunci e întuneric beznă.

Cum adică, să se lumineze atât de târziu, aproape de ora opt? Cum vine asta? Păi vine foarte simplu. La Estepona e aceeași oră ca și la Szeghed, adică imediat ce ieși din România spre vest. Vreo trei mii de kilometri mai la vest înseamnă că soarele apune cam cu o oră mai târziu, dar și răsare o oră mai târziu. De aceea probabil că trebuia găsit un loc de cantonament în care să se lumineze mai devreme, undeva prin Tahiti eventual, pentru că în doctrina atletică a selecționerului, dacă alergi după opt dimineața e ca și cum ai alerga la prânz.