Nu știe nimeni dacă Onduku, favoritul cu vreo cinci ani mai bătrân decât în acte al lui Ionuț Chirilă, va ajunge vreodată la Arsenal, dar toată lumea știe că indiferent cum te cheamă, indiferent dacă antrenezi Chiajna, Dolhasca sau Barcelona, dacă spui vorbe urâte despre Cornel Dinu riști să treci drept obraznic, impertinent și lipsit de simțul realității. Dinu poate fi certat și pus la punct de Mircea Lucescu, de Radu și Nelu Nunweiller, de Liță Dumitru, de Rică Răducanu, de Lajos Sătmăreanu și de alții care au transpirat pe teren alături de el. Niciunul dintre aceștia n-o va face. Îi rămâne voluptatea infantilă de a jigni unuia care….
….care, punctual, are în mare parte dreptate în povestea de arbitraj de la Dinamo-Chiajna. Dar nu așa se spune că ai dreptate, tăvălind pe jos cu cine nu se cade.
….care până la aproape 48 de ani a fost zero ca jucător, și zero plus zero virgulă unu ca antrenor. N-a promovat nicio echipă, n-are nicio performanță și vreo șapte ani a lipsit totalmente din peisaj.
….care, ridicându-și mereu gulerul de la tricou se va da antrenor tânăr și la șaptezeci de ani. În realitate, doar Șunda și Grigoraș sunt mai vârstnici decât maturul care încă nu s-a maturizat.
…care speră că efigia tatălui său îl va feri pe veci de criticile presei. Eu, unul, care am ucenicit lângă persoana și personalitatea lui Ioan Chirilă, îi critic fiul fără rezerve, constatând cu tristețe cum numele unui tată ilustru poate fi pătat peste ani de un fiu care ezită s-o ia pe cont propriu în viață și continuă să meargă doar având portretul patern deasupra capului. Iar acel portret se pătează de la pașii greșiți și de la derapajele unui fiu care de multe ori nu-și dă seama nici ce face, nici ce spune.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER