White Hațegan Lane

Monotonia știrilor după‑amiezei de luni, între sorții geografici ai Cupei României și ratările Astrei de la Cluj, a fost brusc înviorată de o veste cu totul remarcabilă: Ovidiu Hațegan va arbitra joi Tottenham-Lazio în Europa League. Dacă ar fi fost doar o partidă de Europa League, să zicem Tottenham cu Maribor, care e în aceeași grupă, am fi zis că e o delegare de seviciu. Așa, cu Lazio, e cu totul altceva. E vorba de un meci între două forțe, cu Lennon deoparte și cu Klose de cealaltă, cu Villas Boas lucind la doi pași de tușă, cu atmosfera de pe selectul White Hart Lane, cu o confruntare anglo-italiană care face toți banii de mai bine de o sută de ani.

Imediat, am luat fișele ultimei etape și l-am căutat pe Hațegan. Nu l-am găsit la nici un derby, l-am depistat într-un târziu la un periferic Ceahlăul-Brașov aproape nemăsurabil de aparatele care exprimă ratingul. Cel mai bine plasat arbitru român, trimis la o muncă de rândaș. Cu justificări mergând de la o ușoară accidentare până la un program încărcat, care a cuprins în trecutul recent un ȚSKA Moscova-AIK Stockholm și un Elveția-Albania, meciuri care te storc atât ca ritm, cât și ca ore de zbor, din Câmpia Rusă până spre Alpi.

Sesizați nuanța din paragraful precedent. Am spus arbitrul român cel mai bine plasat, nu cel mai bun. Cei mai buni sunt în mod cert Balaj și Tudor, ultimul, cu toată eliminarea discutabilă a lui Voiculeț. Hațegan, deși merge la Londra, mai are până la cei doi. A prins un tren internațional bun, s-a suit la prima stație și acum călătorește legal pe marile stadioane. Tudor și Balaj au așteptat ani în șir asemenea delegări, le-au avut arareori pentru că pe vremea lor de glorie nu eram așa de bine reprezentați internațional. Adică pe holurile de-o curățenie enervantă de la UEFA nu străluceau așa de frumos costumele lui Mircea Sandu și, mai ales, Ionuț Lupescu.

Sprijinit de acest minister de externe atât de bine pus la punct, susținut în ultimul an de greutatea numelui lui Ion Crăciunescu, Ovidiu Hațegan are obligații enorme față de campionatul intern. Adică trebuie să fie în focul derbyurilor, mergând drept, fără frați și fără prieteni, numai înainte. De aici încolo, va fi judecat în funcție de nivelul la care a ajuns. Dacă te descurci onorabil (cu siguranță se va descurca) la Londra, e imposibil să n-o faci la Turnu Severin, la Vaslui sau în Gruia.
Tocmai de aceea, Tottenham-Lazio trebuie să fie un nou punct de plecare în credibilitatea și în valoarea arbitrajului românesc. Aducem specialiști pentru că n-avem. Dar când avem, e chiar rușine să apelăm la alții! Putem trăi prin noi înșine, ca niște oameni cu mintea limpede și cu spinarea dreaptă .