Acum un an și două luni vedeam pe viu din cazanul stadionului lui Fenerbahce cum Vasluiul le ținea piept turcilor, primind golul egalizator în ultimul minut, dintr-o fază pe care cu un pic de atenție putea s-o evite. Senzația pe care o lăsau verzii în arena turcă era de echipă legată, bine hrănită, bine finanțată, bine trăită. Se aterizase pe un aeroport mărginaș, dar cu un avion pe fuselajul căruia cineva lipise un colant cu sigla SCVS, făcându-i pe senzaționaliștii ziariști turci să creadă că acești români provinciali sunt atât de bogați încât au în dotare aeronavă personală .
Deși pe teren erau Sânmărtean, Antal, Niculae, Dani Coman și pleiada de străini aduși cu bani mulți și plătiți cu bani și mai mulți, personajul principal al grupului era Adrian Porumboiu. Mereu în mișcare, mereu cu telefonul la ureche, patronul nu pierdea nici o secundă de antrenament, se interesa dacă lui Celeban i s-a închiriat apartament, dacă pe Antal îl mai doare glezna, dacă pentru copiii lui Mike s-a găsit o grădiniță, dacă, dacă, dacă….
În cele 14 luni scurse de atunci, Adrian Porumboiu s-a depărtat cu fiecare din cele peste patru sute de zile de echipa și de ideea pe care doar ambiția lui le-a creat. Eșecul intrării în Champions League s-a așternut peste iritatrea ratării a două titluri pe care n-a ezitat nici un moment să le considere incorecte. Și peste o investiție totalmente privată de măcar vreo 40-50 de milioane de euro care n-a rodit pe măsura ambițiilor acestui om de mare succes pe toate celelalte planuri, minus domeniul în care și-a dorit cel mai mult să izbutească. Dezamăgirea personală probabil că e și mai mare pentru un patron de fotbal care, spre deosebire de absolut toți ceilalți, vine chiar din fotbal, cu o activitate de aproape o jumătate de veac pe gazon și în jurul lui.
Conform clasamentului oficial, publicat cinic pe site-ul LPF, Vasluiul e pe ultimul loc, cu doar trei puncte, deși normal ar trebui să aibă 14. Opt smulse de comisii în împrejurări care, conform ultimelor documente apărute, ar fi trebuit să fie exact pe dos, și trei anulate prin victoria inutilă din etapa de start cu Rapidul. Chiar și 14 puncte, vorba lui Florin Chilian, tot ar fi puține. Însă cifra de trei, plus problemele avocățesti, plus arbitrajele gen Colțescu cu Steaua, plus recentul accident de autocar au făcut din Vaslui o coajă de nucă poleită cu aur rătăcind pe apa propriei neputințe. Iar Porumboiu mai are aplomb doar să se bată pe micile ecrane pentru cele opt puncte și să glumească sarcastic pe seama lemnelor din camion care erau de fapt punctele. Umor bun, dar negru.
La 14 luni de la Fener, Vasluiului nu-i lipsește nici Wesley, nici Sânmărtean, nici nimic altceva. Îi lipsește Adrian Porumboiu. De o jumătate de an încoace a fost în tribună doar la meciul cu Steaua. Cu ultimii trei antrenori a vorbit doar câteva zeci de minute, de cele mai multe ori la telefon. Pe la antrenamente n-a mai călcat. O detașare benignă pentru liniștirea sa, dar extrem de malignă pentru echipa pe care a inventat-o.
Soluția de salvare ar fi revenirea sa imediată. Să fie cum a fost înainte. Dar probabil că nu mai poate sufletește și nici nu mai vrea. N-are cine să i-o ceară, n-are cine să-l roage. Iar el, Adrian Porumboiu, pare secătuit de energia de a-și mai pretinde sieși ceva.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER