De ce să le mai pună picături în ochi, la scorul și la umilința asta? Păi, ca să vadă și ei mingea! Aseară n-au văzut-o, habar n-au ce culoare are, dacă e moale, tare, udă sau uscată. Echipele românești au pierdut multe meciuri în Champions League, dar niciodată n-au simțit acest gust de umilință pe care l-au turnat Ramires și ai săi pe gâtlejurile însetate de mărire ale unora care se cred mari, dar dovedesc la fiecare apariție că sunt diletanți.
Georgievski umilit de Schurle, tot Georgievski, prins în juvelnic, după autogol, ca o plătică ieftină. Filip, de Chiajna, nu de Ligă, Popa,departe de cel din primăvară, Stanciu, ceva mai viu, dar fragil pentru un asemenea meci. O echipă nepregătită, moale, care părea c-a găsit încuiat rastelul cu punguțe. Antrenor înțepenit, pressing inexistent, public la început moale, apoi nervos și întors împotriva propriei echipe.
Nu sunt ei cei care spuneau că vor să se califice în primăvara Ligii? Spuneau, neștiind pe ce lume trăiesc! Nu sunt ei cei care spun că n-au adversari în campionat? Nu sunt ei cei care se plâng că sunt lucrați de Federație, ostracizați de Ligă și persecutați de presă? Ba chiar ei sunt. Agresivi pe facebook, zero pe teren.
Ca să fie tacâmul complet, nulitatea lustruită Tatu a mai prins o repriză în Ligă. Serviciu contra serviciu, în detrimentul echipei, în detrimentul fotbalului, în ilustrarea unei mediocrități pe care ei ne-o vând, mult prea arogant, pe post de valoare. Care e până la urmă diferența de la meciul cu Chelsea din primăvară și cel de acum? Una singură! Atunci, Gigi Becali era liber și putea ține în mână niște oameni care acum, în lipsa lui, și-au pierdut complet reperele. Fără el, cei care au rămas dincoace fac numai prostii, nu văd mingea în Ligă și nici nu acceptă picături în ochi!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER