Ne aflăm în fața unui caz tipic pentru federațiile altor sporturi decât fotbalul: la șefie candidează o fostă glorie contra unui om cu trecut nu atât de aureolat, dar cu planuri de viitor. Concret, la lupte, Vasile Pușcașu, fostul campion olimpic de la Seul se contrapune lui Răzvan Pîrcălabu, o persoană care vrea să reaprindă un sport încremenit în primul rând de lipsa banilor.
Față de fostul campion suntem datori cu reverențe și respect. Față de omul care vrea să investească, suntem datori cu câteva minute de atenție. Să-l ascultăm ce vrea, cum vrea și de ce vrea. Să-l credem că va suplimenta din fonduri proprii un buget străveziu asigurat de stat. Să-l credităm că va încerca să ducă spre privat o chestiune aproape eminamente bugetară.
Sportul de la noi n-are bani pentru că n-are capacitatea de a-i genera. Nu există manageri, multe federații sunt conduse de oameni obișnuiți să cheltuiască, în niciun caz să producă. De multe ori aceste structuri încremenite se ascund în spatele portretelor unor mari campioni și evită cu toate forțele noul, care ar putea scoate din hibernare respectivele domenii.
La lupte e ca în multe alte locuri. Performanțele lipsesc, sportivii se împuținează, părinții nu-și mai trimit copiii către saltea. Cluburile așteaptă cu burțile lipite de spinări banii de la Minister, de la Autoritatea Națională, de oriunde. Cât timp se va gândi așa, medaliile vor fi ale altora, iar noi vom rămâne cu nostalgia acelor imagini alb-negru când ni se cânta imnul. Acum, în loc de imn ni se cântă prohodul, iar noi ne-am culcat în coșciuge de vii, am împreunat mâinile pe piept și așteptăm. Ce așteptăm? Singura așteptare e doar transformarea nimicului în ceva, dar asta fără bani și fără minte nu se poate.
Nicăieri, nici la fotbal, nici la lupte, la nici niciun sport! Banii nu se fac din medaliile trecutului, ci din acțiunile prezentului. Cine a construit deja un centru de pregătire din banii lui, așa cum a procedat Răzvan Pîrcălabu, cine a finanțat cantonamente peste cantonamente și deplasări peste deplasări în calitate de sponsor privat, are dreptul s-o facă și din calitatea de președinte de Federație. Suntem în 2013 și nu mai putem avea un sport centralizat. Asta mergea pe vremea Daciadei și a activiștilor cu servietă pătrată. Acum, ca să iei medalii olimpice, trebuie să ai lângă tine un manager. Restul, pusul adversarului cu umerii pe saltea, se învață!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER