Bonetti n-a avut ghinion, ci noroc cu schimbările premature. Soarta a făcut ca în locul preferatului său, Alvarez, un jucător liniar, paradit de accidentări și complet depășit de fotbalul anului 2012, italianul să bage un fotbalist rafinat, pe Curtean, care a dat acea „gaură” din care Alexe a dat dramatism derbyului.
Dacă n-ar fi fost acel contraatac, la pauză gazonul ar fi trebuit tuns la pauză în acea jumătate de teren, pe unde Dinamo nu prea călcase și iarba crescuse în voie.
Mai departe, putem discuta de ghinion, de noroc și de arbitraj. Într-adevăr, penalty-ul acordat Stelei de către belgianul Nobody și mai nu știu cum pare decupat din Till Eulenspiegel. Într-adevăr, Dinamo putea pretinde și ea măcar un penalty. Într-adevăr, dacă aceste decizii ar fi fost luate de un arbitru român, probabil mai multe săptămâni de-acum încolo ar fi ieșit fum din sediul CCA.
Dar nu acestea au dus la victoria Stelei și, implicit, la eșecul lui Dinamo, ci modul de a privi fotbalul. Victoria roș-albaștrilor e meritată pentru că Steaua cumpără jucători, în timp ce Dinamo se hrănește cu firmiturile scăpate printre degete de un acționariat neconvingător.
Victoria e iarăși meritată pentru că Steaua a atacat mereu, iar Dinamo se apără constant, uneori bine, alteori prost, cam de la meciul cu Bistrița încoace. Înfrângerea Dinamo lui e și ea meritată pentru că atunci când e 1-1 și mai sunt 10 minute, n-are voie Rusescu să te prindă cu fundașii la 20-25 de metri de poartă. Măcar dacă vrei să te aperi, fă-o bine! Dacă nu poți să te aperi, atac!. Iar dacă nu poți nici asta, lasă-te!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER