Selecționerul. Drepturi și obligații

Acum două luni și ceva, după dubla cu Ungaria și Olanda, spuneam cu toții în cor că selecționerul are obligația de a ne califica la baraj și mai departe la Mondialul din Brazilia, deși aceste impuneri nu figurează în contractul său. La 60-70 de zile distanță, obligațiile sale s-au modificat radical și ele decurg acum din statutul unui condamnat cu suspendare pentru favorizarea infractorului.

Nu știm câte țări afiliate la FIFA au selecționerii condamnați penal, fie și cu suspendare. În lumea notorie și civilizată nu e nimeni într-o astfel de situație și, dac-o fi prin alte părți, probabil că asta se întâmplă prin cine știe ce ostroave caraibiene sau prin cine știe ce recif sau atol din Pacific.

Dacă pe antrenorul Victor Pițurcă îl apără cu vehemență prietenul său Viorel Păunescu, în timp ce Federația, la aproape 48 de ore de la anunțarea sentinței definitive îl tratează în continuare cu tăcere, iată că legile țării nu sunt de aceeași părere. Statutul de condamnat cu suspendare îl obligă la anumite acțiuni, îi restrânge din drepturi și-l transformă într-un tip cu atribuțiile de selecționer mult îngreunate. Nu de mijlocașii unguri, nu de atacanții turci, ci de lege.

Un condamnat cu suspendare pierde, pe durata pedepsei, dreptul de a alege și de a fi ales. Dacă în fața urnei se prezintă doar vreo treime din alegători, iar celelalte două treimi care absentează nu pățesc nimic, pierderea dreptului de a  fi ales se referă la orice organ electiv, fie că e vorba de Adunarea Generală a FRF, Comitet Executiv sau președinte al vreunei Asociații de locatari sau de proprietari.

Apoi, în cazul său, reabilitarea juridică durează între 3 și 5 ani, timp în care e obligat să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiuni al Tribunalului de pe raza de domiciliu. Nici asta nu e un capăt de țară, deși e neplăcut ca ditamai selecționerul, cunoscut de toată lumea, să meargă la judecătorul de serviciu și să-i prezinte omagiile și buletinul.
În continuare, în unele situații, condamnatului i se interzice să profeseze în domeniul în care a comis fapta. Teoretic, actul de corupție al lui Gigi Becali se referă la un meci de fotbal, exact domeniul în care activează selecționerul. Practic, dacă ne străduim, putem să credem că era vorba de-un teren și de un act pe care Pițurcă l-a semnat fără să știe despre ce e vorba. Dar pare selecționerul un fraier sau un om lipsit de discernământ? În nici un caz! Povestea cu terenul  e de adormit copiii, dar Pițurcă se poate prevala de faptul că legea formulează această interdicție doar pentru unele cazuri, nu pentru toate.
În fine, condamnatul cu suspendare are dreptul de a părăsi țara doar pentru cel mult 8 zile și numai cu aprobare. Aici chiar avem o problemă. Dacă ne calificăm la Mondiale, ce face? Se duce până la Rio, stă 8 zile, se întoarce și pleacă iar?
Dincolo de comicul acestei ultime situații, în picioare rămâne tot timpul aspectul moral. Pe marginea căruia probabil că nici Federația, nici cel implicat, nu se vor autosesiza. Rămâne doar publicul, dar autosesizarea lui nu contează.