Titlul 24 vs. Primăvara 2

Copenhaga mai e denumită uneori Veneția Nordului, dar în nici un caz Chiajna Nordului. Dacă spunem că Steaua s-a scos și și-a revenit prin setul de tenis câștigat în Ilfov, trebuie să acceptăm că se poate face de poveste dacă ratează Europa League, după ce avea 10 puncte din 12 posibile până să piardă cu Stuttgart.

Steaua e obligată să se califice încă de când s-a tras grupa. A devenit favorită după ce-a remizat în Germania, mare favorită după golul cu nasul marcat danezilor și superfavorită în urma celor 6 puncte contra puștilor lui Solskjaer. După tocana administrată de Stuttgart, aceste cotații superlative s-au prăbușit, dar la spectaculoasa cădere a contribuit maniera în care ne-au bătut nemții. O înfrângere cu 1-0 dintr-un penalty dat aiurea ar fi desenat cam același clasament și ar fi obligat cam la același canon în Danemarca.
Se vorbește foarte mult de titlul cu numărul 24 și mai puțin de obligația Stelei de a se prezenta a doua oară la rând la startul primăverii europene. Steaua n-a mai câștigat campionatul din 2006 și e normal să-și dorească enorm laurii după 7 ani. Dar o echipă își definește identitatea dincolo de ce face în competiția internă.

Indiferent de rezultatele din ultimele două meciuri interne ale toamnei, indiferent numărul de puncte avans sau de apartenența nepământeană a echipei, de  Steaua trebuie să se califice în Europa pentru a-i răsplăti pe cei peste 120.000 de oameni care au încurajat-o și au finanțat-o prin prezența lor în tribune la meciurile care au fost atât de importante pentru că li s-a atașat sigla UEFA.
Oamenii își doresc asta, vor să mai vină o dată sau de mai multe ori pe Arena Națională și să se bucure. Nu contează cu câți fundași, nu contează cu câți atacanți, important e ca la Copenhaga Steaua să aibă acea atitudine europeană pe care au consacrată a predecesorilor, de la Duckadam la Nikolici, care anul trecut se bătea să aducă primăvara.

Steaua e un produs de export al nostru , iar nedorita eliminare i-ar justifica doar folosința internă. Titlul 24, acest substantiv devenit propriu și scris ca atare cu majusculă ar fi și mai prețios dacă s-ar petrece în anul unui traseu lung în Europa, nu în anul accidentului cu Stuttgart.