L-am premiat într-o gală pe Dan Petrescu, în decembrie 2009. Ieșise antrenorul anului în toate anchetele, după ce luase campionatul cu Unirea Urziceni și făcuse opt puncte în Champions League. Am plecat de la acea gală împreună, cu mașina lui în stare să răzbată printre troienele acelei ierni. Conducea un prieten, iar Dan, de undeva de la Romexpo până în centru a vorbit mereu la telefon. Aproape că n-am apucat să ne urăm Crăciun Fericit. Peste câteva zile semna cu Kuban, în liga a doua rusă, și noi ne-am zis că e cam puțin pentru un antrenor care învinsese Sevilla și îi dăduse un răsunător 4-1 lui Rangers pe Ibrox Park, deși n-avea portarul titular, pe Arlauskis. Cu toții am crezut că se duce la ruși pentru bani, care se cam terminaseră în punga lui Bucșaru.
Acum, după ce și-a împlinit menirea la Kuban, Dan pleacă. Nu după șapte etape, nu după un tur, ci după aproape trei ani, timp în care a promovat, a ajuns în play-off și a realizat că de la Krasnodar niciodată nu se va putea lupta cu Zenit, cu Spartak, cu ȚSKA. Interesant e că oamenii cu banii de la Kuban nu-i cer despăgubiri, nu-l amenință cu procesele, ci îl înțeleg și-i mulțumesc pentru ce-a făcut.
De la o echipă construită de el cărămidă cu cărămidă, merge la Dinamo Moscova, unde e dezastru, zero puncte în patru etape, golaveraj 0-9 și un meci contra lui Stuttgart săptămâna viitoare, în Europa League. Să nu spună nimeni c-a ales un club mare, pentru că Dinamo nu mai e un club mare de când s-a lăsat Iașin de fotbal. N-a mai luat un titlu din 1976 și, în ciuda bugetului mare, le-a aplaudat de la distanță pe Zenit sau pe ȚSKA. Adică e tot de muncă, așa cum a fost și la Urziceni, și la Kuban.
Un sentiment nedezvăluit spune că Dan va reuși și la Dinamo (ce ironie a sorții pentru un stelist până în măduva oaselor!). Nu se știe dacă va lua titlul din prima, pentru că pe alte bănci sunt Spaletti, Hiddink sau Emery, magistrul basc adus de la Valencia ca să ia 5-0 cu Spartak la Zenit. Dar Dan va clădi și acolo, iar dacă-l mai judecăm o dată că ia bani mulți, mai greșim o dată. Pe lângă suma lui Hiddink, trei milioane sunt bani de covrigi. Însă Dan va munci, va sări ca pe arcuri pe banca de rezerve, iar la final ne va confirma că e cel mai bun antrenor român al momentului. Să nu se supere Mircea Lucescu, dar Dan Petrescu, la vârsta lui, are nevoie de această titulatură.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER