Vizita lui Cristi Borcea în patria natală nu e desant vremelnic, ci riscă să devină veșnicie. Cei care credeau că acționarul va sta în București mai puțin decât Ramon Calderon lângă prepelițele prăjite de la Palat au trebuit să se recunoască învinși.
Borcea nu va pleca până nu va vedea Dinamo cu un avans confortabil, lucru perfect posibil și până când nu se va umple stadionul din Ștefan cel Mare, deziderat imposibil de atins în următoarele două milenii. Așa că Borcea riscă să-l apuce printre noi o nouă glaciațiune, o inversare a polilor magnetici și reapariția dinozaurilor.
În schimb, au avut dreptate cei care au anticipat că Borcea nu va renunța la Dinamo. Retras în mirifica lume a șaormelor, sub palmierii Floridei, nelecuitul nu poate sta fără fotbal, fără Dinamo sau fără a vorbi despre câteva cartoane de Moet. Fără interceptări, fără polemici, fără enervări la adresa arbitrilor, fără tachinările cu nașul. Și unde mai pui că n-a apărut picior de procuror, și, surprinzător, nici picior de ziarist la aeroport.
Păi cum să renunțe Borcea? Dacă renunță, cine-i dă banii? Sau, dacă i se returnează cotele în participațiune, de unde bani pentru Dinamo? Pizzeriile sau hotelurile merg prost, tastaturile și mausurile se vând greu pe praful ăsta, iar plimbările de la Piața Domului la Galeria Vittorio Emanuele costă. Dacă-i dai lui Borcea 7-8 milioane să iasă din combinație, cu ce mai plătești taxele la stat? Că nu găsești în fiecare zi niște naivi care să-ți dea 500.000 pe Diabate , și nici n-ai atâția Diabați de dat.
Și, chiar, de ce să plece Cristi Borcea? Dacă se ia titlul fără el? Că în ultimul an cu el s-a terminat pe locul șase!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER