Cine îi transmite lui Cornel Dinu să fie curajos, înseamnă fie că o face de complezență, fie că nu-l cunoaște, fie și una, și alta. Omul e mai curajos decât mulți dintre cei care, prin ani, l-au contestat sau măcar l-au pus la îndoială.
Cum poți fi altfel decât curajos și tare când intri în direct la televiziuni de pe culoarele spitalului și nu te lamentezi, ci analizezi cu luciditate ce e de analizat? Cum poți fi slab când, cu toată drama prin care treci, te simți în stare să-ți notezi toate fazele și toate învățămintele unui derby pe care echipa ta l-a pierdut? Când poți să faci toate astea, înseamnă că ești tare și că poți lua în piept orice val îți azvârle viața! Tinerii de azi îl percep pe Cornel Dinu ca pe un intelectual cu chipul palid, care vorbește însuflețit despre lucruri pe care mulți dintre ei nu le înțeleg. Puțini știu că filosoful de la televizor, cu sănătatea greu încercată, a fost un fotbalist de mare clasă, care băga piciorul la alunecare și apoi dădea pasă de 50 de metri și pe care legenda spune că l-ar fi vrut Bayern, ca să-l înlocuiască pe Beckenbauer. Alții nu știu că, după ce-a terminat cu fotbalul, Dinu era un contestatar care din pricina limbii sale ascuțite a trebuit să plece din București și să pribegească aproape un deceniu prin provincie. După cum puțini își aduc aminte că selecționerul Cornel Dinu a avut 5-0 la pauză cu Țara Galilor, la care jucau Rush, Hughes și de curând răposatul Speed.
Uitați-vă la Cornel Dinu și încercați să priviți prin el. Marii prieteni ai vieții sale, Fănuș, Băieșu, Conți Bărbulescu, maestrul Dinică, au plecat, lăsându-l să se lupte de unul singur cu o bătrânețe chinuitoare, pe care o merita cu totul altfel. Lui Dinu soarta i-a pus multe în spate, iar el le cară mândru, cu capul sus, cu pixul în mână și cu mintea luminată. Nu-l compătimiți, priviți-l cum stă cu spinarea dreaptă când oricine în locul său s-ar încovoia. Admirați-l, că e de admirat!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER