Milan merge mai departe în Champions League doar contabilicește. Arsenal e învingătoarea morală și afectivă a dublei manșe, deși în tur n-a existat. O simplă formalitate înainte să înceapă, returul de pe Emirates a devenit una dintre poveștile frumoase ale fotbalului, iar din punct de vedere al story-ului rentabil ar fi fost ca londonezii să meargă mai departe. La pauză, aventuroșii chiar ar fi zis că așa va fi, mai ales că Milan mai avea antecedente cu britanicii. Cine poate uita acel 3-0 cu Liverpool transformat în 3-3, și în final în victorie pentru Gerrard la penalty-uri?
Dincolo de poveste și de happy end, ce o fi fost în cele două cabine? Ce le-o fi spus Wenger alor săi înainte de meci? Probabil ceva de genul „domnilor, nu contează că pe San Siro am luat 4-0, jucăm pentru zecile de mii din tribune, trebuie să obținem o victorie de orgoliu, să-i facem pe fani să uite de dezastrul din tur”. Asta ar fi varianta decentă de discurs. Că dacă le ceri calificare după 0-4, riști să vină cineva și să-ți dea imediat o cămașă de forță.
Dar la pauză ce-o fi fost la vestiare când în tribune acel „We belive” timid de la început prinsese conturul unei posibile calificări? „Hai pe ei, îi dărâmăm cu orice preț, îi facem praf, le dăm încă trei, ca să fie calificarea clară”. Dacă ar fi făcut asta, probabil că Arsene ar fi intrat în istorie, provocând un nou dezastru în istoria Milanului după acel meci cu Liverpool de care am mai vorbit și după un 4-1 surmontat de Deportivo La Coruna cu aproape un deceniu în urmă. Dar alsacianul Arsene n-a mai avut forță, n-a mai avut de unde să ceară energie și inspirație unei echipe care tocmai încheiase cea mai străluicitoare repriză din istoria modernă a clubului.
Aici intervine în poveste Allegri, un italian cu nume de fericire, care în prima repriză părea să nu știe cum îl cheamă și ce echipă antrenează. Massimiliano a fost învingătorul unei reprize pe care Milan a petrecut-o în stil italian, cu Galliani încuiat de spaimă în dușuri și fără a păstra în memorie nimic din primele 45 de minute. Dacă în asemenea clipe nu-ți ștergi din minte momentele de dezastru, el se poate transforma în catastrofă. Dar un antrenor italian, născut din cromozomul avantajului minim, e în stare să le spună jucătorilor „nu-i nimic, ragazzi, avem de apărat un avantaj de un gol și mergem în sferturi. Ce nu e clar?”. Și a fost clar, Titanicul lui Allegri a trecut oceanul cu bine.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER