Augusto Moldovinho

Viorel Hizo a fost subiect de cap de pagină răsalaltăieri, alaltăieri și cel mult ieri. Astăzi capul de afiș îl deține Inacio, anunțat în premieră sîmbătă seara, de ProSport, la 21 și 18 minute. De ce s-a terminat povestea Hizo? Pentru că așa e viața. De ce începe povestea Inacio? Tot pentru că așa e viața!

Respect pentru cariera lui Hizo, aflat la vârsta la care de obicei ești premiat nu pentru ceva concret, ci pentru întreaga activitate. Curiozitate pentru prezentul și pentru viitorul lui Inacio, corăbierul portughez acostat la un țărm stâncos, unde numai pânza mereu întinsă te ferește de naufragiu.

Augusto Inacio Soares a jucat în finala aceea de vis a Cupei Campionilor, următoarea după Sevilla noastră. Acel Porto – Bayern 2-1 de la Viena, în care Madjer a marcat fabulos cu călcâiul în poarta nemților. Inacio a fost fundaș stânga, într-o linie cu alte trei legende, Joao Pinto, Eurico și Lima Perreira. A rezistat 65 de minute, avea deja 32 de ani. Cu trei ani înainte, în 1984, mai jucase o finală europeană, Cupa Cupelor, pierdută de Porto în fața lui Juventus, cu Platini, Boniek și Rossi. I s-a cântat imnul portughez de 25 de ori, lângă Jordao, Nene sau Fernando Gomes, ultimul Gheată de Aur pe bune, nu fabricată în laboratoarele Estului.

Și ce dacă? Au mai fost mari fotbaliști care au venit în România să facă pe antrenorii și au dat chix. Îl mai țineți minte pe Il Principe Giannini, idolul de pe Olimpico, eșuat lamentabil la FC Argeș? N-ajunge să fi fost mare fotbalist ca să-ți iasă treaba cu antrenoratul. Din fericire, Inacio antrenează de peste 20 de ani, a fost un an și la Sporting, chiar înaintea lui Bölöni, a trecut pe la o grămadă de echipe portugheze, a muncit la Al Ahli, prin Grecia, pe la Ionikos. Nu e Artur Jorge, nu e Mourinho, dar e compatriot cu ei. Are în plus față de Jorge Costa de la CFR, jucător emblematic și el, cariera de antrenor. Prin comparație cu Lopez Caro, are cariera de jucător, fostul iubitor de linte și dorada jucând cam în curtea școlii și-atât.

E din ce în ce mai clar că Vasluiul abandonează filonul românesc și merge pe o variantă de limbă portugheză (aici intră și brazilienii), combinată cu elemente afro. Toate astea costă și, când bagi vreo 10 milioane pe an, în medie, la un moment dat poți avea pretenția să nu te înjure angajații la telefon. E prea mult?