Titlul poate să pară gregar, dar într-o lume în care la televizor se arată poze cu politicieni surprinși în fundul gol la vestiar, exprimarea e doar o blândă mângâiere. Cu atât mai mult cu cât nu e personal, ci-l citează pe unul dintre cei mai eleganți și mai distinși antrenori români.
Da, vorba ne vine prin ani de la gentilul și bonomul Emeric Ienei, antrenorul marelui triumf de la Sevilla. Ce-i drept, pe-atunci, cu un sfert de veac mai tânăr. Asta le spunea Nea Imi elevilor săi în vremea în care Anderlecht sau Honved cădeau ca spicele în Ghencea. La fel de adevărat că marele antrenor avea și cui să se adreseze. Lui Lăcătuș nu trebuia să-i spui de două ori așa ceva. Iovan și Bumbescu nu erau nici ei niște blânzi, după cum și unde punea Boloni piciorul, cu greu mai creștea iarbă.
Dar acest „călcați-i pe ochi” nu se referea doar la agresivitate, ci și la fotbalul propriu-zis. Cel puțin în meciurile de acasă, Steaua începea tare și aproape că intra pe teren cu 1-0. Așa era tactica, să se marcheze repede. Se căuta poarta de la distanță, Boloni șuta de la 30 de metri, Pițurcă stătea pe respingerea portarului, Balint era și el pe-acolo, și uite așa adversarii erau presionați nu numai prin determinare, ci și prin joc. Marcând rapid, tu comandai ostilitățile. Cu avantaj pe tabelă, tu făceai legea.
Dintre cei care vor intra astăzi pe teren contra lui Twente, doar Brandan, Geraldo și Tatu erau proaspăt născuți în acele vremuri, dar ei gângureau în altă limbă. Ilie Stan era junior, a aflat poveștile peste ani de la cei care aveau să-i devină colegi. Le știe și cu siguranță le va spune. Sunt povești despre succes și istorii despre oameni care au îmbrăcat aceleași culori. Se numeau, ca și cei de astăzi, Steaua.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER