Alin Buzărin scrie de azi în ProSport! Cu experiența a 20 de ani de presă în spate, reputatul jurnalist semnează în paginile ziarului nostru și pe www.prosport.ro
Fiorul unor chiloți murdari
De la multe muzee și de la multe stadioane poți pleca impresionat. Bernabeu are grandoare, Camp Nou transpiră spirit catalan în fiecare moleculă, San Siro e atât istoria lui Milan, cât și cea a lui Inter. Spre deosebire de toate aceste citadele, Old Trafford are fior. Te mișcă până în străfunduri, te răscolește ca o aterizare forțată sau ca o săritură peste hău, ținându-te de capătul coardei elastice.
Muzeul e istoria unui secol, dar poate fi și o singură zi. 6 februarie 1958, ziua care a însemnat deopotrivă moartea și apoi viața lui Manchester United. Atunci, avionul cu echipa engleză s-a prăbușit pe aeroportul din München. Au pierit aproape toți, au scăpat puțini, printre ei, Matt Busby și Bobby Charlton. Adică antrenorul care a clădit totul din praf de tablă pârlită și vedeta care avea să ducă echipa în spate încă vreo 15 ani, devenind și căpitan, și Sir.
Într-o sală de-o simplitate izbitoare, cu mochetă roșie, muzică solemnă pe ton stins și cu mobilier din sticlă simplă, atrag atenția niște chiloți. Astăzi li s-ar spune șorturi, dar atunci, cu peste o jumătate de veac în urmă, erau chiloți. Albi, până peste genunchi, murdari și înverziți pe tur de la iarba terenului pe care tocmai se jucase meciul. Erau chiloți de diavol mort, de om care tocmai picase cu avionul și pierise, pentru a se naște o nouă echipă.
De asta îi prețuim pe diavoli, că au vocația renașterii. De asta nu ne vom supăra dacă ne vor bate. De asta ieșim înfiorați din muzeul lor, chiar dacă ar fi să mergem acolo în fiecare zi. Le respectăm chiloții mortuari, simbolul învierii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER