Lazio – Milan sau Valencia – Barcelona? Digisport a pus semifinala de Cupă pe primul canal și a procedat logic, pentru că Messi e întotdeauna mai spectaculos decât bătrânul Rocchi sau decât bătrânii Milanului. Cine a stat mai mult cu telecomanda pe Olimpico a avut de tras concluzii despre Radu Ștefan. Probabil cea mai discretă prezență dintre stranierii noștri, lipsind desăvârșit din presa mondenă, Fane e o figură de prim-plan la Lazio. În aproape patru ani de când admiră răsăritul de pe colinele capitoline, a deprins acea siguranță și acea educație tactică a fundașilor din Il Calcio, a dobândit acel fler care să-i spună ce va face adversarul direct în secundele care urmează.
Radu Ștefan nu joacă bine la Lazio, ci joacă perfect. Nu greșește, dar nici nu se hazardează. Nu e genul Marcelo, de exemplu, aflat mai mereu lângă tușa adversă. E prototipul cumpănit, care se apără ermetic și urcă doar atunci când trebuie. De unde știe el când trebuie? Simte! Acest simțământ face parte din flerul marilor apărători, e un fel de anticipație, un fel de privit cu coada ochiului, să-l vezi, ca șoferii în oglindă, când pe Ibrahimovic, când pe Robinho.
Dintr-un meci contra lui Milan înveți mai mult decât din zece întâlniri cu Turkmenistanul, dar asta e altă discuție. Important este că România la capitolul defensiv înseamnă astăzi un titular la Rangers, Goian, și o certitudine a lui Lazio, Radu Ștefan. Cu asemenea oameni în apărare trebuie să-ți propui să te califici, nu să te duci în preliminarii la schimb de experiență cu ungurii și cu turcii.
Încă nu e târziu să înțelegem că trebuie să ne propunem calificarea. Acum, în 2012 și 2013, îi avem pe Fane la Roma, pe Goian, pe Bănel, pe Săpunaru care își va găsi echipă și va juca. Îl mai avem pe Stancu „Motanul”, care dă goluri în Turcia, încă ne mai putem baza pe Mutu. Toți aceștia sunt certitudini, pe care le ignorăm conștient, dar construim pentru un viitor care nu se știe dacă ne va aduce valori la nivelul celor pe care le avem deja.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER