Ne întrecem în epitete cu care să sluțim și mai mult chipul plat al echipei naționale din meciurile cu Elveția și Austria. E urâtă, hâdă, nespectaculoasă, adormitoare, inestetică și așa mai departe. Ironizăm posesia zdrobitoare a austriecilor, ne întrebăm noi când o să jucăm și împăiem această selecționată pentru a o depune într-un muzeu al monstruozităților planetare.
Chiar și pentru neadmiratorii lui Pițurcă, și sunt destui, e imposibil de evitat constatareacă timp de 180 de minute această echipă națională, așa urâtă cum o catalogăm, n-a primit gol în fața unor adversari rezonabili la nivel european. După cum e imposibil de evitat amintirea ultimei calificări a României la un turneu final, obținută, întâmplător sau nu, tot cu Pițurcă: 180 de minute fără gol primit în fața Olandei, o reușită a lui Goian la o fază fixă și drum bun către Euro 2008.
Probabil că dacă ne rupeam în driblinguri și în călcâie, ne îndoiau elvețienii și austriecii cocoașa! Asta ne e valoarea, un campionat gâtuit de stranieri nu poate genera o superechipă națională. Și-atunci ne vedem nevoiți să ne formăm un stil pragmatic menit să ne aducă și ceva rezultate. Dacă în preliminarii ne ducem peste turci și peste olandezi, n-avem șanse să vedem Brazilia decât la televizor, pe Discovery. Așa, cu această mult hulită inestetică, poate facem și noi ceva puncte, că de pase cu călcâiul ne-am săturat!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER