Mircea Sandu îi consideră lipsiți de integritate pe cei care vorbesc despre blaturi din trecut, reproșându-le că n-au făcut acest lucru atunci, la comiterea lor. Total lipsit de logică, din moment ce timp de ani și ani președintele FRF a cerut presei dovezi, nu păreri, de parcă presa n-ar fi fost presă, ci organ de cercetare. La fel de lipsit de temei, pentru că dacă în urmă cu 15 ani, când Cooperativa era în floare, deschideai vorba despre blaturi, FRF, care dormea la umbra Generației de Aur, te punea să reciți încă un domeniu în afara fotbalului la care România să fie la fel de bine plasată în clasamentul mondial.
Așadar, acei oameni lipsiți de integritate care povestesc după ani și ani nenorocirile din trecut nu numai că trebuiesc ocoliți, dar vor fi și stigmatizați sau supuși represaliilor. Pentru că nu tac, pentru că dau din casă amănunte picante referitoare la ceea ce FRF numește familia fotbalului. Ar putea recurge la scrierea cu „gl”, famiglia e mult mai aproape de realitate din moment ce legea tăcerii e principalul ei criteriu de funcționare.
Al doilea principiu e eliminarea și pedepsirea ciripitorului, când ar trebui să fie luarea la întrebări a celor care au făcut prostii, chiar și într-un trecut îndepărtat cu câțiva ani. Cine a tăinuit un timp, e indicat să tăinuiască și în continuare, altfel, ca să-l cităm tot pe Mircea Sandu, sistemul se vede obligat să-l termine. Iar modalitățile sunt multiple. Lipsă de trecere la comisii, arbitraje ostile, câte și mai câte! Vorbim despre aceste represalii în ziua în care casa lui Antonio Conte a fost percheziționată de oamenii legii italieni. A contat foarte puțin că era vorba despre ditamai fostul internațional și de antrenorul proaspetei campioane, Juve. Un caz de aplicare a legii față în față cu o invitație la tăinuire eternă. De parcă famiglia ar veni de la noi, nu de la ei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER