Titlul e puțin riscant pentru că nu e clar dacă Don Fabio are omologi în patria noastră. Plecând de la premisa c-ar avea, aceștia ar trebui să-și noteze și să-și însușească proba de verticalitate a italianului care conduce de câțiva ani reprezentativa Angliei.
Bref, doar știți povestea, Capello și-a anunțat pe neașteptate demisia de la echipa pe care peste patru luni urma s-o conducă la Euro 2012, unde tot el a calificat-o. Cât trebuie să fii de dus cu pluta să pleci dintr-o funcție care, dincolo de vizibilitatea și de importanța ei, îți oferă peste 6 milioane de pounds pe an? Sau, mai concret, 14.000 de lire sterline pe zi. Adică în fiecare zi, că e marți, că e duminică, primești contravaloarea unei mașini medii spre bune. Cum până la vară, cât mai avea contract, mai sunt vreo sută cincizeci de zile, asta însemna tot atâtea mașini. Le vinzi și om te-ai făcut pentru toată viața.
Capello a demisionat fiindcă Federația a decis să-i retragă lui john Terry banderola de căpitan al echipei naționale. Sigur că Terry a greșit, a făcut prostii, adică a rostit cuvinte cu iz rasist la adresa unui coleg de competiție. Probabil că dacă stoperul lui Chelsea ar fi fost suspendat două sau nouă etape de campionat, selecționerul n-ar fi avut ce să spună. Era o decizie luată de comisii și trebuia respectată. Dar a retrage banderole în birourile federale e echivalent cu a te băga în treburile antrenorului. Când se pune căpitanul, antrenorul decide, cu excepția cazurilor de democrație debilă și contraproductivă, în care se lasă alegerea la mâna jucătorilor.
Asta n-a acceptat Capello, să i se bage funcționărimea în vestiar. De asta a lăsat baltă vreo două milioane de lire sterline, plus că mai trebuie să i se plătească și ceva despăgubiri. O să se spună că la aproape 66 de ani, după ce-a antrenat la viața lui pe Milan, Juve, Roma sau Real, după ce a fost și fotbalist de națională, îi dă mâna să facă pe verticalul și să renunțe la atâta bănet. La ce CV are, oricând vine Al-Cutare din Golf și-i dă banii ăștia. Și chiar dacă nu-i dă, el tot Capello rămâne. Adică un tip care oricâți bani ar avea, nu-și bate joc de meserie. Doar a venit la un meci al Angliei cu floarea de socru mare în piept și abia după fluierul final a fugit la nunta lui fiu-su!
E greu să fii atât de principial cînd nu stai la adăpostul unei averi liniștitoare. Dar antrenoratul e o meserie în care dacă ai făcut primul compromis, urmează să le faci și pe următoarele. Cei care acceptă să fie călcați pe cap o dată, vor fi călcați mereu. Unii dintre antrenori, români sau de pe alte meleaguri, își dau seama de acest lucru abia după ce se lasă de meserie. Alții nu-și dau seama deloc!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER