Minunea de la Chiajna

Primul punct luminos din mandatul-refresh al lui Bonetti: „Nu-mi place că am pierdut!” Da, pentru cei nenăscuți cu gena euforiei date de calificarea în finală, reamintim că Dinamo a fost învinsă la Mediaș cu 2-1, continuând șirul rezultatelor slabe pentru care Ciobotariu – opinie personală – a plătit mult prea scump. Dinamo s-a debarasat prea ușor de un om care timp de aproape un an a făcut minuni, cele 46 de puncte din clasament fiind adunate în 13-14 jucători, fără achiziții, fără cine știe ce bani.

Începe o nouă eră și din păcate pentru Bonetti începe prost. Cu o înfrângere de care nu poate fi responsabilizat în totalitate el, fiindcă a venit abia de două zile, dar și cu mult noroc, pentru că dacă Bawab era în toate mințile, discutam acum de altă finalistă. De fapt senzația e că în dubla manșă Gazul s-a eliminat singur, având în față o echipă abulică, pe care putea s-o scoată din cursă.
Spre deosebire de precedentul mandat, când a fost răspunzător de tot și de toate, fiindcă a preluat echipa înainte de pregătirea de vară și a debutat cu șase goluri luate pe undeva pe la frontiera franco-helvetă, acum dottor Bonetti vine pe drum, se suie din mers și poate avea scuze obiective pentru fiecare eșec. Că nu știe, că n-are, că jucătorii nu pot. Știți povestea cu moștenirea dezastruoasă!
Ne amintim că la primul său descălecat Bonetti a înfăptuit minunea de la Liberec, dar să nu uităm că tot el a compromis calificarea în tur, atunci când de nervi suporterii au rupt gardul. Rememorăm cum Dinamo a câștigat pe Ghencea după ce a trecut doar de vreo trei ori central terenului, dar trebuie să trecem în revistă înfrângerile acasă cu Internațional Curtea de Argeș și Oțelul. Adică în fața unui adversar între timp defunct și a altuia care la vremea aceea se fotografia cu clasamentul când ajungea de la jumătate în sus.

Cum punctele luminoase se întrepătrund cu tenebrele, nu putem decât să-l lăsăm să-și facă treaba pe acest explorator care între cele două mandate la Dinamo a căutat izvoarele Nilului undeva în inima Africii, atribuindu-și formarea echipei Zambiei, ulterior câștigătoare a Cupei Africii. Dar în Ștefan cel Mare asta interesează mai puțin. În locul unui ritual woodoo, acționarii și suporterii așteaptă, după minunea de la Liberec, minunea de la Chiajna. Adică o victorie după șase meciuri secetoase. Dacă Dinamo se împiedică de Mamele, adio speranțe la titlu! Oricât de debusolat, Ciobi nu putea să piardă la infinit. Știa cum se pronunță corect Strătilă și Bălgrădean, știa cine e Mamele și unde vine Chiajna pe hartă. Don Dario știe de Sopron, de Liberec și de Lusaka. Pe celelalte trebuie să le învețe.