Pe masă e un trofeu, în tribune, puhoi de lume. E prima finală pe noul stadion, e momentul de maximă vizibilitate, sponsorii se înghesuie, e tentația de a te bucura ridicând Cupa deasupra capului. E tradiție, e vorba de istoria duelurilor dintre Dumitrache și Dan Coe, dintre Lucescu și Lupescu-tatăl, dintre Fane Țără și Florentin Petre, dintre roșu și vișiniu, dintre farmecul vieții și naiba mai știe ce fascinație.
Dincolo de toate, finala are o miză pragmatică explicită. Cine câștigă, își salvează sezonul, suporterii uită șovăielile din timpul anului, neîmplinirile ratării titlului, pașii greșiți din ultimele luni. Luând Cupa, atât Dinamo, cât și Rapid pot spune că au ieșit onorabil din scenă. Trofeul rămâne, necazurile se mai uită și se poate porni voinicește la un nou drum.
Dar, dacă o echipă va câștiga Cupa, cealaltă o va pierde. Pentru învinși, va fi de rău. În dreptul lor, sezonul 2011-2012 va însemna un mare zero, expresia temeinică a ratării. Nu contează vârfurile de formă de pe parcurs, ci bilanțul final de materiale. La perdanți, el dă cu minus, iese mai mult decât intră și asta nu e bine deloc.
La modul și mai pragmatic, cine pierde miercuri seara, dincolo de povara înfrângerii, va avea o vară extrem de grea. Primul tur european e undeva pe 19 iulie, până la mult-dorita pătrundere în grupele Europa League sunt de disputat nu mai puțin de 6 partide, ceea ce e extenuant și poate compromite întregul sezon de toamnă al unei echipe care va fi stoarsă și, probabil, va avea mari probleme în turul viitorului campionat. Cine nu crede, să vadă exemplul de anul trecut al Mediașului, care și-a început traseul în iulie, în liniștea Finlandei și era cât pe ce să și-l termine la matineu.
Iată de ce, înainte de a alerga după Cupă, atât Rapid cât și Dinamo trebuie să fugă cu toată viteza de un traseu atât de consummator de energie. Practic, pierderea unui meci poate pune la zid actualul sezon, dar are toate șansele să-l compromită și pe următorul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER