Ne-am obișnuit să ne dea Statul totul de-a gata, că doar de-aia e Stat. Să ne scoată din nămeți, să ne deszăpezească drumul la crâșmă și, dacă mai are ceva timp și ceva bani, să-i bage în fotbal. Aflându-ne în fața unei campanii electorale, plouă torențial cu promisiuni de toate culorile. Se va face stadion nou acolo, se va renova dincolo, destoinicele organe locale se vor implica în viața echipei cutare. Există locuri în România, orașe care și-au dus echipele în cupele europene din bani privați, fără ca primarii să bată un cui în fanionul de la corner.
S-au făcut trei stadioane rezonabile din bani publici. Era normal să se facă, așa cum se fac parcuri, bulevarde, spitale și școli. Dar în toate cazurile proprietarii de stat își vor recupera în timp investiția din chiriile pe care le percep. Acestea snt situațiile în care statul nu doar dă, ci și câștigă. Că doar nimeni, nici măcar statul, nu e fraier să investească fără să scoată profit.
Pericolul e altul în această perioadă de promisiuni în averse din partea celor al căror nume va fi tipărit în curând pe buletinele de vot. Anume acela că în curând Legea Europeană va interzice ca în fotbal fondurile publice să aibă alte destinații decât cele privind strict baza materială. Adică stadioane, terenuri, echipament, săli de sport, bazine, eventual câte un autocar sau câte un turneu în străinătate. În nici un caz nu se vor mai putea utiliza bani publici pentru plata unor salarii de zeci de mii de euro pe lună. Sau pentru cumpărarea a cine știe ce brazilieni, sau pentru comisioane oferite unor impresari.
Sigur că și aici există soluții. Nu se dau bani publici, ci se oferă sponsorizări. Adică vine statul și pune mâna în piept firmei private, condiționând câștigarea – corectă, firește, a unei licitații de oferirea unei sume pentru echipa de fotbal. Procedeul se practică la scară largă, din acest eșantion de băieți deștepți recrutându-se o mare parte a turiștilor care vizitează din ce în ce mai des atractivul sediu al DNA.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER